Campionatul Mondial 2022 a ajuns în faţa sferturilor de finală, iar opt selecţioneri se luptă pentru cel mai important trofeu din lumea fotbalului. Toţi au avut cariere ca jucători, însă doar patru dintre ei au ajuns să evolueze şi la nivelul de naţională.
Zlatko Dalic, Tite, Louis van Gaal, Lionel Scaloni, Walid Regragui, Fernando Santos, Gareth Southgate şi Didier Deschamps sunt selecţionerii care au ajuns până în sferturile de finală de la Campionatul Mondial 2022. Vezi mai sus, în galeria foto, cum arătau când erau fotbalişti.
Cu Zlatko Dalic la cârmă, Croaţia a obţinut cea mai mare performanţă din istorie, finala Campionatului Mondial din 2018, pierdută în faţa Franţei. Ca fotbalist, selecţionerul croaţilor a fost un mijlocaş defensiv care prindea puţine minute la Hajduk Split, Budućnost Titograd sau Velez Mostar.
După ce Croaţia a obţinut independenţa în faţa Iugoslaviei, Zlatko Dalic a ajuns să evolueze pentru Varteks, echipă care între 2010 şi 2015, anul desfiinţării, a purtat numele de NK Varazdin. Formaţia croată a fost eliminată, în turul 3 din Europa League 2011-2012, de Dinamo, după 1-2 şi 2-2. În 2000, Dalic s-a retras, iar după patru ani s-a întors ca antrenor al echipei şi şi-a început cariera care l-a dus până aproape de trofeul Cupei Mondiale.
Selecţionerul Braziliei nu a avut o carieră prea strălucită ca fotbalist, iar cea mai lungă perioadă a petrecut-o la Caixas, între 1978 şi 1984. Cel mai important moment a venit în 1986, când a semnat cu Guarani, la 25 de ani, şi a făcut parte din generaţia care a fost vicecampioană a Braziliei în acel an.
La 28 de ani, în 1989, Tite, pe numele său real Adenor Leonardo Bacchi, a trebuit să se retragă după o accidentare suferită la genunchi. Un an mai târziu, actualul selecţioner al Braziliei a început să antreneze şi a preluat-o pe Guarany de Garibaldi. La 26 de ani de la acel moment, în 2016, Tite a venit la cârma Selecao, iar Mondialul din Brazilia este al doilea din carieră şi aşteptările sunt mari.
La 20 de ani, după ce îşi terminase junioratul la RKSV de Meer, Louis van Gaal a ajuns la echipa a doua a lui Ajax Amsterdam. Era 1972 şi Johan Cruyff era marea vedetă a “lăcierilor”, iar actualul selecţioner al Olandei evolua pe acelaşi post, astfel că nu a avut nicio şansă la promovarea în prima echipă. Un an mai târziu, mijlocaşul era trimis la Antwerp, unde avea să joace patru sezoane. În Belgia, Louis van Gaal şi-a spart nasul într-un amical cu K.V. Kortrijk, iar urmele se văd până în ziua de azi.
În 1977, la 26 de ani, Louis van Gaal s-a întors în Olanda şi a semnat cu Telstar, echipă antrenată pe atunci de Mircea Petescu, fost internaţional român şi jucător la UTA Arad sau Steaua. Selecţionerul Olandei l-a urmat pe tehnicianul român, un an mai târziu, la Sparta Rotterdam, unde a jucat timp de şapte sezoane. Pe final de carieră, Louis van Gaal a ajuns la AZ Alkmaar, unde a devenit antrenor secund.
Fundaş dreapta apreciat, Lionel Scaloni a făcut carieră în Europa, unde a jucat la Deportivo La Coruna, West Ham United, Racing Santander, Lazio, Mallorca şi Atalanta. La concurenţă cu Javier Zanetti, actualul selecţioner al “pumelor” nu a prins prea multe selecţii la naţionala Argentinei.
În 2006, Lionel Scaloni i-a luat faţa lui Javier Zanetti şi a fost chemat de José Pékerman în lotul Argentinei pentru Campionatul Mondial din Germania. La turneul final, fundaşul dreapta a prins un singur meci, contra Mexicului, în optimile de finală, când a fost integralist, partidă în care a evoluat şi Lionel Messi, aflat la primul Mondial din carieră.
Născut în Frabţa, Walid Regragui a debutat pentru Racing Paris, în liga a treia din Franţa. A mai evoluat, ca fundaş dreapta, pentru Toulouse şi Ajaccio, iar în 2004, la 29 de ani, a ajuns în Spania la Racing Santander. După doi ani petrecuţi în La Liga, selecţionerul Marocului s-a întors în Franţa, unde a mai jucat pentru Dijon, Grenoble şi Fleury-Mérogis.
Walid Regragui are 45 de meciuri în naţionala Marocului, alături de care a fost la un pas să câştige Cupa Africi, în 2004, însă Tunisia s-a impus în finală. S-a aflat în lotul marocanilor şi la următoarea ediţie, însă echipa a fost eliminată rapid, după faza grupelor.
Cu junioratul făcut la Benfica, Fernando Santos nu a avut nicio şansă să evolueze pentru “vulturi”. La 19 ani, în 1973, actualul selecţioner al Portugaliei a ajuns la Estoril, alături de care a făcut pasul din liga a treia până spre prima ligă. Fundaşul central a mai evoluat, în sezonul 1979-1980, la Maritimo, ca apoi să se întoarcă la Estoril, unde a jucat până la 33 de ani. După retragere, în 1987, Santos a devenit antrenorul secund al echipei.
Fundaş central bun, cu peste 400 de meciuri în Premier League pentru Crystal Palace, Aston Villa şi Middlesbrough, Gareth Southgate a făcut carieră şi la naţionala Angliei. Titular la EURO 1996, actualul selecţioner al “leilor” a ratat singurul penalty la loviturile de departajare din semifinala Anglia – Germania şi nemţii s-au calificat în finala turneului, pe care au şi caştigat-o.
Cel mai important moment din cariera la echipele de club a venit în sezonul 2005-2006. Cu Gareth Southgate titular, Middlesbrough a ajuns până în finala Cupei UEFA, după ce în semifinale a eliminat-o pe FCSB dramatic, după 0-1 la Bucureşti şi 4-2 în Anglia. În meciul de pe “23 August”, fundaşul a fost rezervă, iar la retur a fost scos după 26 de minute şi înlocuit cu Massimo Maccarone. În finala Cupei UEFA, englezii nu au avut nicio şansă şi Sevilla a câştigat trofeul.
Mijlocaş defensiv de clasă mondială, Didier Deschamps a avut o carieră de fotbalist cu un palmares de excepţie. În CV-ul selecţionerului francez se regăsesc Nantes, Marseille, Bordeaux, Juventus, Chelsea şi Valencia, iar printre trofee se numără 2 Ligi ale Campionilor, 2 titluri în Ligue 1, 3 titluri în Serie A, 1 Cupă Intercontinentală, 1 Supercupă a Europei şi 1 Cupă a Angliei.
Cu 103 selecţii în naţionala Franţei, Didier Deschamps a fost căpitanul “Les Bleus” la Campionatul Mondial 1998, când francezii au triumfat. Acelaşi rol l-a avut şi la EURO 2000, când “cocoşii” au câştigat al doilea trofeu continental. În urma succesului din 2018, Deschamps a devenit al treilea om care câştigă Campionatul Mondial în calitate de jucător şi, apoi, în cea de antrenor, după Mario Zagallo şi Franz Beckenbauer.