Sconcsul este animalul despre care multă lume știe că miroase urât. Însă, puțini știu și cum emană acest miros neplăcut, dar și motivul. Cum trebuie să procedezi ca să nu ai de a face cu o asemenea specie?
Sconcsul nu se găsește în România, ci trăiește doar în America de Nord, America de Sud, America Centrală și în sud-estul Asiei. Până în prezent, oamenii de știință au identificat trei tipologii ale lui: cu bot alungit, cu pete și cu dungi.
Acest animal este de dimensiuni destul de mari. De exemplu, cel dungat, care se găsește cel mai mult în Canada și în Mexic, are o lungime de 76 de centimetri, o coadă de 23 de centimetri și cântărește până la 13 kilograme.
Sub coada stufoasă, sconcsul are două glande urât mirositoare. Acestea sunt pline cu o substanță, mai exact cu un lichid, pe care sconcsul îl scoate în jeturi când se simte atacat. Își fixează de dinainte ținta, ridicând mai întâi coada, așa că ai avea timp să fugi dacă îl vezi în cale.
Fiecare glandă ar avea lichid suficient pentru cinci sau șase jeturi. Acestea, dacă îți ating ochii, nu doar că te vei confrunta cu mirosul urât, dar îți vei pierde temporar și vederea. Așadar, iată cât de bine se poate apăra sconcsul în fața inamicilor.
Jeturile pe care le emană sconcsul pot ajunge până la trei metri, iar animalul poate decide dacă scoate lichid dintr-una sau din ambele glande de sub coadă. Dacă ai ghinionul să fii prin preajma lui, riști nu doar să-ți pierzi pentru o vreme vederea, dar și să fii sufocat de mirosul extrem de neplăcut.
Sunt producători care confecționează blană de sconcs și cresc astfel această specie în fermele lor. Pentru a evita mirosul sconcsului, îi elimină aceste glande înainte de a-l aduce în fermă și de a-l crește în scop comercial.
Dincolo de miros, aflați despre sconcs că este util pentru mediul înconjurător. Cu ghearele sale mari poate prinde animalele care dăunează culturilor și se hrănește cu insectele toxice omului și, la fel, culturilor sale.
În funcție de anotimp, sconcșii se pot alimenta cu râme, larve, insecte, rozătoare mici, șopârle, salamandre, șerpi, cârtițe, ouă. De asemenea, sunt și omnivori, iar din acest punct de vedere se pot hrăni și cu plante, rădăcini, frunze, dar și cu legume precum ciuperci sau cu fructe precum nucile și fructele de pădure.