Bursucul este un animal sălbatic răspândit pe teritoriul țării noastre. Cunoscut și sub numele de viezure, el este considerat o creatură inteligentă. Sapă galerii impresionante pe sub pământ, dar oamenii nu-și doresc să-l aibă prin preajmă.
Științific poartă numele de Meles Meles, denumire care vine de la genul Meles din care face parte, dar popular lumea îl știe drept bursuc sau viezure. Provine din familia Mustelidae, din care mai fac parte vidra, nevăstuica și dihorul, animalul care poate să moară dacă nu se reproduce.
În majoritatea timpului, animalul stă pe lângă vizuină și pleacă mai ales noaptea, pentru a-și găsi hrana. Ca dimensiuni este destul de mic, corpul are între 60-80 de centimetri lungime, iar coada ajunge până la 20 de centimetri.
Bursucul este ușor de recunoscut după aspectul îndesat, botul alungit și dungile albicioase care pornesc dinspre acesta și se îndreaptă spre coadă. Deși la prima vedere pare inofensiv, oamenii se feresc de el.
Se poate datora faptului că, pe lângă semințe, larve sau fructe, din dieta sa mai fac parte și ouăle pe care le fură din cuiburile păsărilor. Ființe inteligente, bursucii își păstrează în vizuină hrana, ajungând să aibă rezerve și de 50 de kilograme.
Interesant este că, fiind mari amatori de porumb, își fac provizii iarna, dar nu oricum. La activitate participă mai multe animale. De regulă, cel mai bătrân se pune pe spate, cu lăbuțele în sus, iar ceilalți îl încarcă cu știuleți, apoi îl duc la vizuină ca pe un coș.
În România, bursucul este răspândit în regiunile de pădure, de la șes și până la munte. În general, trăiește izolat și caută femela doar în perioada de împerechere, iulie-august, pe care o părăsește imediat după reproducere.
Mama poate fi văzută de primăvara până toamna împreună cu puii, care după șase luni sunt lăsați pe cont propriu. Bursucul este, de altfel, un animal foarte sprinten. Face sărituri înalte și de 3 metri și poate sări precum pisicile de pe stânci de 8 metri.
Este și foarte curat. Sapă la 2 metri sub pământ viziune complexe, cu galerii de 7-8 metri, prevăzute cu camere separate pentru odihnă, provizii și excremente. Cu toate acestea, animalul sălbatic poate produce pagube majore pe terenurile în care există cocoşi de munte, cocoşi de mesteacăn, fazani şi potârnichi