Cât de vulnerabilă rămâne România în fața propagandei ruse. „Dezinformarea din timpul pandemiei a fost adaptată războiului din Ucraina”

Potrivit unui studiu recent realizat de către Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență, dezinformarea masivă care a afectat capacitatea statului de a gestiona eficient pandemia COVID a reliefat o serie de vulnerabilități prezente și acum când, pe fondul războiului din Ucraina, propaganda rusă acționează pentru subminarea încrederii în valorile europene în rândul societății românești.

De la dezinformare la propaganda rusă anti-Ucraina

Reziliența societății noastre la amenințarea reprezentată de pandemia COVID a fost testată și prin volumul ridicat al informațiilor false sau înșelătoare ce au subminat reacția autorităților și măsurile luate pentru gestionarea crizei sanitare. Dincolo de consecințele practice ale răspândirii acestor informații false în perioada pandemiei, studiul realizat de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență notează că țara noastră rămâne vulnerabilă în fața unor campanii de dezinformare ce pot submina încrederea în valorile democratice la care am aderat.

În acest context, este citat rezultatul unui sondaj de opinie realizat în februarie 2022 ce a arătat că peste 65% dintre români cred că pandemia de Covid-19 a fost provocată de elitele globale pentru a impune controlul asupra populației lumii și că aproape 30% din populația țării crede că există un plan la nivel global pentru implantarea de cipuri prin vaccinare. Același studiu a arătat că, deși Rusia este văzută de majoritatea românilor drept sursa principală a acțiunilor de dezinformare (27%), un procent extrem de ridicat (17%) vede Uniunea Europeană drept principala sursă a știrilor false, un procent similar cu cel al Chinei, un stat comunist, acuzat în numeroase rânduri de încălcarea drepturilor omului.

Acest fapt denotă o vulnerabilitate de securitate a țării noastre, arată analiza Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență, în contextul în care spațiul informațional se adaptează organic la realitățile cotidiene, iar maladiile informaționale migrează de la o temă la alta, urmărind subiectele de actualitate. „Chiar dacă sfera semantică diferă în funcție de domeniu, dezinformarea se articulează pe aceleași mecanisme și menține un nucleu dur de narative care se regăsește indiferent de tematicile abordate. Efectul manipulării îl reprezintă subminarea încrederii populației în orientarea strategică euroatlantică a României”, se arată în documentul citat.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Potrivit autorilor studiului, odată cu începerea războiului din Ucraina și scăderea interesului reprezentat de pandemie, am putut asista la o adevărate mutații ale narațiunilor maligne din spațiul informațional. Narativele care vizează relația stat-societate și orientarea euroatlantică a țării noastre, circulate în contextul crizei sanitare, au virat din punctul de vedere al conținutului la noua prioritate a agendei publice, războiul din Ucraina.

„Migrarea narativelor și discursului de dezinformare dinspre pandemie către conflictul din Ucraina a putut fi observată nu doar în România ci și în alte state din Europa Centrală și de Est. Grupurile de pe rețelele sociale, care au diseminat dezinformare pe perioada pandemiei, care au diseminat teorii conspiraționiste și tot felul de narative menite să submineze încrederea populației în valorile democratice, în recomandările comunității științifice, în recomandările propriilor autorități, imediat au sărit către această nouă oportunitate prezentă pe agenda zilei. Au fost promovate tot felul de narative menite să atragă simpatie pentru Rusia și să ostilizeze opinia publică vis-a-vis de refugiații din Ucraina”, a declarat pentru FANATIK Daniela Munteanu, expert al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență, autoarea studiului ce analizează răspunsul societății românești la dezinformare în contextul pandemiei.

Propaganda rusă anti-Ucraina

Studiul realizat de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență notează că narativele conspirative și puternic orientate către contestarea valorilor occidentale circulate în perioada crizei sanitare au fost
adaptate și sunt utilizate și în contextul crizei de securitate de la granițe.

„Sunt exploatate tematicile care au potențialul de a fi vulnerabilizat deja publicul, pentru a le face, astfel, mai eficiente, mai credibile, mai permeabile.

Digisport.ro

Sigla actuală devine istorie! Cum arată noua emblemă a lui Dinamo

„Dictatură, controlul populației”: „nu-i așa că de când cu ‹‹războiul›› ați uitat că sunteți în dictatură?”, „nu le-a ieșit cu virusul, le iese acum pentru impunerea unui sistem diabolic de supraveghere și control”.

Sclavi, reducerea populației”: „ne pregătesc pentru următoarea pandemie, să fim sclavi fără drepturi și libertăți!, „scopul este exterminarea rasei umane”.

„Mascaradă”: „totul e o mascaradă”, „pornografia fricii”, „înșelăciunea pandemică”, „o nouă mascaradă menită să ascundă ororile noii ordini mondiale”.

„Presa minte, este parte a conspirației”: „vedem același patent de înșelăciune, panică, frică semănată”, „tot războiul este la TV”. „Păpușarii/elitele sataniste”: „păpușarii pandemiei au nevoie de o nouă criză umanitară”, „regizorii pandemiei regizează acum o uriașă criză socială și
umanitară”, „satanele de la televizor”, „pâinea și circul acestor psihopați””, se arată în documentul citat.

Autorii subliniază că, dincolo de reciclarea narativelor pandemice pentru contestarea războiului din Ucraina, au apărut și teme și tehnici special adaptate subiectului ce au avut ca principală idee relativizarea războiului din Ucraina.

„Tonul glumeț/bagatelizarea: „răzbel”, „Moș Teacă”, „suntem protejați de NAȚ-O”, „trimite imediat America niște vaccinuri nucleare”, „Volodymyr Zelenskiv – actoraș”;

Premisa simetriei în situații asimetrice: „ambele părți dezinformează”, „ambele părți greșesc” (o parte fiind, pe rând, SUA/NATO/Occidentul/Ucraina), „ambele părți sunt inflexibile în negociere”;

Relativizarea faptelor: „unde e baia de sânge de la televizor?”, „refugiații sunt actori bine antrenați”, „convoaiele de mașini cu refugiați sunt din alte situații”, „scenariștii pandemiei regizează acum o nouă telenovelă”.

Digresiunea: „da, e război, dar cum facem cu facturile?”, „invazia poate nu este în regulă, dar ce, ucrainenii sunt inocenți?”, „există limitări ale libertății presei în Rusia, dar și Facebook închide conturi”, „nu sunt bani pentru pensii, salarii, școli, grădinițe, dar se găsesc pentru conflict”, arată studiul citat.

Dacă în privința pandemiei studiile au arătat eficiența campaniei de dezinformare, sondajele realizate la scurt timp după începutul conflictului din Ucraina au arătat că trei sferturi dintre români considerau Rusia principalul vinovat pentru acest conflict, iar aproape 80% dintre români erau în favoarea sancțiunilor economice impuse Moscovei. Dacă un procent ridicat era semnalat și în ceea ce privește sentimentele față de refugiații ucraineni, doar o treime dintre români susțineau oferirea unui ajutor militar Kievului.

„Am avut în România un sondaj derulat foarte aproape de debutul conflictului care a demonstrat că agresiunea Rusiei a reprezentat un agregator de solidaritate și sentimente pozitive în rândul românilor față de ce înseamnă valorile europene, umbrela de securitate oferită de UE și NATO și a cristalizat sentimente anti-ruse ce anterior ajunseseră să evolueze într-un sens care nu era neapărat îmbucurător pentru țara noastră și direcția asumată la nivel de politică externă.

Cred că un rol important în eșecul pe care consider că l-a avut Rusia în campania de dezinformare pe care a încercat să o monteze cu luni înainte de începerea conflictului, eșecul acesta cred că se datorează efortului și strategiei comunității de informații din SUA. Ei au venit înainte ca aceste lucruri să se întâmple și au vorbit de intențiile Rusiei, au demontat narativele ruse și cred că, pentru prima dată, Rusia a pierdut la jocul acesta la care câștigase de foarte mult timp”, a declarat pentru FANATIK Daniela Munteanu.

În opinia acesteia atât în țara noastră cât și în alte state din jur poate fi observată o coordonare din partea propagandei ruse în încercarea de a exploata teme ce pot crea tensiuni sociale, ce pot schimba percepția asupra refugiaților ucraineni sau chiar și asupra poziției morale a Ucrainei în acest război.

„Dacă e să ne uităm la ce se întâmplă în România, dar și în țările din regiune, putem observa că există o coordonare a aparatului propagandist și de dezinformare rus, iar coordonarea asta constă în faptul că, cel puțin de la începerea războiului dar nu numai, Rusia este foarte atentă la ce se întâmplă pe agenda bilaterală a statelor pe care le are în vizor. De exemplu, la sensibilitățile istorice ce există între România și Ucraina, și la fel și în restul statelor din regiune unde are interesul să discrediteze efortul autorităților de protejare a încercării Ucrainei de a-și menține suveranitatea, democrația. Ne așteptăm ca Rusia să exploateze toate temele pe care le poate găsi și care au potențial de a crea tensiuni sociale, teme ce au potențialul de a naște valuri puternice de emoție în rândul populațiilor țintă.

Suntem într-un război care se derulează fizic, dar suntem și într-un război care se derulează de foarte mult timp în plan psihologic și pe care Rusia a învățat de foarte mult timp să-l câștige. Întâmplător acum, punctual, nu a mai fost câștigătoarea acestui război, însă rămâne de văzut care e reziliența europeană per ansamblu, care este reziliența fiecărui stat membru la dezinformarea rusă. Am câștigat o bătălie dar încă nu am câștigat războiul informațional”, a mai declarat Daniela Munteanu.

Eșecul propagandei ruse și vulnerabilitățile României

Ovidiu Raetchi, președintele Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență, este de părere că unul din motivele pentru care dezinformarea rusă nu a mai fost atât de eficientă în acest nou context a stat și în faptul că odată cu războiul din Ucraina la nivel european au fost blocate o serie de instrumente ale propagandei Kremlinului ce în timpul pandemiei nu fuseseră vizate, cum a fost cazul televiziunilor și publicațiilor de stat din Rusia.

„În primul rând, aș sublinia că reacția anti-propagandă la nivel european a fost fermă în contextul invaziei ruse. Au fost blocate unele instrumente de propagandă ale Kremlinului care în pandemie nu fuseseră vizate. În România identitatea occidentală (pe filieră latină) este foarte puternică; la fel și teama față de Rusia, având în vedere numeroasele suferințe pe care Moscova ni le-a provocat în istorie. Deci un curent propagandistic pro-Kremlin nu are tracțiune, nici măcar pe filiera “frăției ortodoxe”.

Vocea oficială BOR, trebuie spus, a fost clară, răspicată anti-invazie, pro-Ucraina. Și e un lucru lăudabil. Singurul public vulnerabil la propaganda rusă rămâne publicul “Gică Contra”, care e suspicios și nemulțumit în raport cu orice. Dar trebuie observat că și aici există o limită majoră: Rusia lui Putin excelează în propaganda negativă, distructivă, nu în dobândirea de soft power. Adică ea reușește să stârnească discordie, dezacord, neîncredere față de țintele Moscovei, dar nu neapărat simpatie pentru Kremlin”, a declarat pentru FANATIK Ovidiu Raetchi.

Istoricul Mihai Demetriade este de părere că în ceea ce privește fenomenul migrării dezinformării din zona celor care negau realitatea medicală a pandemiei către războiul declanșat de Federația Rusă în Ucraina sunt important de subliniat vulnerabilitățile ce le-au creat pe ambele. În opinia acestuia, pe lângă nivelul scăzut de consum de informație relevantă ce există în societatea noastră, alături de seducția pe care o au aceste teorii conspiraționiste în rândul unei părți a publicului, la fel de important de văzut este fake-new-ul istoric ca vulnerabilitate exploatată de Rusia.

„Calea, drumul folosit de Federația Rusă este mai degrabă o vulnerabilitate internă, decât una provenită explicit din Federația Rusă. Cu alte cuvinte, Rusia folosește, manipulează vulnerabilități interne. Nu avem o propagandă puternică și insidioasă venită dinspre Rusia înspre România, ci mai degrabă avem vulnerabilități ce permit folosirea unor vectori interni în interesul Federației Ruse. Și asta vedem în momentul de dincolo de 24 februarie, deci de declanșarea războiului, în anumite teme, cum e de exemplu tema teritoriilor românești preluate abuziv de Ucraina. E o temă ilegitimă, nereală și care încalcă tratatele internaționale. A vorbi acum de posibilitatea preluării acestor teritorii este o manieră revizionistă de a ignora deliberat forța acestor tratate internaționale, adică de a semăna de fapt cu ceea ce a făcut Federația Rusă în Crimeea în 2014 și ce face acum în Ucraina.

Nostalgiile întreținute de anumite partide politice sau de anumiți reprezentanți ai acestora în legătură cu teme atașante ale istoriei noastre alimentează propaganda Federației Ruse. Cred că trebuie să ne uităm mai cu atenție la vulnerabilitățile interne, care sunt doar ale noastre, și care țin atât de o cultură istorică precară dar și de modul în care statul a patrimonizat istoria. Statul și-a dorit o istorie comodă, proprie, pe care să-și pună ștampila, refuzând discursul critic. Asta generează mituri. Când există un stăpân al discursului există și aderenți, fanatici ai acestui discurs. Și asta este o vulnerabilitate. Absența elementului democratic, al elementului critic în discursul istoric este o vulnerabilitate, ce nu este a Rusiei ci a României”, a declarat pentru FANATIK istoricul Mihai Demetriade.

În opinia acestuia sentimentele anti-rusești din țara noastră au jucat un rol important în eșecul relativ al campaniei rusești în România. Acest fapt a fost vizibil și în reacția societății la episodul în care patru parlamentari români, printre care și Diana Șoșoacă și Dumitru Coarnă, voci ale dezinformării în perioada pandemiei, au mers în audiență la ambasada Rusiei în România pentru „a prezenta o poziție de neutralitate a României”.

Mihai Demetriade subliniază însă că răspunsul societății românești la propaganda rusă nu trebuie să se bazeze doar pe aceste sentimente ci pe conștientizarea clară a faptelor prezente, adică modul în care Rusia a declanșat ilegal un război, cum a ocupat ilegal un teritoriu suveran și ce mijloace a folosit. Tocmai aceste mijloace critice sunt cele ce ne pot îndepărta de mistificarea și folosirea istoriei ca propagandă.

„Tratatele de Pace din 1947 au fost semnate și de Ucraina și de România, iar noi suntem în postura de a le recunoaște cu subiect și predicat. Nu ne putem preface că semnăm niște tratate internaționale după care uităm acest lucru. Nu putem juca pe două tablouri, și pe cel diplomatico-juridic și pe cel revizionist. Este aberant și este de investigat de ce o bună parte a publicului face acest lucru și de ce membri unor partide politice speculează acest tip de vulnerabilitate.

În momentul în care istoria și istoriografia devin teme de stat, așa cum ne-a obișnuit regimul comunist, ele sunt patrimonizate. Prin urmare instituțiile vor căuta tot timpul să-și secrete istoria proprie și să și-o susțină până în pânzele albe. Vedem rezistența, și a existat o rezistență instituțională și a Ministerului Apărării și nu numai legată de participarea României la Holocaust. E vorba de același tip de rezistență. Ăsta este riscul al absenței exercițiului critic și al exercițiului democratic în abordarea studiului istoriei”, a explicat istoricul Mihai Demetriade.