Calvarul unui soldat ucrainean capturat și torturat de Wagner. Brațele i-au fost amputate într-un subsol întunecos. “Se jucau cu noi”

Mercenarii ruși din Grupul Wagner l-au capturat pe Ilia Mihalciuk lângă Bahmut. I-au amputat brațele soldatului ucrainean într-un subsol întunecat și l-au supus unui abuz psihologic halucinant.

Calvarul unui soldat ucrainean capturat de Wagner

Mercenarii Wagner se aflau la mică distanță când a început ambuscada. De la înălțime, ei au năvălit asupra unei coloane de blindate militare ucrainene. O rachetă antitanc a străpuns vehiculul lui Ilia Mihalciuk, iar bărbatul de 36 de ani își amintește că și-a făcut rapid un bilanț al rănilor. Erau groaznice. Brațul drept era doar panglici de carne sfâșiată. Cel stâng era ciuruit de schije, a relatat el pentru The Washington Post.

Soldatul ucrainean a ieșit din epava în flăcări, a căzut pe pământul înghețat și, folosindu-și dinții fracturați ca pârghie, și-a strâns un garou pe fiecare dintre brațele mutilate. Câteva momente mai târziu, atacatorii săi s-au apropiat, împușcându-l în picioare. Moartea, credea Mihalciuk, era iminentă. “Eram sigur”, și-a amintit el, “că nu mă vor captura”. Și totuși, exact asta s-a întâmplat.

Mihalciuk a petrecut șase săptămâni ca prizonier al Grupului Wagner, armata privată sub contract cu Moscova, a cărei campanie sălbatică de cucerire a orașului Bahmut a costat mii de vieți în timpul iernii și primăverii și a lăsat alte mii de oameni, inclusiv pe Mihalciuk, grav răniți.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Soldatul ucrainean a fost eliberat într-un schimb de prizonieri în aprilie, după ce a petrecut 46 de zile în captivitate, timp în care și-a pierdut ambele brațe în urma amputării de către medicii Wagner. Aceștia, mai spune, Mihalciuk, au neglijat să îi sutureze pielea după procedură.

După operațiile de corecție din Ucraina, Mihalciuk a fost adus în Statele Unite de un consorțiu de grupuri caritabile pentru reabilitare intensivă. El se află acum în zona Washington, la o unitate specializată care îl echipează cu proteze de braț de la o companie cu o experiență vastă în tratarea militarilor americani care și-au pierdut membrele în timpul războiului din Irak și Afganistan. Mike Corcoran, șeful echipei care îi realizează protezele, s-a minunat de rezistența lui Mihalciuk, spunând: “Nu e o floare fragilă”.

Reabilitare în SUA

Compania lui Corcoran, Medical Center Orthotics and Prosthetics, a oferit servicii pentru 19 ucraineni, iar alții sunt pe drum. Este o activitate costisitoare: numai brațele lui Mihalciuk sunt evaluate la 200.000 de dolari.

Ajutarea ucrainenilor răniți a fost facilitată prin donații din partea Fundației Brother’s Brother și a grupului de ajutorare United Help Ukraine, care plătește pentru cazare, hrană, interpreți și alte nevoi nemedicale.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

”Este vital ca persoanele cu amputații să accepte pierderea membrelor și să se concentreze pe reabilitare”, a declarat Corcoran. Unii dintre ucrainenii pe care i-a ajutat s-au chinuit să-și accepte situația și se adapteze, a mai spus el. Din privirea lui Mihalciuk reiese clar că experiența în captivitatea Wagner și-a pus amprenta asupra sa.

La vârsta de 20 de ani, Mihalciuk, care este din vestul Ucrainei, era atras de activitățile în aer liber, petrecându-și timpul liber cu o undiță la pescuit. Ucraineanul a lucrat în construcții, pictură, sudură, zidărie, meserii în care își folosea mâinile.

Înainte de invazia pe scară largă a Rusiei de anul trecut, Mihalciuk a activat pentru scurte perioade în armata ucraineană în 2004 în cadrul obligațiilor de mobilizare și într-o unitate de voluntari între 2015 și 2017. El a fost recrutat în decembrie și a fost staționat în est cu Brigada 67 Mecanizată.

La sfârșitul lunii februarie, unitatea a primit o misiune importantă lângă orașul Bahmut, pe atunci epicentrul luptelor. Evaluările serviciilor secrete americane de informații de la acea vreme au dezvăluit că forțele ucrainene erau disperate să păstreze rutele vitale de aprovizionare, inclusiv cele care se întindeau până la Berhivka.

Capturat lângă Bahmut

Brigada 67 a primit ordin să securizeze o parte din satul de lângă Bahmut. Brigada, a spus Mihalciuk, este detestată de forțele rusești pentru legăturile sale cu grupul naționalist de extremă dreapta Sectorul de Dreapta, care a format o miliție în urma insurgenței susținute de Kremlin în estul Ucrainei în 2014. Sectorul de Dreapta a fost absorbit de forțele armate ucrainene anul trecut, dar animozitatea dintre membrii săi și forțele ruse rămâne.

Acest lucru a fost primul lucru la care s-a gândit, a spus Mihalciuk, când luptătorii Wagner s-au apropiat în timp ce el zăcea imobilizat. Adesea, aceștia “ne ucid imediat”, a adăugat el.

Atacul Wagner asupra unității lui Mihalciuk a fost atât de rapid și de violent încât trebuie să fi fost planificat, crede el. Un alt soldat ucrainean a fost capturat împreună cu el, iar alte zeci de persoane sunt încă dispărute sau sunt presupuse moarte.

Soldații Wagner i-au smuls garourile și l-au înlocuit cu tuburi de cauciuc rudimentare, legându-le în noduri atât de strânse încât nu puteau fi desfăcute. În timp ce Mihalciuk a fost mutat în teritoriul controlat de ruși, el i-a implorat pe răpitorii săi să îi amputeze brațul drept. Aceștia au refuzat să îl ajute.

Zece ore mai târziu, au ajuns la un complex în care soldatul ucrainean avea să își petreacă întreaga durată a captivității. A fost dus într-un subsol, pe care l-a descris ca fiind întunecat și slab ventilat.

I-au amputat brațele, dar nu i-au cusut pielea

Brațul său stâng ar fi putut fi salvat după atacul cu rachete, a spus el, dar se înnegrise din cauza necrozei, lipsit de sânge din cauza tuburilor de cauciuc prea strânse. Răpitorii săi i-au spus clar că nu i se va acorda nicio asistență medicală până când nu va fi interogat – ceea ce, potrivit lui, a durat ore întregi.

În cele din urmă, Mihalciuk a fost sedat Când s-a trezit, ambele brațe dispăruseră deasupra cotului. Persoanele care au efectuat procedura i-au bandajat cioturile fără să-i coase mai întâi pielea, a spus el.

Interogatoriile au fost necruțătoare. Când își pierdea cunoștința, i se injecta o substanță necunoscută pentru a-l menține treaz, astfel încât să poată continua. Răpitorii săi nu păreau interesați de informații tactice, cum ar fi locația trupelor ucrainene sau alte informații potențial utile. Existau prizonieri de rang mai înalt pe care Wagner ar fi putut să-i preseze pentru astfel de informații.

În schimb, el presupune că valoarea sa pentru Wagner a fost doar aceea de a fi torturat psihologic. Cei care l-au interogat au luat în derâdere amputările sale, spunându-i că nu va mai lupta niciodată și punându-i întrebări sadice despre pasiunea sa pentru pescuit.

Strategia Wagner, a mai spus el, părea menită să submineze valorile ucrainenilor și să îi facă să se întrebe cum îi vor vedea conaționalii lor după eliberarea din captivitate.

Luptătorii Wagner au căutat să scindeze solidaritatea soldaților. “Au încercat să ne facă să credem că nu puteam avea încredere unii în alții și că era o situație în care trebuia să ucidem sau să fim uciși”, a spus el. “Se jucau cu noi, așa cum o pisică se joacă cu un șoarece când îl prinde înainte de a-l ucide.”

Șase săptămâni de tortură

Luptătorii Wagner sunt cunoscuți ca fiind un amestec volatil de soldați serioși și condamnați imprevizibili extrași din populația închisorilor rusești. Dar soldații Wagner din subsolul închisorii sale improvizate erau profesioniști, a mai spus el. Nu le știa numele. Mulți păreau să manifeste un respect mai mare pentru ucrainenii ca el care au fost capturați în timpul luptelor, dar mai puțin pentru cei care s-au predat, care erau tratați cu batjocură.

Unii prizonieri au fost torturați fizic, dar Mihalciuk nu a fost martor la actele de tortură. Cele mai dure abuzuri au avut loc în momentele de capturare, mai degrabă decât în subsol. Unor ucraineni li s-au tăiat degetele. Un bărbat deținut alături de el în subsol a fost incendiat cu benzină înainte de a fi capturat.

Mihalciuk a căutat ajutor la alți prizonieri pentru a rezista în detenție. Aceștia i-au făcut baie și l-au hrănit, a spus el, cu o tandrețe și o grijă la care nu se aștepta. Au organizat ture pentru a vorbi cu el atunci când durerea era prea mare pentru a dormi.

Aerul din subsol era sufocant, iar în cele din urmă soldații Wagner au tăiat o gaură într-unul dintre pereți pentru a îmbunătăți ventilația. Captivii existau într-un fel de atemporalitate, fără să vadă soarele sau ceasurile.

Prima săptămână a zburat pentru Mihalciuk din cauza dezorientării sale. În cea de-a doua săptămână, un nou prizonier a adus un ceas care arăta data și ora intermitent. După aceea, a spus el, “timpul a început să aibă sens”.

S-a instalat și o rutină. Târziu în noapte, gardienii anunțau care dintre prizonieri urma să fie eliberat în dimineața următoare. Numele lui Mihalciuk a fost strigat pe 15 aprilie pentru a pleca într-un schimb de prizonieri. Când a ieșit din subteran, ochii îl usturau și i-a fost greu să respire aer curat după atâtea săptămâni petrecute într-un subsol sufocant.

O cafea și o țigară

A fost dus împreună cu alți prizonieri într-o locație stabilită de comun acord cu armata ucraineană, un drum drept pentru ca atât unitățile ucrainene, cât și cele rusești să aibă o linie vizuală lungă. Mai multe drone de fiecare parte au planat deasupra, unele la doar câțiva metri deasupra capetelor lor. Primul lucru pe care Mihalciuk l-a cerut odată ce s-a întors în custodia ucraineană a fost o cafea și o țigară.

El nu știe ce s-a întâmplat cu zecile de soldați care se aflau cu el atunci când forțele Wagner au atacat. Faptul că nu știe a fost supărător. “Părinții acelor prieteni, toți vor să vorbească cu mine”, a spus el. “Nici măcar nu știu cum să vorbesc cu ei sau ce să le spun.”

Mihalciuk a petrecut săptămâni întregi într-un spital pentru recuperare, timp care a inclus intervenții chirurgicale pentru a corecta amputațiile sale pripite. Există opțiuni limitate pentru proteze în Ucraina, așa că se simte norocos că primește o astfel de îngrijire de ultimă generație înainte de a se întoarce acasă. Munca în construcții ar putea fi în continuare în viitorul său, deși poate de data aceasta ca șef de șantier, a spus el.

Membrele artificiale cu care a fost echipat îi oferă o dexteritate mult mai mare decât orice i s-ar fi oferit acasă. Sunt dotate, de exemplu, cu senzori bionici care vor face mult mai ușor să utilizeze ceea ce i-a mai rămas din brațe.

Obiectiv: Să-și lege singur șireturile

La clinica din afara Washingtonului, Mihalciuk poartă o ventuză care ține senzorii care traduc semnalele electrice de la biceps și triceps. O secvență de mușchi a activat controale care îi permiteau să îndoaie cotul. O altă secvență comandă mișcarea încheieturii mâinii.

Pentru prima dată în cinci luni, Mihalciuk a ridicat un obiect. Mâna de cauciuc a apucat o sticlă albă. A strâns-o cu putere înainte de a-i da drumul. A avut o senzație neobișnuită, a spus el. “Este un instrument”, a observat ucraineanul. “Trebuie să exersez și să preiau controlul asupra lui.”

A exersat învățând imediat cele mai importante mișcări: cum să ducă mâna artificială la față pentru a mânca, a bea și a fuma. Un obiectiv important este să își lege singur șireturile, a spus el.

Au devenit clare și alte posibilități. Într-o ședință, în timp ce el și personalul discutau despre atingerea de precizie, interpretul său a oferit o sugestie. “Poți să le arăți degetul mijlociu rușilor?”, a întrebat ea. Mihalciuk a zâmbit.