Aseară, 10 februarie 2024, la poarta cu numărul 27 a terminalului 3 de pe Heathrow, așteptam lângă cel mic al meu îmbarcarea în avionul de București. Chiar în fața noastră, la 10 metri distanță, de pe un alt scaun s-a ridicat Florin Manea, impresarul lui Drăgușin și fiul celui mai iubit rapidist din memoria mea, Nae Manea, supranumit “Ghepardul din Giulești”.
Nu ne cunoșteam, însă cumva m-a recunoscut. Am ridicat mâna ușor, în semn de salut, moment în care Florin a zâmbit și a venit înspre noi: “Salut! Ce faci? Cum sunteți?” Ne-am îndreptat apoi împreună către avionul care urma să ne ducă “acasă”. Cât să fi durat îmbarcarea!? 15-20 de minute!? Timp suficient să aflu că Radu nu fusese titluar “nici în seara asta”, dar Tottenham bătuse pe Brighton cu un gol în prelungiri, că internaționalul s-a adaptat la viața din Anglia și își așteaptă cu răbdare și calm “momentul”, că Florin e stabilit la Londra de 1 an, multe am vorbit în puținul timp până să ne ocupăm locurile în aeronavă. Câte rânduri credeți că ne despărțeau!? Nici unul, doar culoarul, pe rândul 8. Pilotul a turat apoi motoarele British Airways și ultimul lucru pe care Florin mi l-a spus înainte de decolare a fost: “Sunt curios ce face în seara asta Rapidul”.
Acela e momentul în care am realizat că sunt în avion chiar cu istoria acestui club. Cei 21 de ani în care Nae Manea a dat tot ce a avut mai bun pe teren, în 221 de meciuri pentru Rapid, în care a marcat 49 de goluri, l-au transformat într-un simbol pentru giuleșteni. Evident că i-am tachinat fiul peste culoar: “Îți spun eu ce face Rapidul tău: pierde astăzi”, i-am zis, zâmbind, dar convins că așa va fi. Fiul “Ghepardului” a zâmbit înapoi și a răspuns cu subânțeles: “Să vedem.”
După 3 ore de zbor, în care impresarul parcă nu avea stare, așa îl simțeam, chiar în timp ce piloții așezau avionul pe pistă la Otopeni și cei cu teamă de înălțime își făceau cruce cu limba în cerul gurii, cel mai probabil, din dreapta, peste culoar, îmi aud șoptit numele: “Hei, Daniel!” Întorc capul și văd ecranul unui telefon, care afișa scorul unui meci: “CFR Cluj – Rapid 0-1”. Avionul se zdruncina cu zgomot pe pământ românesc, în timp ce Florin Manea zâmbea fericit. Vă dați seama!? Gândul lui fusese doar acolo, la Cluj, pe toată durata zborului, la fel și inima de rapidist.
N-am văzut meciul, așadar, însă pe drumul către pașapoarte am remarcat stânjeneala de pe fața lui Bergodi în timp ce galeria îi scanda numele la final. Banii lui Șucu, seriozitatea proiectului, încrederea de care italianul se bucură, managementul care îl sprijină și înverșunarea cu care peluza își însoțește echipa în deplasări, toate au contribut la victoria Rapidului de aseară. Este a patra la rând de la reluarea campionatului, care îi duce pe giuleșteni chiar în coasta FCSB-ului, la numai 6 puncte distanță, acum, când scriu. “Distanța nu mai e atât de mare”, spunea Angelescu, într-un titlu de pe Fanatik. “Vom vedea ce se va întâmpla la FCSB – Sepsi. Mai sunt etape până se va termina sezonul, apoi înjumătățirea. Mai e și meciul direct din ultima etapă”, a completat acționarul, visând alături de fani, dar conștient însă că drumul e lung al naibii și greu.
“Cu două săptămâni înainte să moară, m-a chemat la el în cameră, era la Nisa”, dezvăluia Florin Manea, pentru Prosport, în 2019. Tatăl său suferea de cancer la ficat, în stadiu terminal. “A vrut să intre și mama, a gonit-o, i-a spus că vrea să vorbească doar cu mine. M-a rugat să-i spun adevărul, dacă mai are șanse. I-am spus că sunt mici. Mi-a spus că și-a dat seama. M-a întrebat apoi: ‘POȚI?’ Știam la ce se referă, să continui să-mi ajut familia și să o țin pe drumul pe care am luat-o, să fim uniți. Apoi mi-a mi-a zis de Rapid. Că dacă vreodată aș ajunge să pot să ajut clubul, să o fac cu mare dragoste.” Nae Manea s-a stins pe 15 decembrie 2014.
Florin este astăzi cel mai în vogă agent român de jucători, locuiește în centrul Londrei, conduce un Bentley și e milionar în dolari. Din păcate, în urmă cu 4 ani, i s-a prăpădit și mama, însă e clar că fiul a oferit familiei tot ce i-a promis tatălui. Florin Manea a ținut-o pe drumul pe care o luase și a reușit.
Mai sunt 5 etape din sezonul regulat, plus 10 meciuri în PLAY OFF. Distanța față de primul loc e considerabilă, dar va fi înjumătățită de regulament. Șucu și Angelescu continuă să pompeze bani, Bergodi continuă să muncească și galeria de pe pâmânt, din avioane și din ceruri continuă să cânte neîncetat pentru Rapid.
Săpunaru, căpitane, voi puteți?