Cele mai ciudate proiecte de lege ale anului 2022. Pocnitori la liber, prigoana fiscală a chelnerilor și olăritul împotriva deznaționalizării

Deseori parlamentarii sunt criticați pentru că ar munci prea puțin, iar periodic presa relatează cazuri de chiul, de deputați sau senatori care moțăie în sala de plen sau se fac „liste negre” cu cei care au avut cele mai puține inițiative legislative. Însă neghiobiile care apar în unele proiecte, care uneori sunt chiar adoptate, ar trebui să ne facă mai îngăduitori sau chiar recunoscători față de leneșii care nu-și bat capul să-și transpună extravaganțele sau idiosincraziile în proiecte de lege.

Pocnitorile și bujorul, subiecte de legiferare

Sărbătorile de iarnă din acest an s-ar fi putut transforma într-un infern dacă Parlamentul adopta un proiect de lege al lui George Simion privind materialele pirotehnice. Ca și cum nu ar fi suficient calvarul provocat de descreierații care aruncă cu petarde și pocnitori toată luna decembrie, liderul AUR s-a gândit să dea dezlegare și la comercializarea materialelor pirotehnice de tip F2, la care acum au acces doar persoanele instruite și autorizate în acest sens. Simion a propus o limită maximă a cantității de pocnitori pe care o persoană o poate ține în casă, anume un chintal.

O altă idee extravagantă îi aparține deputatului Eugen Neață (PSD) care a inițiat un proiect prin care organizatorii evenimentelor la care legea impune intonarea obligatorie a imnului, fie înregistrat, fie interpretat live de un ansamblu instrumental sau coral, să fie obligatorie și distribuirea către asistență a versurilor imnului astfel încât toți participanții, indiferent de abilitățile lor vocale, să poată cânta.

Ca și cum nu ar fi suficientă încurajarea afonilor să răcnească din toți bojocii imnul național, Neață s-a gândit să oblige organizatorii ca pe flyere să fie și partitura imnului. În caz contrar, se vor aplica amenzi organizatorilor. Însă proiectul deputatului nu prevedea niciun fel de sancțiune pentru cei care vor să cânte, deși n-ar trebui să o facă niciodată din lipsa vocii sau urechii muzicale.

Digi24.ro

O femeie era milionară de cel puțin o lună, dar nu și-a dat seama. Descoperirea care i-a schimbat viața

Tot din 2022, românii au și o floare națională, anume bujorul. Proiectul semnat de mai multe femei parlamentar a fost adoptat și este deja lege. Din expunerea de motive, nu reiese foarte clar de ce tocmai bujorul s-a ales cu acest statut, cea mai mare a textului vorbind despre dragostea de flori a nației noastre, în acest sens fiind invocat și un text din „Prâslea cel voinic și merele de aur”: „Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată în flori și meșteșugită nevoie mare.”

Este menționat și numărul mare de persoane care au Bujor fie ca nume, fie ca prenume, deși, pe acest considerent, statutul de floare națională putea fi revendicat de narcise, viorele, margarete, lăcrămioare, crini ș.a. Sau de trandafir care, în plus, mai avea ca argument și invocarea sa în cântece populare precum „Mândră floare trandafir” sau „Trandafir de la Moldova”. Un conspiraționist ar spune că au fost interese mari la mijloc, decizia fiind luată prin lobby întrucât propunerea ar fi fost mai veche, venind din la un grup de horticultori de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

Lege pentru bacșișul chelnerilor

Tot din acest an, zapciii statului vor lua bani și din bacșișurile chelnerilor. Recent a fost adoptată legea prin care cuantumul bacșișurilor va fi trecut pe nota de plată, iar Fiscul își va lua partea, deși rămâne neclar ce a făcut statul ca să merite banii ăștia. Încă nu s-a văzut vreun inspector fiscal care să ducă berea la mese în cârciumi sau să golească scrumierele.

O altă curiozitate legislativă, încă netransformată în lege, este proiectul de acordare a unei indemnizații „de gratitudine” pentru orfanii de război. Inițiatorii sunt un grup de parlamentari PNL însă aceștia nu au prezentat un număr de potențiali beneficiari. Este vorba de persoane care ar trebui să aibă acum 80-90 de ani, asta dacă mai sunt în viață. În esență, proiectul nu ajută aproape pe nimeni, iar dacă o va face, ajutorul va fi pe o perioadă foarte limitată de timp, din considerente biologice.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Există o altă serie de proiecte de lege care, la prima vedere, par rezonabile, indiferent dacă ești de acord sau nu cu conținutul lor. Însă ciudățenia lor devine evidentă abia când inițiatorii precizează motivele care stau la baza proiectului. De exemplu, deputatul Florin Roman a depus recent la Senat un proiect de lege prin care 2024 ar urma să fie declarat Anul Avram Iancu, pentru a celebra 200 de ani de la nașterea liderului Revoluției de la 1848 din Transilvania. În esență, face parte dintr-un gen de legi aflat la modă în ultimii ani: se instituie o sărbătoare, mai mult sau mai puțin întemeiat, fără nicio obligație pentru nimeni de a organiza anumite evenimente, un gest pur formal al Parlamentului.

Legea lui Roman nu face excepție, venind în continuarea unei legi adoptate mai demult prin care Avram Iancu a fost declarat erou național, de parcă ar fi avut nevoie de patalama de la Parlament pentru a fi celebrat. Inedit la proiectul liberalului este unul dintre considerentele invocate în expunerea de motive. „Considerăm oportună şi necesară promovarea unei iniţiative privind instituirea anului 2024 ca Anul Avram Iancu, precum şi orice alte propuneri legislative sau proiecte de lege menite să contribuie la consolidarea rezilienţei coeziunii dintre cetăţenii români”, se spune în document. Încă nu știm ce înseamnă „consolidarea rezilienței coeziunii”, va trebui să avem răbdare până în 2024.

Bogătași în comunism

Un alt proiect care își dezvăluie insanitatea abia în expunerea de motive este cel prin care Diana Șoșoacă propunea reintroducerea în Codul Penal a infracțiunii de subminare a economiei naționale. Chiar dacă poți fi de acord cu această măsură, lucrurile o iau razna în expunere unde senatoarea prezintă un calcul cu cât s-a furat din România de la 1415 încoace! Astfel, turcii ar fi scos din Țările Române echivalentul a 341 tone de aur în perioada 1415-1877, austriecii 876 de tone de aur în 1678-1918, iar rușii ar fi subtilizat alte 46 de tone în intervalul 1711-1877.

S-a calculat cât s-a furat și de la declararea independenței până în 1945, adică alte 12.564 ca daune de război și profiturile obținute de către companiile străine. Pentru perioada comunistă, nu este dată nicio cifră, ci se spune doar că românii au acumulat atunci o avuție egală cu cea de care ar fi fostă deposedați în perioada anterioară. Probabil frigul din case și cozile la alimente din vremea comunismului erau o extravaganță de bogătași îmbuibați.

Calculul se reia pentru perioada de după 1989, interval pentru care  estimează că „Imperiul Transnațional”, numele generic pe îl dă companiilor străine, ar fi scos din buzunarele românilor nu mai puțin de 1.610 miliarde de euro, echivalentul 46.000 de tone de aur. Delirul istorico-economic nu îi aparține lui Șoșoacă, ci lui Eugen Stănescu, directorul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, care se pare că este singurul până acum care s-a dovedit capabil de astfel de calcule.

Românismul în oale și ulcele

Cam de același calibru, sau mai degrabă în același hal, este și proiectul prin care AUR propune introducerea printre disciplinele obligatorii, în întregul învățământ preuniversitar, a orelor de „Cultură și tradiții românești”. Numai că aparent onorabila inițiativă este, de fapt, mai degrabă un simptom de mania persecuției pe motiv că UE vrea să ne șteargă identitatea națională.

„Observând că anumite direcții trasate de către Uniunea Europeană au ca efect suprimarea și pierderea identității fiecărui stat, este necesar ca autoritățile competente să ia toate măsurile care se impun, în așa fel încât tradiția și cultura să dăinuie indiferent de schimbările cu care poporul român se confruntă”, se spune în expunerea de motive a proiectului de lege.

Argumentația inițiatorilor devine involuntar hilară atunci când se spune că emanciparea românilor ar duce țara „pe marginea prăpastiei”: „Populația trece printr-o emancipare, care îndepărtează adulții și copiii de tradițiile și cultura românească, situație care ne duce către marginea prăpastiei, semnificând pierderea identității și patrimoniului tradițional românesc.”

Disciplina ar urma să fie un studiu al creațiilor literare populare (doine, balade, basme și legende, proverbe și zicători sau poezii), precum și al meșteșugurilor tradiționale: ceramica, obiectele din lemn, țesăturile, broderiile ș.a. Nu prea este clar din argumentația celor de la AUR cum ar fi putea oalele și ulcelele confecționate în școlile românești să ne apere de uneltirile și urzelile malefice de la Bruxelles.