De unde ar putea apărea următorul Putin. Lideri politici din țări democratice, seduși de autoritarism

Într-o avalanșă de alegeri, unele dintre cele mai importante democrații ale lumii au înclinat spre sau au îmbrățișat direct liderii autoritari de extremă dreapta, care fac ecou unul altuia promițând să ia măsuri împotriva moravurilor relaxate, a frontierelor deschise și a elitelor însetate de putere.

Lideri politici din țări democratice, atrași de autoritarismul de extremă dreapta

Luna trecută, alegătorii din Italia au ales un lider naționalist, al cărui partid propune distanțare radicală față de efectele globalizării.

În Brazilia, președintele de dreapta Jair Bolsonaro a exprimat deja îndoieli în rezultatele candidaturii sale la realegere, speculând că votul ar fi fost fraudat în cadrul unei conspirații conduse de elitele țării.

În Filipine, anul acesta, alegătorii l-au ales ca președinte pe fiul fostului lor dictator Ferdinand Marcos, alegând să rămână la politica unei mâini forte.

Digi24.ro

O femeie era milionară de cel puțin o lună, dar nu și-a dat seama. Descoperirea care i-a schimbat viața

Deși nu este deloc un campion al democrației, președintele rus Vladimir Putin a ținut, la sfârșitul lunii trecute, un discurs care ar suna familiar – și, pentru mulți oameni, atractiv – în democrațiile din Statele Unite și mare parte din Europa.

Putin s-a dezlănțuit împotriva definițiilor expansive ale genului, numind ideea o “perversiune”, parte a unei “negări complete a omului [și o] răsturnare a credinței și a valorilor tradiționale” de către “elitele occidentale”.

“Lumea a intrat într-o perioadă de transformări revoluționare”, cărora Rusia își propune să le reziste, a declarat Putin într-un discurs care a reluat retorica politicienilor de dreapta favorabili Rusiei din multe democrații.

Donald Trump, acuze de fraudă pentru alegerile din 2024

În Statele Unite, fostul președinte Donald Trump a respins prezumtiv rezultatele viitoarelor alegeri, iar majoritatea candidaților republicani aflați pe buletinul de vot în această toamnă pentru funcții elective importante la nivel statal și federal i s-au alăturat în a repudiat rezultatul alegerilor prezidențiale din 2020 – o epidemie de negare a alegerilor în Statele Unite, pe care istoricii și politologii o definesc ca fiind un element de bază în deriva oricărei țări către un regim autoritar.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

La treizeci de ani după ce căderea Zidului Berlinului și prăbușirea comunismului sovietic au anunțat o nouă eră de guvernare democratică și o expansiune uriașă a comerțului global, acel val democratic a fost înlocuit în multe țări de un val de autoritarism.

Demonstrațiile de stradă și pasiunea pentru libertatea de a călători, de a face comerț și de a se exprima, care au dus la prăbușirea imperiului sovietic, păreau să promită o expansiune vastă a puterii populare – și, pentru o vreme, democrația a înflorit în majoritatea fostelor națiuni-satelit ale blocului estic.

În mod similar, revoluțiile Primăverii arabe care au început în 2010 au adus promisiunea – dar nu și realitatea durabilă – democratizării în întregul Orient Mijlociu.

Anii recenți au adus o reacție bruscă în multe părți ale lumii, deoarece globalizarea, polarizarea politică, ascensiunea social media și prăbușirea încrederii în instituțiile majore au făcut ca mulți oameni să se simtă trădați de guvernele lor, rupți de carierele lor și singuri în comunitățile lor, potrivit istoricilor, politologilor și sociologilor care au studiat aceste schimbări în economiile și guvernele lumii.

Fascinația soluțiilor naționaliste

Rezultatul a fost o căutare similară de soluții naționaliste în fiecare țară și o legătură tot mai strânsă între autocrații de extremă dreapta din acele locuri.

De exemplu, premierul Ungariei, Victor Orban, și probabil noul prim-ministru al Italiei, Giorgia Meloni, au fost primiți cu aplauze la adunările Coaliției de acțiune politică conservatoare – un grup care a contribuit la propulsarea mișcării lui Trump în Statele Unite.

“Tendința la care asistăm reflectă o deziluzie în întreaga lume că procesul democratic nu reușește să producă lideri eficienți și carismatici”, a declarat Nikolas Gvosdev, profesor de studii de securitate națională la Colegiul de Război al Marinei SUA, citat de Washington Post.

“În țară după țară, se răspândește ideea că avem nevoie de lideri puternici care să facă lucrurile să meargă. Și nu se întâmplă doar în politică: asistăm la valorificarea directorilor executivi din domeniul tehnologiei, precum Elon Musk, ca oameni care rezolvă problemele, care fac treaba.”

În Statele Unite, dacă există un lucru asupra căruia președintele Biden și Trump sunt de acord, acesta este existența a ceea ce Biden numește “o bătălie pentru sufletul acestei națiuni”.

Cei doi bărbați formulează foarte diferit natura acestei lupte. Pentru Biden, amenințarea este autoritarismul, pentru Trump, este socialismul și bolile interne ale țării ca “o națiune care eșuează”.

Dar polarizarea pe care o reprezintă cei doi politicieni este un fapt coroziv și reflectă diviziunile care determină alte mari democrații din întreaga lume să îmbrățișeze lideri populiști, de dreapta, care promit o întoarcere la ordine, la valorile tradiționale și o concentrare pe frustrările oamenilor care muncesc.

Retorica ”omului puternic”

Definiția dată de Trump măreției americane a inclus de mult timp admirația deschisă față de oamenii puternici din întreaga lume. După ce regimul comunist din China a reprimat protestele studențești prodemocrație din 1989, Trump a lăudat guvernul de la Beijing, spunând: “Asta vă arată puterea forței”.

În timpul campaniei prezidențiale din 2016, Trump a declarat că admiră modul în care dictatorul irakian Saddam Hussein a ucis teroriști. “Nu le-au citit drepturile”, a spus el. “Erau niște teroriști: S-a terminat”.

Anul acesta, la un miting în Georgia, Trump a lăudat controlul președintelui chinez Xi Jinping asupra poporului său: “El conduce 1,5 miliarde de oameni cu o mână de fier. Da, cred că este inteligent”.

Tot în acest an, Trump a calificat drept “genială” justificarea lui Putin pentru invadarea Ucrainei, spunând că autocratul rus este “un tip dur, are mult din marele farmec și multă mândrie și își iubește țara”.

Tot mai mulți republicani adoptă genul de retorică a omului puternic care pare să funcționeze atât de bine pentru Trump.

Guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, de exemplu, a întors eticheta de “autoritar” pentru a denigra țări care au fost mult timp considerate în general bine cotate pentru buna guvernare.

El a declarat că Canada și Australia se află sub degetul mare al unui “regim autoritarist” din cauza eforturilor lor de a limita răspândirea Covid-19 și a propus crearea unei forțe militare de stat “care să nu fie îngreunată de guvernul federal” pentru a gestiona urgențele locale, precum și a unei agenții de stat de aplicare a legii însărcinate cu protejarea “integrității alegerilor”.

Liderii populiști câștigă teren

Nu este o coincidență faptul că liderii populiști, mulți dintre ei provenind din mediul de afaceri sau din alte medii apolitice, sunt în creștere în multe țări în aceeași perioadă.

“În fiecare dintre aceste țări, mișcările de extremă dreapta au exploatat resentimente făcute mult mai acute de globalizare”, a declarat Kathleen Frydl, istoric la Universitatea Johns Hopkins, care studiază instituțiile conservatoare.

“Fiecare țară are propriile motive pentru care autoritarismul devine atrăgător, propriile inegalități sau tensiuni rasiale. Dar există o validare în toate aceste țări, în care liderii de extremă dreapta îl pot indica pe Putin ca model de autoritate și control.”

Ceea ce au în comun regimurile autoritare este că își au rădăcinile în ceea ce Moisés Naím, un fost ministru al cabinetului venezuelean, care este în prezent cercetător la Carnegie Endowment for International Peace din Washington, numește cei trei P: populism, polarizare și post-adevăr.

Liderii populiști “folosesc ‘dezbină și cucerește’ pentru a explica totul”, a spus Naím. “Prin politica identitară, partidele devin ca niște cluburi sportive, polarizând oamenii în tabere dure și fixe. Iar odată cu ascensiunea social media, totul este permis și oamenii nu mai știu pe cine să creadă, ceea ce ne duce în era post-adevărului.”

Într-o perioadă în care guvernele din întreaga lume consideră că este “diabolic de dificil să ofere ceea ce cetățenii simt că merită”, cei trei P au ca rezultat o dorință pentru ordinea pe care o promit oamenii puternici, a declarat Naím, autorul cărții “The Revenge of Power”.

Tot mai mulți americani și-au pierdut încrederea în guvern

În Statele Unite, încrederea în guvern, mediul de afaceri, mass-media și alte instituții importante este în declin de zeci de ani.

Un sentiment omniprezent de nesiguranță s-a răspândit în rândul multor americani după atacurile de la 11 septembrie 2001, pandemia de coronavirus și tulburările economice care au urmat, precum și după prăbușirea comunităților locale pe măsură ce internetul a naționalizat cultura.

Toate acestea au determinat Institutul Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală să concluzioneze că Statele Unite au căzut în “regres democratic”.

Putin a fost prea fericit să încurajeze nesiguranța care duce la susținerea unor astfel de demonstrații de forță. Președintele rus și-a îndrumat guvernul să intervină în alegerile prezidențiale americane din 2016 pentru a submina încrederea în procesul democratic și pentru a-l ajuta pe Trump să câștige, potrivit agențiilor de informații americane.

De asemenea, el s-a agățat de controverse precum politica de gen, așa cum a făcut în discursul său de săptămâna trecută, “ca parte a unui efort deliberat de a destabiliza politica țărilor occidentale“, a declarat Gvosdev.

Dar polarizarea și răspândirea dezinformării pe rețelele de socializare care au alterat politica americană au provenit în primul rând din schimbări și dislocări interne, nu din interferența Rusiei, a spus Gvosdev.

Peocupările economice, mai importante decât democrația

Iar pentru mulți americani, ideea că democrația țării este amenințată nu cântărește la fel de mult ca impactul inflației și natura perturbată a muncii în era unei pandemii și a schimbărilor tehnologice masive.

Un nou sondaj al Universității Monmouth i-a întrebat pe oameni ce probleme sunt cele mai importante atunci când se gândesc să voteze în această toamnă, iar 54% au citat preocupările legate de economie și costul vieții, în timp ce 38% au spus că sunt cel mai mult preocupați de drepturile fundamentale și de procesele democratice.

Republicanii au pus în proporție covârșitoare economia pe primul loc – 71% dintre ei -, iar democrații au pus în mare parte drepturile pe primul loc, cu 67%.

Dar, deși există un acord larg răspândit că partidele și mișcările autoritare au câștigat teren în multe țări, succesul final și impactul de durată al acestui val de populism de extremă dreapta rămâne un subiect de dezbatere intensă.

Unii lideri politici și academicieni se tem de o eră de durată a guvernării autoritare, determinată de promisiunea de a reda oamenilor muncii o parte din stabilitatea și securitatea care au fost măturate de globalizare și de transferul rezultat al multor locuri de muncă fie către regiuni ale lumii cu salarii mai mici, fie către automatizare.

Tendința a fost exacerbată de divizarea oamenilor în facțiuni agitate și agresive pe rețelele de socializare.

”Valul autoritarist nu va dura”

Dar alții spun că valul autoritarist va fi doar atât, un val de scurtă durată care se retrage pe măsură ce devine evident că nici populiștii de extremă dreapta nu au soluții bune pentru frustrările majorității oamenilor.

“La fel de repede cum mișcările autoritare câștigă avânt, îl pierd pentru că nu își pot îndeplini promisiunile”, a spus Gvosdev.

“Ele sunt inevitabil prinse în capcana corupției, deoarece au o abordare de tipul ‘reguli pentru tine, dar nu pentru mine’.”

El i-a citat pe Bolsonaro, Orban și Rodrigo Duterte, fostul președinte al Filipinelor, ca exemple de lideri puternici care au fost criticați pentru ipocrizia percepută și pentru înțelegerile de bun simț din administrațiile lor.

Populismul în sine nu reușește sau nu reușește neapărat să rezolve tipul de frustrări – dislocările economice, culturale și sociale din ultimii 20 de ani – care afectează o mare parte a lumii, a spus Frydl.

Guvernele autoritare iau în general puterea pe seama unor figuri carismatice și puternice, precum Trump, Bolsonaro, Orban și Silvio Berlusconi din Italia, magnatul de afaceri care a condus țara pentru patru mandate de prim-ministru între 1994 și 2011.

În multe cazuri, acești lideri prevalează cu un mesaj potrivit căruia doar ei pot abate atenția țărilor lor de la problemele regionale sau globale și o pot întoarce spre ei înșiși și spre propriile nevoi stringente.

Odată cu omul dispare și mișcarea?

Însă analiștii sunt împărțiți în privința faptului dacă valurile autoritare tind să se stingă atunci când liderul puternic dispare de pe scenă.

Unii spun că este o greșeală să presupunem că plecarea unei astfel de figuri dominante înseamnă sfârșitul capitolului autoritarist din istoria țării respective.

În primul rând, nu este clar ce se întâmplă cu liderii puternici care dispar. “Există dictatori care nu au unde să se ducă”, a spus Naím. “Ei trebuie să rămână la putere pentru a se proteja de închisoare și pentru a-și proteja bunurile. Ar trebui să le oferiți o rampă de ieșire sau să îi urmați?”

În Statele Unite, Frydl a subliniat greșeala de a concluziona că antiintelectualismul și atitudinile de excludere de extremă dreapta ale McCarthyismului – cruciada anticomunistă condusă de senatorul republican de Wisconsin Joseph McCarthy în anii 1950 – s-au încheiat odată cu dizgrația senatorului.

Mai degrabă, a remarcat ea, McCarthyismul a dus direct la popularitatea Societății John Birch, rasistă și antiimigrație, în anii 1960, la campaniile Wallace din 1968 și 1972 și mai departe la concentrarea lui Trump asupra daunelor aduse societății americane, despre care a spus că au fost cauzate de imigranții mexicani și musulmani.

“Când numim omul și nu mișcarea, ne amăgim crezând că atunci când omul dispare, dispare și mișcarea”, a spus Frydl.

Tendințele latente către extermism persistă

Tendințele latente către extremism persistă adesea într-o societate, “dar de obicei este nevoie de un lider carismatic pentru a le scoate în evidență”, a spus Gvosdev.

SUA este în pragul unei astfel de schimbări, a mai spus Gvosdev: “Întrebarea este dacă Trumpismul poate fi susținut de un lider mai eficient sau urmează modelul de a nu se transpune cu ușurință la altcineva”.

Istoricii spun că există două modalități principale prin care țările ies din spirala autoritară.

În unele cazuri, liderii politici iau atitudine în favoarea democrației, așa cum a făcut Franklin D. Roosevelt în fața protestelor pro-naziste care au izbucnit în unele părți ale Statelor Unite în primii ani de guvernare a lui Hitler.

În alte cazuri, rezistența la regimul autoritar vine de jos, de la activiști, sindicate sau grupuri politice – așa cum s-a întâmplat în Germania de Est, Africa de Sud și în timpul mișcării americane pentru drepturile civile.

Modul de a pune capăt autoritarismului a fost documentat de-a lungul anilor, dar asta nu înseamnă că există o rețetă ușor de urmat. “Nimeni nu poate prezice prăbușirea unui regim autoritar, dar cunoaștem ingredientele”, a declarat Naím.

“Alegeri, un sistem judiciar independent, limitarea mandatelor – aceasta este rețeta magică. Obișnuiam să vorbim despre această rețetă pentru republicile bananiere, dar acum se aplică și în cazul Statelor Unite.”