Loredana Marin este o pugilistă care la 20 de ani are deja o poveste incredibilă. A trecut prin foarte multe până a ajunge să își îndeplinească un vis, acela de a fi una dintre cele mai remarcabile pugiliste. De la ospătăriță, acum Loredana este la un pas de Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.
Primi pași ai Loredanei Marin la box au fost la vârsta de 9 ani, pentru că a vrut să învețe să se apere, iar de atunci începe povestea incredibilă a sportivei. Pugilista a devenit între timp campioană europeană la box și a muncit foarte mult pentru visul ei, chiar dacă nu a avut părinții aproape.
Din copilărie, pentru a-și putea susține visul, Loredana a muncit pe câmp, iar câțiva ani mai târziu, în timpul liceului, a servit la restaurant. Acum, pugilista se pregătește de turneul care o poate califica la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.
De la ospătăriță, la un pas de Jocurile Olimpice, Loredana Marin a trecut prin foarte multă muncă și sacrificii. Acum, la 20 de ani, pugilista a reușit să obțină titlul de campioană europeană la tineret și este vicecampioană europeană la U22.
Loredana trebuie să treacă de încă două teste pentru a obține biletul mult dorit la Paris. Pugilista este susținută de Federația Română de Box și trebuie să lupte la două turnee, până la Jocurile Olimpice. Primul este în luna februarie, în Italia, iar cel de-al doilea, în mai, în Thailanda.
“Am o presiune pe umeri, pe care mi-o pun singură, pentru că antrenorii mei tot timpul au crezut în mine și vor să ajung cât mai departe, la calificare.
Muncesc în fiecare zi pentru asta! Iau tot în calcul, fac socoteli. Am un carnețel pe care îmi scriu în fiecare zi antrenamentele, suplimentele pe care le iau. Am început să am mare grijă ce mănânc , am renunțat la dulciuri, la sucuri, la tot”, a declarat Loredana Marin.
Până la 20 de ani, nu a aflat cine este tatăl ei, cel care a părăsit-o încă de mică. Loredana susține că mama este cea care i-a fost alături, dar care a trebuit să meargă în străinătate la muncă. Astfel, pugilista a rămas cu mătușa sa, care a avut grijă de ea în lipsa mamei.
“Am început boxul la 9 ani Am început să fac sport la Călărași în Comuna Roseți, într-o sală dărăpănată , aveam doar 2 saci și o oglindă. Eu am crescut doar cu mama mea, tata nu vrut să audă de mine. Mama a plecat să lucreze în străinătate, iar eu am rămas cu sora mamei , care avea 3 copii … pe lângă ei, mă creștea și pe mine
Am avut nevoie să mă apăr la școală, pe stradă …aveam nevoia să fiu mai tare, pentru că eu eram un copil firav. Sportul m-a întărit foarte mult și m-a scos dintr-un mediu puțin precar”, a mărturisit campioana europeană la box.
“Am muncit în curte, la porumb, la câmp, am făcut de toate. La liceu, aveam cursuri până la 17.00, apoi antrenament, iar seara lucram ca ospătăriță la evenimente. Pentru că nu am avut un tată lângă mine, când cineva se lua de mine la școală, reacționam impulsiv. Acum regret”, a mai spus Loredana Marin.
“Primul meu antrenor a fost Constantin Bebeșelea, el a fost scăparea mea. El m-a ridicat de jos și m-a adus aici și m-a predat familiei Lăcătuș. Am avut niște antrenori foarte buni care au știut să mă îndrume și să mă mențină pe acest drum, pentru că de multe ori am vrut să renunț
(n.r. După ce a câștigat campionatul european de tineret la box) Antrenorul meu m-a felicitat, mi-a spus că de acum începe greul. Mi-a spus ‘Tată, eu te las să pleci, îți dau undă liberă pentru că aici nu te poți realiza și nu îți putem oferi ce ai nevoie pentru a atinge înalta performanță'”, a dezvăluit sportiva de 20 de ani.
“În primul an m-am acomodat foarte greu cu trecerea la senioare. Eu eram bună la tineret și abonată la medalii, iar trecerea a fost foarte grea, nu fizic, ci psihic. Noi credem că suntem cei mai buni, dar trebuie să învățăm că nu este mereu așa. Să o luăm treptat”, a mai mărturisit Loredana Marin.
“Nu am anunțat-o eu, a anunțat-o diriginta mea de pe vremea aceea. A făcut o ședință cu părinții, iar subiectul principal am fost eu. Doamna dirigintă a spus că după ce că ‘ea bate băieții fără să facă sport de contact , o mai dați și la sport de contact să învețe să se bată, pe bune acum’.
Mama nu știa despre ce este vorba, nu a făcut sport în viața ei. A vorbit cu mamele colegilor mei și ele i-au zis ‘las-o să meargă la sport dacă îi place , își mai ocupă timpul, vedem dacă îi place și iese ceva. Dacă nu iese asta e, lasă copilul să facă ce îi place’
Mama se bucură foarte mult, se uită cu fratele meu de 5 ani la toate meciurile, apoi mă sună și îmi spune ‘Bravo, Lore ne-am uitat la meciul tău suntem foarte bucuroși pentru tine'”, a povestit amuzată Loredana Marin.
“Mi-am tatuat cercurile olimpice când am simțit că asta vreau să fac și iubesc sportul acesta. Și îmi doresc din toată inima ca lângă cercurile olimpice să fie și Turnul Eiffel și 2024
De multe ori am fost întrebată de ce fac box, de ce nu m-am apucat de modelling. Nu le răspund, pentru că nu prea să stau pe rețelele de socializare. Chiar dacă ești mai feminină, poți să trăiești și în lumea bărbaților”, a adăugat campioana europeană la box.