Centrala nucleară de la Zaporojie nu este prima ”victimă” a unui război. Ce alte instalații au mai fost bombardate

Cea mai mare centrală nucleară din Europa a fost reconectată la rețeaua electrică după ce, din cauza bombardamentelor, a fost nevoită să se bazeze pe generatoare de urgență. Existau temeri că centrala atomică din Zaporojie, situată în sud-estul țării, ar putea intra în colaps, după ce sâmbătă și-a pierdut ultima sursă de energie externă.

Centrala de la Zaporojie nu este prima ”victimă” a unui război

Acest lucru a ridicat temeri legate de un al doilea dezastru ca la Cernobîl, existând îngrijorări cu privire la siguranța și securitatea celor șase reactoare nucleare ale sitului, care au nevoie de energie electrică pentru răcire, deși sunt oprite.

O criză imediată a fost atenuată după ce duminică a fost restabilită alimentarea cu energie electrică a centralei nucleare.

Cu toate acestea, șeful organismului de supraveghere nucleară al ONU a avertizat că aceasta este “o ameliorare temporară într-o situație încă nesustenabilă”, deoarece reactoarele centralei rămân oprite la rece.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Centrala se află sub control rusesc încă din primele luni ale războiului, forțele Kremlinului bombardând situl în timp ce înaintau spre vestul Ucrainei, deși este în continuare operată de ingineri ucraineni.

Zeci de ani de lovituri asupra reactoarelor nucleare au precedat criza de la Zaporojie

Rusia a pus cea mai mare centrală nucleară din Europa în bătaia armelor, dar nu a fost prima națiune care a atacat un reactor operațional în timpul unui război. Aceasta a fost Statele Unite în urmă cu trei decenii.

Atacul american asupra unui sit irakian face parte dintr-o istorie puțin cunoscută în care atacatorii străini au tras de peste o duzină de ori asupra unor centrale nucleare nu numai în Irak, ci și în Iran, Israel și Siria. Atacurile lor urmăreau să pună capăt programelor de bombe atomice.

Analiștii împart istoria de 42 de ani în etape de intensificare. Pericolul a crescut vertiginos în martie, când trupele rusești au atacat cele șase reactoare de la centrala Zaporojie din Ucraina și au preluat controlul asupra uriașului complex.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Capturarea acestuia și luptele în curs de desfășurare la fața locului au declanșat alarme la nivel mondial cu privire la posibilitatea unor pagube catastrofale și a unor nori mortali de precipitații radioactive.

Asediul Rusiei asupra sitului Zaporojie este fără precedent în istoria războiului, o putere invadatoare urmărind să obțină o influență economică asupra unei centrale electrice extrem de complexe.

Însă experții spun că o cunoaștere a atacurilor anterioare asupra reactoarelor nucleare și a oportunităților ratate de a crea o interdicție globală de a ataca astfel de situri poate ajuta factorii de decizie politică și publicul să înțeleagă mai bine pericolele crescânde și modalitățile de a le limita.

“Istoria subliniază urgența”, a declarat Bennett Ramberg, un fost analist al Departamentului de Stat și autorul unei cărți din 1984 despre vulnerabilitatea reactoarelor în caz de război, citat de The New York Times. “Dimensiunea amenințării actuale necesită un efort reînnoit din partea comunității internaționale” pentru a stabili interdicții legale privind lovirea reactoarelor în timpul conflictelor militare, precum și noi protecții fizice pentru centralele atomice.

Primul atac militar asupra unui reactor nuclear

Reactoarele nucleare pot distruge orașe sau le pot ilumina. Importanța lor într-un război constă în combustibilul de uraniu, care poate fi deturnat în programe de bombe atomice.

Aceasta a fost rațiunea atacurilor istorice asupra siturilor nucleare: distrugerea sau întreruperea programelor de bombe. Combatanții din Orientul Mijlociu și-au concentrat furia în special asupra pașilor atomici ai liderului brutal al Irakului, Saddam Hussein, care a ajuns la putere în anii 1970 și a încercat să redeseneze harta Orientului Mijlociu.

Într-un interviu din 1975, Hussein a numit achiziția unui reactor nuclear “primul pas arab spre obținerea de arme nucleare”.

În septembrie 1980, două avioane de vânătoare iraniene au intrat în Irak, au coborât la joasă înălțime pentru a evita detectarea radarului și au ocupat poziții deasupra Al Tuwaitha, o fortăreață industrială la sud de Bagdad, pe malul râului Tigru. Ținta lor era reactorul nuclear Osirak, aflat atunci în construcție și nealimentat cu combustibil pe care l-au bombardat.

A fost primul atac militar din lume asupra unui reactor nuclear.

Nouă luni mai târziu, în iunie 1981, opt avioane israeliene au aruncat propriile bombe de o tonă asupra aceluiași reactor, mărind considerabil gradul de distrugere.

Furios, liderul irakian a căutat să se răzbune – dar numai pe Iran. Începând din 1984, a trimis valuri de avioane irakiene pentru a distruge două reactoare nucleare pe jumătate construite, fără combustibil, la Bushehr, un oraș-port iranian din Golful Persic.

Reactoarele au reprezentat prima aventură a Iranului în domeniul energiei nucleare. În total, avioanele de război irakiene au efectuat șapte bombardamente. Un reactor a fost în cele din urmă reconstruit de Rusia, pornit și păzit de tunuri antiaeriene.

Diplomații au fost îngroziți. În 1985, conferința generală a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) a cerut “reguli internaționale obligatorii care să interzică atacurile armate”. Washingtonul a obiectat.

Bombardamentele SUA din timpul Războiului din Golf

Ramberg, fost analist al Departamentului de Stat, a declarat că Statele Unite s-au împotrivit deoarece doreau un drept legal de a bombarda reactoare. “Am vrut să păstrăm această opțiune”, a spus el.

Statele Unite și-au exercitat această opțiune în ianuarie 1991, în primele ore ale Războiului din Golf. Țintele au fost două reactoare de la complexul Tuwaitha. Ambele ansambluri au fost descrise ca fiind operaționale, ceea ce înseamnă că fuseseră alimentate cu combustibil.

Generalul Colin Powell, președintele Statului Major Întrunit, a numit-o o lovitură paralizantă împotriva amenințării unei bombe atomice irakiene. “Cele două reactoare operaționale pe care le aveau au dispărut amândouă”, a declarat el reporterilor în cadrul unei conferințe de presă la Pentagon. “Sunt la pământ. Sunt terminați.”

Câteva zile mai târziu, Paul Leventhal, directorul Institutului de Control Nuclear din Washington, a calificat loviturile asupra reactoarelor în funcțiune drept un precedent periculos și s-a întrebat dacă inamicii națiunii ar putea căuta represalii. O întrebare conexă, a adăugat el, este cât de bine protejate sunt “reactoarele noastre împotriva unui astfel de atac”.

Când a venit răzbunarea, aceasta nu a vizat Statele Unite, ci Israelul, care a aplaudat bombardamentele aliate. În timpul războiului din 1991, Irakul a tras valuri de rachete Scud asupra vecinului său, inclusiv cinci asupra reactorului nuclear Dimona din deșertul Negev, inima puternic păzită a programului israelian de înarmare nucleară niciodată recunoscut.

Dar rachetele irakiene și-au ratat ținta și s-au prăbușit în schimb de deșert. Dacă ar fi reușit, ar fi reprezentat al doilea atac din lume asupra unui reactor operațional.

Teroriștii de la 11 septembrie luaseră în calcul atacuri asupra centralelor nucleare

Un deceniu mai târziu, îngrijorarea lui Leventhal cu privire la atacurile inamice asupra reactoarelor americane a luat o turnură înfricoșătoare.

Totul a început la 11 septembrie 2001, când teroriștii au deturnat avioane de pasageri și le-au izbit în Pentagon și în World Trade Center din New York. O comisie care a investigat atacurile a găsit dovezi că, inițial, complotiștii luaseră în considerare atacuri asupra centralelor nucleare.

Aceasta era o idee nouă. Scopul teroriștilor nu era de a împiedica reactoarele să producă combustibil pentru bombe, ci de a răspândi produsele secundare pașnice ale acestora la scară largă – de a sparge coconul de protecție al unui reactor, de a provoca topirea combustibilului și de a elibera nori de radiații mortale în mediul înconjurător.

Sperietura a provocat ani de rapoarte și acțiuni menite să extindă protecția reactoarelor. Echipe înarmate au exersat exerciții de securitate. În cele din urmă, însă, supraveghetorii federali ai reactoarelor energetice ale națiunii au respins apelurile de întărire a centralelor nucleare împotriva atacurilor în care să fie folosite avioanele de linie.

În mijlocul dezbaterii americane, avioanele de război israeliene au lovit din nou în Orientul Mijlociu. În 2007, acestea au bombardat un sit din Siria care ascundea un reactor nuclear parțial construit, destinat fabricării de combustibil pentru bombe.

Analiștii consideră că recenta escaladare dramatică în saga reactorului – bombardarea și preluarea de către Rusia a complexului Zaporojie din Ucraina la începutul acestui an – reprezintă o nouă turnură surprinzătoare. Scopul nu este distrugerea centralelor electrice din Ucraina, ci furtul de energie.

Zaporojie, prima centrală nucleară luată ca pradă de război

Acțiunea nu are precedent. Analiștii spun că o centrală nucleară în funcțiune nu a mai fost niciodată luată ca pradă de război sau menținută în funcțiune sub amenințarea armelor. Într-un raport publicat luna trecută, Agenția Internațională pentru Energie Atomică a folosit cuvântul “fără precedent” de cinci ori pentru a descrie situația tensionată.

La 19 septembrie, Rusia și-a extins domnia terorii atomice când una dintre rachetele sale a lovit centrala nucleară din sudul Ucrainei, la 257 de kilometri vest de Zaporojie. Explozia puternică a spulberat geamuri și a avariat clădiri, dar a lăsat intacte cele trei reactoare ale centralei.

Atacul “demonstrează prea clar pericolele potențiale” pentru celelalte centrale ucrainene, a declarat Grossi, șeful agenției pentru energie, în acea zi.

Jeffrey S. Merrifield, comisar al Comisiei de reglementare nucleară din SUA între 1998 și 2007, a declarat într-un interviu că Moscova a încercat să obțină un avantaj geopolitic din furtul de energie atomică. “În mod clar, ei doresc o pârghie economică”, a spus el despre oficialii ruși. “Este un precedent oribil.”

Ramberg a mai declarat că speră că escaladarea ororii atomice va determina Statele Unite să își regândească politica privind atacul asupra reactoarelor și să susțină un efort global reînnoit pentru a proteja reactoarele de ravagiile și incertitudinile războiului.

“A venit timpul”, a spus el despre noile protecții. “Nu există nicio justificare pentru a bombarda o centrală nucleară. Statele Unite ar trebui să stabilească acest lucru ca un standard pentru întreaga lume.”