Life

De ce a pus Medeea Marinescu cariera pe locul doi. Dezvăluiri neștiute despre soțul și copiii lor: “Ăsta a fost țelul meu ascuns”

Medeea Marinescu, cunoscută publicului în primul rând pentru rolul din “Maria Mirabela”, ne spune care a fost cea mai importantă dorință din viața ei și de ce cariera a fost mereu pe planul doi.
26.05.2022 | 10:35
De ce a pus Medeea Marinescu cariera pe locul doi Dezvaluiri nestiute despre sotul si copiii lor Asta a fost telul meu ascuns
Medeea Marinescu împlinește 48 de ani. Sursă foto: Montaj Fanatik
ADVERTISEMENT

La cei 48 de ani pe care îi împlinește vineri, 27 mai, cunoscuta actriță Medeea Marinescu ne dezvăluie care a fost cea mai mare bucurie a ei de până acum, cât de mult și-a dorit o familie și cât de mult a trebuit să aștepte să i se îndeplinească visul.

Medeea Marinescu împlinește 48 de ani: “Tata ne-a spus că familia este lucrul cel mai important din lumea asta”

Nu cred că există om care, dacă a fost copil în anii ’80, să nu fi văzut “Maria Mirabela”. Astăzi îi urăm La mulți ani Medeei Marinescu, “autoritara” Mirabela, o femeie și o actriță care nu-și simte vârsta și nu stă locului nicio clipă. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, cunoscuta actriță face dezvăluiri despre soțul și copiii ei, despre legătura dintre familia ei și actorul Florin Piersic și despre copilăria alături de bunica și străbunica ei. Ne povestește ce trăznăi făcea alături de surorile ei gemene, despre cum a fost cerută de soție și recunoaște ce nu ar schimba niciodată la ea.

ADVERTISEMENT

La mulți ani, Medeea Marinescu! Cum te simți la 48 de ani? Ce nu ai reușit, încă, să bifezi până acum?

-Mă simt așa de bine la 48 încât mă mândresc cu vârsta pe care o am. Nu sunt lipsită de cochetărie, pur și simplu mi se pare o cifră pe care eu nu o conțin deloc. Nu simt că am îmbătrânit. Ce nu am reușit să fac până acum, și asta mă enervează maxim, este că nu am mers încă într-o vacanță cu toată familia, în Thailanda. Asta mi-aș dori să reușesc să fac.

ADVERTISEMENT

Medeea Marinescu, despre cea mai mare bucurie a vieții: “Ăsta a fost țelul meu ascuns”

Care a fost cea mai mare bucurie a ta în acești 48 de ani?

-Categoric, nașterea băieților mei. Mi-am dorit cel mai mult o familie, pentru că este ceva logic. Eu am crescut într-o familie foarte unită, ni s-a insuflat acest cult, tata ne-a spus de când eram mici că familia este lucrul cel mai important din lumea asta. Asta a fost țelul meu ascuns, să am o familie, nu o carieră. La 35 de ani l-am făcut pe Luca și am știut mereu că sigur o să-i mai fac un frate sau o soră. Ăsta a fost și motivul pentru care am păstrat o parte din lucrurile lui Luca.

Medeea Marinescu își aduce aminte de copilărie: ”Cinematografia și Buftea făceau ca realitatea gri a comunismului să nu se vadă chiar atât de rău”

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte două întâmplări memorabile?

-Copilăria mea a fost una fericită până când am înțeles ce înseamnă comunismul, în esența lui. Aveam 16 ani când a căzut comunismul. Eu am trăit într-o familie și într-o lume în care lucrurile arătau altfel, cinematogafia și Buftea făceau ca realitatea gri a comunismului să nu se vadă chiar atât de rău. Părinții mei au făcut eforturi supranaturale ca noi să nu simțim cât de rea este realitatea. Abia pe la 11 ani am început să vad si să înțeleg ce înseamnă aberația și absurdul. Stăteam într-un cartier minunat, pe strada Parfumului, în cartierul evreiesc. Aveam copii și familii cu care eram prieteni, primăvara avea miros de iasomie și de tei înfloriți, verile mergeam la bunica în Bucovina unde culegeam zmeură și citeam enorm.

ADVERTISEMENT

“Ne-am suit toate pe dulapul înalt de trei metri”

Eram tare agitată până când am făcut 10 ani și m-am mai potolit. Stăteam într-o casă mare și frumoasă, camerele aveau 4 metri înălțime, cu soneria ei fiecare. Asta până le-a desființat tata pe toate pentru că eu și surorile mele sunam non-stop la ele. Țin minte că învățasem noi un cântec pe versurile Anei Blandiana și, pentru că nu existau videoclipuri atunci, am încercat să facem ceva deosebit. Așa că am tras o masă lângă dulapul de trei metri, am pus peste masă un scaun, apoi un taburet și ne-am suit toate trei pe dulap. De acolo am început să țipăm ca disperatele să vină părinții noștri să le cântăm. Normal că au înghețat de spaimă, de coborât nu mai aveam cum așa că s-au suit ei să ne ia, pe rând, de pe dulap.

“Aveau 2 luni și le-am dat crenvurști cu muștar” își aduce aminte cunoscuta actriță despre surorile ei

Altă dată, pe asta o știu că mi-au povestit-o ai mei, am vrut să le ajut pe surorile mele gemene. Erau mici, abia veniseră de la spital, eu aveam deja 3 ani iar ele urlau și am crezut că le este foame. Adevărul e că le vedeam cum beau numai lapte, sigur trebuia să le fie foame. M-am dus la bucătărie, am luat niște cremvuști cu muștar și le-am dat să mănânce. Aveau 2 luni și eu le băgam cremvuști pe gât. Bine că a venit bunica și m-a oprit.

ADVERTISEMENT

Și dacă tot vorbim despre surorile tale, ele pe ce drum au apucat?

-Noi ne-am iubit foarte tare, am trăit foarte unite și suntem așa de când suntem mici. O soră este un Franța, medic stomatolog, are și ea doi copii, cealaltă este în Bucureșți, este scenografa mai multor piese în care eu joc. Noi ne-am botezat copiii între noi, suntem și nașe deci, este o legătură care va dura și prin copiii noștri. Când eram mici, nu exista zi onomastică sau zi de naștere să nu fim împreună. Ne adunam într-o cămăruță 20 de copii, mâncam parizer cu pâine și eram fericiți că ne puteam juca împreună. Era cea mai mare bucurie. Eu, fiind mai mare, mă duceam peste tot  cu surorile mele. Cei care au frați și surori înțeleg cel mai bine că doar așa deprinzi exercițiul de a împărți, înveți să fi generos, din copilărie înveți. Eu dacă primeam ceva, împărțeam de fiecare dată în trei părți egale.

ADVERTISEMENT

“Copiii mă strigau ‘Maria Mirabela sub cerul ca umbrela’ ” ne povestește Medeea Marinescu despre perioada de școală

La școală deja erai o vedetă, toată lumea văzuse “Maria Mirabela”. Cum te înțelegeai cu colegii, cu profesorii?

-Eu nu am fost un copil care să facă multe nebunii, dar știu clar că aveam multă personalitate și inițiativă. Și știu că aceste lucruri erau ale mele, îmi aparțineau, nu erau din pricina filmului. A fost o combinație între firea mea și ce am primit prin educație. Tata mi-a spus de când mă știu să-mi asum lucrurile pe care le fac. Dau un exemplu: când mi s a părut, odată, că mi se face o nedreptate la teza de matematică, am spus că este total incorect ce se întâmplă și m-am dus la directorul școlii care mi-a dat mie dreptate. Și aveam doar 12 ani.

Copii îmi spuneau “Maria Mirabela sub cerul că umbrela” iar la liceu Medeea sau Medi. În școala generală țin minte că, în perioada aia, exista un cor italienesc de copii, Zecchino d’Oro. Eram așa de impresionată că am decis să fac și eu un cor, că tot eram la școala de muzică, așa că am anunțat copii și am reușit să fac un cor dirijat de mine. Mereu am avut autoritatea, în ghilimele, a Mirabelei. Nu am fost îngâmfata în ciudat succesului, ci eram mereu bucuroasă să mă joc cu copiii și fericită că ei vor să se joace cu Mirabela.

Medeea Marinescu, despre Ion Popescu-Gopo: ”Noi nu învățam niciodată nimic, totul se năștea din poveștile lui”

Apropo de film, ce amintiri ai de atunci? Ai mai păstrat legătura cu Gilda Manolescu?

-Chiar dacă au trecut 42 de ani de atunci țin minte că se filma vara și era foarte cald. Gopo ajungea la filmare, mă lua pe mine și pe Gilda și mergeam la plimbare prin Buftea, doar noi trei. Și Gopo începea să povestească. Îmi amintesc că eram fascinate amandouă de istorisirile lui. Și așa intram în povestea pe care urma s-o filmăm fără să ne dăm seama pentru că el ne inducea replicile. Noi nu învățam niciodată nimic, totul se năștea.

“Gilda a murit acum 13 ani, a fost răpită și sechestrată”

Gilda a murit acum 13 ani, nu am mai vorbit niciodată cu ea de la filmări, din păcate. A avut o viață nefericită, după premieră a plecat în Germania, a avut o viață plină de neprevăzut și încercări. A fost răpită și sechestrată, psihicul ei a fost rău de tot. Apoi a avut un accident de mașină care i-a oprit cariera de balerină, mama ei fusese balerină și ea. Într-o zi, la 34 de ani, a murit.

Cel mai mare regret al actriței Medeea Marinescu

Cum a fost relația cu bunica ta?

-Copilăria mea a fost marcată de prezența bunicii și a străbunicii care a trăit până am făcut eu 11 ani. Viața noastră a fost marcată de aceste două femei. Ele nu erau românce deloc deși bunica vorbea perfect limba română. Ea era poloneză după tată și ucraineancă după mamă. Străbunica Veronica se născuse la Cernăuți. De mică am ascultat limba poloneză și ucraineană, știu și cuvinte în idiș. Bunica și străbunica aveau un obicei, când vorbeau normal o făceau în poloneză și când se certau, în ucraineană. Țin minte că una din surorile mele nu mânca smântână și cașcaval, nici azi nu mănâncă, și mama vorbea în poloneză cu bunica să pună smântână în ciorbă. Învățasem inclusiv înjurături în poloneză și ucraineană.

Medeea Marinescu și bunica ei, pe platourile de filmare
Medeea Marinescu alături de bunica ei. Sursă foto: Arhivă personală

“Mai am rochia de dantelă a bunicii când a fost mireasă”

Străbunica era îndrăgostită de muzică așa că ne punea la pian să-I cântăm valsuri de Chopin. Lucrase într-un atelier de pălării în Cernăuți, începuse ca model de pălării și a ajuns să învețe meserie, a devenit modista de pălării. Bunica purta numai culori deschise și țin minte că avea un ruj corai, cu care nu se dădea bine dar era tare comică. De la ea am învățat ca niciodată să nu-ți primești musafirii în papuci, neapărat în pantofi.  Eu am o durere cu care am rămas. Nu am apucat să-i spun bunici mele, care a plecat dintre noi la 69 de ani, după un atac cerebral, cât de mult înseamnă pentru mine și cât de mult o iubesc. Îmi pare extrem de rău că nu am apucat să fac niște gesturi pentru ea înainte să fie prea târziu.

Medeea Marinescu, despre marele actor Florin Piersic: “Era imposibil să nu te îndrăgostești de el”

Ce relație ai cu Florin Piersic? Ce ai învățat de la el, personal și profesional?

-Florin Piersic a fost o prezență pregnantă în viața mea. El este nașul de botez al surorilor mele gemene. Mama nu a știut că are doi copii, nu existau ecografii atunci, și după ce-a născut și tata a venit să ne spună, Florin a sărit și a zis că el le botează. A fost un botez fastuos care nu s-a întâmplat la biserică, ci la noi acasă. De la preot până la invitați, 60 de persoane au intrat în livingul nostru imens.

Florin Piersic, nașul surorilor gemene ale Medeei Marinescu
Nașul Florin Piersic împreună cu finuțele sale, surorile gemene ale Medeei Marinescu. Sursă foto: Arhivă personală

După aceea venea mereu la noi acasă, mai ales de Sf Ion, că tata e Ion, și casa noastră era mereu plină de astfel de evenimente. Florin se punea în capul mesei și nimeni nu mai mânca pentru că el povestea non stop, exercita un fel de fascinație asupra tuturor, fie că-l știai sau nu. Era imposibil să nu te îndrăgostești de el.

“Când a spus că vrea să jucăm împreună, am crezut că visez”

După anul ’90 a plecat la Cluj și nu am mai ținut legătura. Până într-o zi când m-a sunat și am crezut că face cineva o glumă cu mine. I-am vorbit cu ‘dumneavoastră’ și mi-a spus să-i zic pe nume, că el pentru mine este Florin și atât. M-a întrebat: vrei să joci cu mine în “Străini în noapte”? Atunci mi s-a părut că visez. A venit și a repetat cu mine o lună și ceva, venea de la Cluj la București cu avionul, câte trei zile. Într-o zi, când repetam, mi-a spus: “uită-te la mine, piesa asta o s-o jucăm mulți ani de acum înainte”. Nu l-am crezut. Și iată că jucăm de 13 ani spectacolul asta, nu cred că am jucat un spectacol atât de mult.

“Vreau ca Florin Piersic să știe că este prețuit și iubit”

De la Florin am învățat foarte multe lucruri și probabil că lumea îl percepe cumva, diferit. De multe ori apreciem oamenii prea târziu. După ce a murit bunica mea mi-am propus să nu mai greșesc, dacă plac pe cineva să zic. Părinților mei le spun că-i iubesc zilnic, nu las a treacă o zi fără să le spun soțului și copiilor mei cât îi iubesc și că înseamnă enorm pentru mine. Asta ar trebui să se întâmple și cu artiștii. Vreau ca Florin, care este unul dintre puținii rămăși, să știe că este prețuit și iubit. Aș vrea ca lumea, oamenii de specialitate, cronicarii de azi să știe și să-l tezaurizeze pe Florin Piersic începând de azi, de acum.

Medeea Marinescu, despre soțul ei și legătura neștiută cu Adela Popescu

Cum te-a cucerit soțul tău, George Dăscălescu? Cum te-a cerut de soție?

-Noi ne-am căsătorit când Luca avea deja 3 ani, pentru că totul s-a întâmplat foarte repede la noi, nu am avut timp de nuntă. Am născut și imediat am plecat să filmez în Franța. De cucerit m-a cucerit la filmul “Weekend cu mama”. M-a fascinat pentru că era un om discret, de o delicatețe rar întâlnită, retras și asta îl făcea să pară misterios. Și foarte bărbat, chiar dacă era foarte tânăr. A venit Adela Popescu într-o zi la mine și mi-a spus: vreau să-ți spun ceva, dar să nu te superi, eu cred că băiatul de la cameră este îndrăgostit de tine. Eu nu mi-am dat seama, chiar dacă vorbisem de multe ori cu el. După un timp mi-a spus că a fost fascinat, de la început, de râsul meu și nu-i venea să-mi spună pentru că eram actrița principală. Din ziua în care mi-a spus Adela, m-am uitat cu atenție la el.

“Am știut că el este omul lângă care vreau să fiu toată viața și că el va fi tatăl copiilor mei”

Într-o zi am invitat mai mulți prieteni la mine să vedem un film. A venit și George cu un buchet de flori de câmp, și de aici a început totul. Am știut ceea ce nu am știut înainte, am știut că el este omul lângă care vreau să fiu toată viața și că el va fi tatăl copiilor mei. După 2 luni de când ne-am cunoscut am rămas gravidă cu Luca, și suntem de 15 ani împreună.

Cum a fost cerută în căsătorie Medeea Marinescu

Căsătoria s-a întâmplat când eu aveam deja o vârstă, momentul rochiei de mireasă nu mai reprezenta o dorință în sine. Dorința mea se împlinise o dată cu nașterea lui Luca. Munceam toată ziua, dar ne-am dat seama că fiul nostru va merge la școală și am decis să ne căsătorim. Am venit într-o zi de la repetiții și Luca a venit la mine, în mână avea cu cutiuță și în spatele lui stătea George. M-a întrebat: mami, vrei să fi soția noastră?

Ce fel de mama ești pentru Luca și Filip?

-Când l-am născut pe Filip, țin minte că Luca a venit la spital cu tatăl lui să mă vădă. Am stat mai multe zile în spital pentru că aveam 42 de ani când am născut. George l-a dus în camera cu bebeluși să se uite la fratele lui. Luca s-a lipit cu nasul de geam și l-a privit mult timp pe Filip până a venit o asistentă să-l ridice să-l vadă mai bine. Lui Luca i-au dat lacrimile și a rugat-o pe asistentă să aibă grijă de frățiorul lui. Sigur că se mai ciondănesc, se mai tachinează, Filip îl enervează, dar Luca și-a dorit foarte mult un frate și atunci se iubesc foarte mult.

Luca la maternitate, alături de Filip, nou născut
Luca alături de Filip, la maternitate. Sursă foto: Arhivă personală

Ce nu ar schimba Medeea Marinescu la ea: “Am avut căderi și nefericiri mari înainte să-l cunosc pe George”

Ce nu ai schimba niciodată la tine?

-Capacitatea de a vedea partea plină a paharului. Și nu aș schimba niciodată trecutul meu  pentru că mă simt un om împlinit. Poate nu am făcut toate rolurile pe care mi le-aș fi dorit, poate că nu am cucerit pe toată lumea, sigur nu am călătorit cât mi-aș fi plăcut și nu am construit cât au construit alții. Dar sunt exact rodul experiențelor pe care le-am trăit. Am avut căderi și nefericiri mari înainte să-l cunosc pe George, deci am experiența unor eșecuri majore și așa am știut să-l apreciez pe soțul meu mai mult.

Medeea Marinescu, despre rolurile interpretate: “Cred că e groaznic să fii actorul unui singur personaj”

Care a fost personajul pe care l-ai iubit cel mai mult, din toată cariera ta?

-Eu mă bucur de fiecare dată când joc ceva, în alea 5 minute de aplauze de la final îmi dau seama că am jucat cel mai important personaj. Când publicul aplaudă și râde cu mine înseamnă că mi-am făcut treaba. Sunt cu gândul mereu la personajul pe care îl joc și nu ar fi cinstit să spun că am un personaj preferat. Cred că e groaznic să fi actorul unui singur personaj.

“Ceva s-a rupt în mine și am suferit enorm”

Îți mai aduci aminte o întâmplare de la filmări?

-Sunt multe, dar este una pe care nu pot să o uit. Filmam în Franța, imediat după ce născusem, la “Donnant, Donnant”. Soțul meu a venit cu mine, Luca avea doar 2 luni, îl vedeam seara, numai dormind. În weekend mergeam pe valea Loirei, îl puneam în marsupiu și îi ziceam: dormi și nu vezi nimic din castelele astea. După o lună de stat acolo, George a decis că ar fi bine să plece, copilul avea de făcut vaccinuri, mi-a spus că nu avea sens să stea aici dacă eu tot nu aveam timp să-l văd. Ceva s-a rupt în mine și am suferit enorm.

Și au plecat până la urmă?

A două zi era ultima zi de filmare, George a venit și el la platou, filmam o scenă cu o petrecere pe un vapor. Eu cântam la pian, era multă figurație, și eram tare căzută pentru că a doua zi, la 7 dimineața, ei plecau de lângă mine. S-a făcut cadrul și, când să filmăm, regizorul a spus stop, am uitat ceva. S-a dus la George, l-a luat de mâna și l-a pus la pian lângă mine, să mă privească cum cânt. Abia după aia au filmat. A fost ceva foarte frumos.

Proiecte și planuri pentru 2022?

-Am scos o premieră de care sunt tare mândră, “Share and Subscribe”, deja am jucat două spectacole și a fost un mare succes. O piesă care vorbește despre influența media în viața noastră. Mă bucur că pot juca cu Andi Vasluianu și cu Șerban Pavlu. Acum repet și am premieră cu alt spectacol, “Bolta Cerească” se numește, o piesă excepțională, irlandeză. Am un  rol foarte frumos și nu spun mai mult, este un rol de compoziție. Pe 11 sau 12 iunie are loc premiera. În toamnă o să am premiera cu “Mașinăria”, un musical special și foarte greu . Și merg mai departe cu “Străini în noapte”, alături de Florin Piersic. Am jucat la Londra, la Paris am jucat două spectacole, avem în plan să ne întoarcem la Dublin și Viena.