Denis Ștefan, la 46 de ani: “Creierul funcționează până când te îndrăgostești”. Confesiuni despre soție, copii și carieră

Denis Ștefan, celebrul “Codruț” din “Inimă de țigan”, dezvăluie în exclusivitate, de ziua lui, cel mai greu moment din viața lui, perioada în care a trebuit să stea internat o lună jumătate în spital din cauza unei infecții grave.

Mărturiile lui Denis Ștefan la 46 de ani: “Am început să am mai multă grijă de mine”

Cunoscutul actor, cascador și antrenor de cai Denis Ștefan, de neegalat în rolurile din telenovelele “Inimă de țigan”, “Regina” sau “Aniela” și cunoscut, în primul rând, pentru rolul principal din “Păcală se întoarce”, împlinește astăzi, 15 august, 46 de ani. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK.RO, Denis Ștefan face dezvăluiri inedite din viața lui, ne povestește experiența care i-a marcat existența, la 7 ani, când s-a îmbolnăvit grav și o infecție l-a ținut aproape două luni în spital. Ne dezvăluie cum a reușit să se vindece singur de timiditate, ce meserie dorea să urmeze și cum a câștigat primii bani. Cunoscutul actor recunoaște că este un tată pe care orice copil și l-ar dori, își amintește ce a simțit când a văzut-o prima dată pe Cristina, soția lui, și recunoaște de ce s-a apucat de actorie abia la 24 de ani.

La mulți ani, Denis! Cum te simți la 46 de ani?

-Mă simt bine, sunt la Praga într-o mini vacanță. După 40 de ani am început să simt vârsta, toate accidentările din timpul filmărilor, din viață și de la cai au început să-și “ceară drepturile”. Merg în ultimul timp după zicala “dacă după 40 de ani nu te doare nimic, înseamnă că ai murit”. Am început să am mai multă grijă de mine și am înțeles că orice mic accident se va “răzbuna” imediat, nu după 10, 15 ani. Am făcut mai multe eforturi în sport, alimentație și stil de viață. Acum pot să spun că mă simt foarte bine la 46 de ani.

Denis Ștefan, despre România: “Țara asta este un loc liniștit unde să-ți poți crește copiii”

Ce-ți dorești de ziua ta?

-Cel mai mult îmi doresc sănătate, pentru mine și familia mea, cred că este lucrul pe care și-l dorește orice om în ultimii ani. Cu toată pandemia și fricile care ni se tot bagă în cap, unele fiind chiar reale, tot ce-mi doresc este să putem trăi într-un spațiu liniștit. Uită-te în jur și vezi cum se transformă lumea cu toate problemele sociale, cu războaiele! Consider că România este, deocamdată, un loc liniștit și încă bun să-ți poți crește copiii. Din punctul de vedere al familiei și al liniștii, România este una din țările favorizate.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

“Lucrurile care par ușoare sunt, de fapt, grele”

Dacă te-ai întâlni astăzi cu Denis cel mic, ce i-ai spune, ce sfaturi i-ai da?

-I-aș spune să aibă mai multă încredere în el, să nu mai fie atât de timid, i-aș spune că lucrurile care par ușoare sunt, de fapt, grele. Iar pentru lucrurile grele trebuie să muncești un pic mai mult, dar se vor realiza. Tot ce mi s-a părut ușor a durat foarte mult până am realizat că nu trebuie să mă las distras. Este important să nu fi distras de viață pentru că ea se întâmplă, cu bune și rele, există pericolul sa uiți de scopul tău inițial.

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci două întâmplări de neuitat?

-Am făcut destule tâmpenii când eram mic. La un moment dat voiam să văd ce se întâmplă dacă arunc un ghiveci de la etaj, cum se sparge și se împrăștie pământul. Și am aruncat unul foarte mare de la etajul 3 ca să-mi satisfac curiozitatea. Un vecin m-a văzut și m-a spus mamei care m-a certat. De atunci n-am mai făcut așa ceva, spre binele vecinilor.

“Ne jucam de-a războiul în fundațiile săpate pentru blocurile lui Ceaușescu”

Vara, în vacanțe mai ales, mergeam la furat de fructe, orice se găsea de primăvara până toamna când începea școala și nu mai aveam timp de nebunii. Cât era vara de lungă găseam timp să intrăm prin curți, în rest eram copil cuminte. Ne jucam de-a războiul în fundațiile săpate pentru blocurile lui Ceaușescu. Și tranșeele erau destul de adânci, grenadele erau niște pietroaie cu care mai spărgeam câte un cap dar majoritatea scăpam neatinși. În rest fotbal de dimineață până seară sau întindeam un cearșaf în spatele blocului și jucam cărți.

Erai mai mult băiatul mamii sau băiatul tatii?

-Am fost mai mult băiatul mamii și cred că majoritatea băieților așa sunt, mai atașați de mame. Ele se ocupau de educația copiilor, veneau la școală la ședințele cu părinții. Când ii auzeam pe prietenii mei că și-a “luat-o pe coajă” de la tată, era ceva nasol. Mie nu mi s-a întâmplat. Părinții mei au fost adepții vorbei bune sau a pedepsei verbale.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Denis Ștefan, despre angoase: “De ce mi-a fost frică am reușit să mă vindec singur”

Cum a fost perioada de modelling?

-În general eu am fost de părere că pot să mă vindec singur de probleme. Și timiditatea era una dintre ele.  Modellingul a fost o modalitate foarte bună să-mi înving timiditatea. Îmi era rușine să apar în fața oamenilor, să defilez, să mă prezint, să vorbesc în fața unui public. Aveam trac, dar am scăpat de el odată cu această meserie și aș spune că am ales foarte bine. De ce mi-a fost frică am reușit să mă vindec singur.

Ce meserie ar fi avut Denis Ștefan dacă nu ajungea actor: “Voiam să mă fac inginer silvic sau ghid turistic”

De ce actorie?

-Pentru că de mic îmi plăcea să mă dau în spectacol și mulți dintre colegii mei îmi spuneu că ar trebui să devin actor. Pe vremea accea eu nu eram interesat de acest aspect, dar încet, încet s-a conturat ce au văzut ei în mine înainte să vad eu. Îmi doream să devin inginer silvic pentru că ar fi trebuit să stau în natură și asta mi-a plăcut mereu sau ghid turistic, pentru că-mi plăcea ideea să ies afară din țară și să vizitez locuri noi.

Denis Ștefan, despre actorie: “M-am apucat abia la 24 de ani”

Abia după 20 de ani am decis că vreau să fiu actor, pe la 24 de ani mai precis. Terminasem Dreptul, adică mi-aș fi dorit să fiu și avocat, dar m-am apucat de actorie, chiar dacă părea cam târziu. Între timp făceam modelling și aveam un pic de experiență în ceea ce privește scena și filmarea.

“Am jucat și comedie, și dramă, în același personaj” își aduce aminte cunoscutul actor de telenovela “Inimă de țigan”

Ce a însemnat pentru tine rolul ‘Codruț’?

–A fost un rol foarte frumos, foate bine scris, complex și a ținut 2 ani de zile. A fost extraordinar pentru că am avut posibilitatea, prin acest personaj, să joc mai multe tipologii umane. ‘Codruț’ a avut o carieră destul de sinuoasă, la un moment dat a avut și o perioadă de alcoolism și mă bucur că am putut să joc în mai multe registre, și comedie și dramă. Dacă prinzi un rol care îți poate oferi toate lucrurile astea, este nemaipomenit.

“Medalion mă striga lumea pe stradă”

‘Codruț’ este rolul care m-a “scăpat” de Păcală. După ce am jucat rolul principal în “Păcală se întoarce”, cel mai mare succes al meu de până atunci, lumea doar așa mă striga când mă vedea. După “Inimă de țigan” m-au strigat doar Medalion și Codruț.

Îți mai aduci aminte o întâmplare de la filmări, ceva ce n-ai putut să uiți niciodată?

-Țin minte una care se putea termina foarte prost pentru mine, că tot vorbeam despre accidentările din tinerețe. Eram la filmarea serialului “Aniela”, care a venit imediat după “Inimă de țigan” și “Regina”, și a însemnat foarte mult pentru mine, deoarece mi-am putut arăta calitățile de călăreț și cascador. Filmam cu primul meu cal, cu Ardo, care pe vremea aceea era foate tânăr, avea 4 ani. Îl antrenasem doar 3 luni înainte.

Denis Ștefan, amintiri de la filmări: “Am făcut un salt de 360 de grade, cu sabia în mâna”

La un moment dat, călăream și trebuia să tăi niște pepeni cu sabia. Sigur că arma era boantă dar, datorită vitezei, pepenii explodau. La un moment dat am vrut să tai din două mișcări și când am tăiat înapoi am atins cu latul sabiei crupa calului. El a crezut că îi spun să meargă mai repede și a mers, doar că s-a terminat drumul. Ne-am oprit într-un gard de manej atât de brusc încât am făcut un salt de 360 de grade, cu sabia în mâna, am aterizat în picioare și în secunda doi am căzut în fund. N-am avut decât o zgârietură mică pe picior, însă ar fi putut fi foarte periculos dacă sabia nu era boantă și dacă locul în care aterizasem nu fusese curățat înainte de niște drugi de fier.

Ce a făcut cu primii bani

Când ai câștigat primii bani? Mai ții minte ce ți-ai luat cu ei?

-Am fost angajat la un magazin vis-a-vis de magazinul “Muzica”, eram un manechin ‘viu’, stăteam câte 2 ore să speriem bătrânicile și trecătorii mai neatenți, ne mișcam brusc și se speriau. Acolo au fost angajați mari actori de acum, Monica Davidescu de exemplu, sau prezentatori tv cum ar fi Roxana Ciuhulescu. De acolo am luat primul meu salariu din care mi-am luat două pulovere de la niște vânzători ambulanți din Piața Romană, de la metrou.

Denis Ștefan, despre meseria de tată: “Facem eforturi să stăm cât mai mult cu fetele”

Cum este tăticul Denis Ștefan? Fac fetele din tine ce vor sau ești și sever uneori?

-Sunt în tată extraordinar, un tată pe care orice copil și l-ar dori. Eu fac eforturi, de fapt, și eu și Cristina facem eforturi să stăm cât mai mult cu copiii, să crească cu noi, să le luăm în aventuri. Delia merge mereu cu noi la spectacole, chiar de curând am fost până la Oradea unde am avut un mic show cu cai, a rezistat 8 ore la drum cu mașina, dar s-a bucurat, îi place să meargă să vadă caii.

“Nu cred în pareting-ul nou, în care copilul trebuie lăsat să se autoeduce”

Am mai fost și sever, orice copil trebuie educat pentru că există o vârstă la care i se pare că totul este permis. Nu am crezut în educația extremă de pareting nou, în care copilul trebuie lăsat să se autoeduce. Încercăm să fim destul de moderați, și eu ,și Cristina discutăm foarte mult cu Delia, îi explicăm la ce se poate expune și dacă nu e cuminte știe ce pedepse primește: nu mai stă pe tabletă, nu mai face tot ce vrea, nu mai merge la ferma de cai. Avem ce pedepse să-i dăm fără să fie fizice. Avem noroc și cu Delia care este un copil destul de bun și de cuminte.

“Creierul funcționează până în momentul în care te îndrăgostești” recunoaște cunoscutul actor

Ce înseamnă Cristina pentru tine? Îți mai aduci aminte la ce te-ai gândit atunci când ai văzut-o prima dată?

-Când am văzut o prima oară m-am gândit că este o femeia foarte frumoasă și m-am îndrăgostit pe loc. A fost din partea amândurora dragoste la prima vedere și nu am mai gândit prea mult după. Creierul funcționează până în momentul în care te îndrăgostești și iată rezultatele, doi copii. Cristina înseamnă foarte mult pentru mine, este femeia cu care mi-am dorit-o și am reușit să am o familie și copii cu ea, o viață împlinită așa cum cred eu că trebuie să fie.

“Alegerile mele, bune sau proaste, nu puteau fi altele”

Ai vreun regret, în plan personal?

-Personal sigur că, dacă ajungi la o vârstă și nu ți-ai realizat tot ce ți-ai dorit, poți spune că ai regrete. Dar eu, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că alegerile mele nu puteau fi altele, au fost exact cum trebuiau să fie. Iar profesional toate lucrurile pe care le-am încercat în carieră, chiar și cele nereușite, au venit în ajutorul meu pentru a reuși ceva mai important.

De exemplu, am dat un casting să mă angajez la teatru cu un coleg de-al meu. El a luat, eu nu, și în 2 luni luam rolul “Codruț” din “Inimă de țigan”. Colegul însă a fost într-o situație nu prea plăcută pentru el, deși era angajat la un teatru și, teoretic, ar fi trebuit s-o ducă mult mai bine decât mine.

Sau când am vrut să mă stabilesc în Germania, în 2003, și să-mi reiau cariera de model. Am primit un telefon de la secretara lui Geo Saizescu pentru rolul principal din “Păcală se întoarce”. M-am întors în România, am luat castingul și am rămas. Cred în destin și în faptul că anumite lucruri vin la tine direct “puse pe masă”.

Denis Ștefan, cel mai urât moment: “A fost groaznic să stau o lună jumătate în spital”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Nu știu dacă a fost cel mai rău, dar eu așa l-am perceput. Aveam 7 ani și am avut o infecție foarte puternică, o lună jumătate am stat în spital, mi-au făcut un tratament agresiv, aveam febra mare, am luat și în greutate. Pentru mine a fost ceva groaznic să stau o lună jumătate într-un spital cu alți copii cu probleme, neștiind când o să pot pleca acasă. În fiecare săptămână mama îmi spunea că trebuie să mai stăm puțin. Pe vremea aceea nu puteai să faci tramanent ambulatoriu, așa că a fost groaznic. Am visat multă vreme urat din cauza asta, sper să nu mai retrăiesc niciodată așa ceva.

Ai vreo destinație preferată de vacanță? Ai vreo întâmplare, vreo peripeție pe care nu ai uitat-o?

-Trebuie să recunosc că îmi place foarte mult România, poate și prin prisma meseriei de antrenor de cai și performer. Am început să vizitez România și există niște locuri extraordinare. Dar ca destinație preferată aș spune că orașele europene, Viena, Lisabona, orașe cu istorie în care și oamenii sunt deosebiți.

“Când ești părinte întâmplările plăcute și neplăcute devin altele”

Întâmplări neplăcute n-am prea avut, Doamne ajută, dar întâmplări plăcute am avut, în sensul că acum câțiva ani am fost cu Delia și cu niște prieteni plecați, toți au făcut enterocolită numai fata mea a scăpat. Când ești părinte întâmplările plăcute și neplăcute devin altele. Absența celor neplăcute înseamnă un concediu perfect.

Cea mai frumoasă amintire însă o am când am dus-o pe Delia prima dată la mare. Am dus-o acum și pe Dominique, dar ea mănâncă scoici și nisip, ceea ce Delia nu făcea. Eram la Popasul Pescarilor, fata mea era pe nisip și au venit 4 pui de câine la ea. S-au jucat toți, cățeii o lingeau, se bucurau, și mă gândeam cum se recunosc copiii între ei. Am și reușit să salvăm acei căței.

Ce proiecte ai pentru anul 2022?

-Mă ocup acum de docu-drama Mihai Viteazul unde o am aproape și pe Maia Morgenstern și alți actori foarte buni. Am finalizat acest proiect și am fost cu el în țară,  în toate cinematografele și cineplexurile. Din toamnă, pentru că a avut un feedback foarte bun, aș vrea să-l prezentăm și în afară țării, la festivaluri sau la partea de diasporă. Și repet, vreau liniște, o țară liniștită și multă sănătate. Vorba unui prieten, “sănătate, că restul le cumpărăm”.