Editorial Cornel Dinu. Actorul Volodimir și sălbaticul Vladimir. Război Ucraina – Rusia la granițele României. Dar la… pace nu v-ați gândit?!

Încurcate sunt căile Domnului… rostește Credința… Cea mai mare amenințare a omenirii cu Al Treilea Război Mondial, atomic, deci fără învingători și învinși, total distrugător al civilizației umane, a fost spre sfârșitul anului 1962.

Editorial Cornel Dinu. Actorul Volodimir și sălbaticul Vladimir. Război Ucraina – Rusia la granițele României. Dar la… pace nu v-ați gândit?!

A fost atunci criza rachetelor montate de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, marele URSS „călăuzitor al clasei muncitoare în alianță cu țărănimea muncitoare pe ogoare”, în aliata credincioasă Cuba, ghimpele comunist din coasta celuilalt colos al timpului, Statele Unite ale Americii. Care era liderul lumii „capitaliste și imperialiste”.

Autor: conducătorul sovietic Nikita Sergheevici Hrușciov, rus născut în 3 aprilie 1894, la Kalinkova, gubernia Kursk din Imperiul Rus, aproape de actuala frontieră între Rusia și Ucraina, care nu exista pe atunci, nici frontiera, nici Ucraina. A crescut, însă, în orașul Iuzovka din Donbas, denumit în 1924 Stalino și apoi, după 1961, Donețk.

De altfel, Hrușciov a fost trimis de Stalin, în 1939, să guverneze Ucraina sovietică și după Al Doilea Război Mondial a revenit în Ucraina înainte să fie chemat la Moscova, unde a devenit unul din cei mai apropiați consilieri ai lui Stalin.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Editorial Cornel Dinu. „Papa Buono” a dezamorsat „criza rachetelor” din 1962, dintre URSS-ul lui Hrușciov și SUA lui Kennedy

Revenind la „criza rachetelor” din 1963, Nikita Sergheevici Hrușciov amenința cu focoasele instalate în Cuba pe omologul său american John Fitzgerald Kennedy. Comparația mi se pare definitorie.

Atunci dezamorsarea situației extrem de tensionate a reușit-o Papa Giovanni al XXIII-lea, poreclit „Giovanni fuori le mura”, în traducere liberă „Giovanni din afara zidurilor”, adică al oamenilor din afara zidurilor Vaticanului. A fost canonizat în 27 aprilie 2014 de Papa Francisc.

„Papa Buono”, așa cum a rămas în istorie, după ce fusese cardinalul Angelo Giuseppe Roncalli al Veneției, cunoștea arderilor Balcaniei, fiind mesagerul Vaticanului în „Congregația pentru răspândirea Credinței” în Bulgaria, Turcia și Grecia.

S-au scris cărți despre el, s-a făcut și un film, „E venne un uomo”, în 1965… se spune că s-a rugat, în genunchi, o zi și o noapte în capela apartamentului papal pentru pace și „imposibila” împăcare dintre părțile în conflict.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Avea un mesager, jucat în filmul amintit de Rod Steiger, care trata cu Kennedy și Hrușciov. A reușit o formă de compromis pașnic: i-a îndeplinit cerința lui Hrușciov ca americanii să-și retragă rachetele nucleare din bazele de la Bari și Foggia… Punându-se de acord în doar câteva ore cu prim-ministrul Italiei, pentru a treia oară creștin-democratul Amintore Fanfani. Kennedy și-a retras și rachetele din Turcia ca o compensație.

Văd și acum scena în care, după ce l-a ascultat pe intransigentul, și în privința dogmelor catolicismului, arhiepiscop Ottaviani, „Papa Buono” Giovanni al XXIII-lea îi spune doar atât: „Dar la pace de ce nu te gândești, Eminență?”.

La o lună după aplanarea conflictului ce putea fi fatal omenirii, Papa Giovanni al XIII-lea a primit-o mai întâi la Vatican pe fata lui Hrușciov cu soțul. I-a dat acesteia un rosario, s-au întreținut sub miracolul credinței. Același lucru l-a făcut repede și cu familia Kennedy și, indiferent cât i-a contestat presa primirea familiei sovietice, în istorie, Sfântul Părinte de la Vatican a rămas… „Papa Buono”.

Editorial Cornel Dinu. Prietenia afișată ostentativ de Putin cu Patriarhul Kirill poate fi o șansă…

Indiscutabil soluția unică pentru ce se întâmplă acum în ciudata Ucraină. Este singura dreptate care se poate face. Pentru că trecutul Țaratului Kievean, ca și cele de la Sankt Petersburg și Moscova, deși ortodoxe pravoslavnice de la „Apostolii slavilor”, altfel greci din Salonic, Chiril și Metodiu, care au lăsat semnul crucii și prin Dobrogea noastră încercată a fi islamizată, este plin de întunecimi sângeroase.

Dacă Biblia propovăduiește „Cerurile vestesc dreptatea”, atunci evlaviosul credincios Vladimir Vladimirovici Putin, ce cred că e, nu doar pare atât de apropiat de eruditul Patriarh Kirill al Moscovei și al întregii Rusii, primat al Bisericii Ortodoxe Ruse, rugându-se, e nevoie să decidă împreună că războiul trebuie oprit.

Nu știu și nici nu vreau să interpretez ce-i cu partea adversă, „actorașul” cum îi spune tovarășul agresor sălbatic Putin, care nu din întâmplare, se pare, conduce Ucraina, Volodimir Zelenski.

Editorial Cornel Dinu. Pildele Patriarhului Kirill al Moscovei și al întregii Rusii vizitând pașnic România în octombrie 2017

Păstrez câteva din rostirile pilduitoare ale Patriarhului Kirill, vizitând în octombrie 2017 România creștină. Cu multe subînțelesuri de descoperit în zilele acestea pârjolite de invazia Rusiei în Ucraina…

„Când libertatea devine un idol, omenirea este în pericol de moarte”

„Păcatul a devenit normă, pentru că în societatea de consum se pierde legătura între libertate și responsabilitate. Iar libertatea de a alege, promovată astăzi de doctrina liberală, nu-i poate aduce de la sine omului fericirea și bunăstarea, mai ales atunci când alegerea lui este definită exclusiv de factori materiali”

„Îndepărtarea de adevărul Dumnezeiesc a fost în toate timpurile cauza multor nenorociri, necazuri și încercări. Iar acest lucru se referă atât la viața personală a omului, cât și la viața societăților și popoarelor”

„Creștinismul se confruntă cu invazia agresivă a secularizării militante în toate sferele sociale”

„Alegerea răului devalorizează libertatea omului, mai ales atunci când acesta e folosit cu scopul de a distruge demnitatea persoanei”

Și am lăsat la urmă citatul care definește cel mai bine ce se petrece acum în Rusia: „Experiența poporului rus dovedește că nu poți construi o societate fără Dumnezeu”…

O trăire de necontestat a pravoslavnicilor prin ce fac acuma, omorârea aproapelui. Sau chinurile refugierii, uneori mult mai chinuitoare decât moartea însăși… Din nefericire, această realitate este constatată pretutindeni de când e lumea lume. Continuarea păcatului inițial, brutalizat de om cu imaginație malefică.

Editorial Cornel Dinu. Provoslavnicilor, șoptiți-le măcar „Hai la pace!”

Vreau să cred, deși vremurile și obiceiurile s-au stricat rău de rău, că, la înțelepciunea sa, Patriarhul Kirill, împreună cu arhiepiscopul și mitropolitul Cernăuților și Bucovinei din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Onufrie Berezovski, pilde de separatism religios și de aici comportamentul sub aceeași închinăciune, pot atinge măcar în vis frunțile actorului Volodimir și sălbaticului Vladimir, șoptindu-le atât: „Hai la pace!”.

Și bubuiturile criminale ar putea să înceteze dacă și de la Vatican, ctitoria de început alături de Constantinopol, a aceleași credințe, despărțită de orgoliul deprimant al Marii Schisme sin 1054, ar veni o „Bulă Papală”, un sfat de urmat, ca țările fracțiunilor catolice să stea deoparte.

Există precedentul de reactivat al întâlnirii dintre Patriarhul Kirill și Papa Francisc în 2016. Nu întâmplător la Havana. Unde omenirea a fost la un pas de distrugere în 1962.

Cei doi înalți prelați au semnat în Cuba o declarație comună, cu speranța că se vor reduce tensiunile între greco-catolici și ortodocși, tocmai din cauza conflictului din Ucraina din 2014!

Știu, sunt mulți naivi care uită că în numele credinței s-au făcut hecatombe, crime în masă de nedescris. Se poate, oare, uita inchiziția, care a ținut lumea pe loc chiar sute de ani?!

Editorial Cornel Dinu. Pământul ne-a fost dat să avem grijă de el, nu-i al nostru!

Cât de bine spune bietul român: „Să faci ce spune popa, nu ce face popa!”. Dar nu aceștia sunt adevărații slujitori ai bisericii. Ci Sfinții din ceruri a căror istorie de comportament moral, pentru multe odăjdii și haine mirene sunt, încă, de neluat în seamă.

Continuând să ne omorâm între noi pentru ambiții deșarte. Creându-se pe bună dreptate impresia că oamenii cu funcții mari ai lumii au rămas comportamental tot la infantilismul conflictual de pe ulițele copilăriei: „Întărâtă-i, Drace, că și mie-mi place!”.

Ar fi, exagerând, desigur, de acceptat duelul… sau căratul de pumni în luptă dreaptă între împricinați, decât între „găștile” înarmate pentru a-l susține pe unul sau pe celălalt spre o victorie oricum însângerată.

Numai că acum este infinit mai periculos. Lumea crede că a progresat imens, așa și e, în domeniile pașnice. Dar pentru existența și perpetuarea ei, singură și-a inventat forma de distrugere de neimaginat chiar și a Pământului dat nouă din Spațiu să-l călcăm, dar și să avem grijă de el.

Simplu: nu-i al nostru! Suntem doar niște chiriași și vor mai trece mii de ani până când vom fi cu adevărat proprietarii lui. Dacă vom fi vreodată…