Descoperire neașteptată în zona arctică a Pământului. Cercetătorii nu au mai observat niciodată un astfel de fenomen

Oceanul Arctic este locul unor descoperiri surprinzătoare efectuate recent de către cercetătorii americani care cartografiază fundul oceanului.

Descoperire uimitoare la Polul Nord: ce se întâmplă pe fundul apei

Cercetătorii marini au descoperit cratere subacvatice uriașe, unele chiar de dimensiunea unor mici cartiere, care s-au format ”extraordinar” de repede într-o zonă izolată a fundului Oceanului Arctic.

Echipa de cercetători lucra la cartografierea zonei Mării Beaufort, ce aparține Canadei, cu ajutorul unui vehicul subacvatic controlat de la distanță și al unui sonar montat pe o navă, când a descoperit aceste modificări dramatice ale fundului mării. Prima teorie este că acestea au apărut ca urmare a permafrostului scufundat sub fundul mării, care a început să se topească.

Schimbările descoperite cu ajutorul sonarului au apărut loc între 2019 și 2019, ani între care au avut loc patru cartografieri pe o suprafață de 26 de kilometri pătrați.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Este pentru prima dată când o zonă a permafrostului scufundat a fost analizată în acest mod. Mai alarmant este că nu se știe cât de răspândit este acest fenomen de apariție al dolinelor subacvatice (n.r. – dolina reprezintă o formă negativă de relief carstic, cu aspect de pâlnie, formată prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile) în zona arctică.

Pe pământ, permafrostul care se topește a dus la schimbări importante în regiunea arctică. Pământul se surpă, lacuri apar sau dispar, au apărut movile de pământ specifice zonei, denumite pingo, dar și cratere în urma răbufnirilor de gaz metan din permafrost. Astfel de incidente extreme au afectat chiar infrastructura, fie că vorbim despre drumuri sau conducte.

”Știm că au loc schimbări majore la nivelul peisajului arctic, dar este prima dată când putem folosi tehnologia pentru a observa schimbările ce au loc în largul apelor”, afirmă geologul marin Charlie Paull, de la Monterey Bay Aquarium Research Institute, unul dintre autorii studiului publicat recent în jurnalul PNAS.

”E clar că astfel de schimbări ar avea implicații semnificative pentru orice element de infrastructură amplasat pe fundul mării. În prezent, asta nu e o mare problemă, dar lucrurile s-ar putea schimba, pe măsură ce încălzirea constantă face regiunea mai accesibilă”, adaugă Paull.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Schimbări importante ce au avut loc în decurs de doar câțiva ani

Aproximativ un sfert din pământul din emisfera nordică are, sub nivelul solului, un strat de permafrost, inclusiv zone întinse subacvatice. Asta deoarece, la finele glaciațiunii de acum 12.000 de ani, porțiuni mari de permafrost s-au scufundat când ghețarii s-au topit și nivelul oceanului planetar a crescut.

În zona de 26 de kilometri pătrați, studiată în 2010 și în 2019, cercetătorii au descoperit 41 de noi doline care nu existau în timpul primei cartografieri. Aceste cratere au forme circulare sau ovale, având adâncimea medie de 6,7 metri. Cea mai mare schimbare o reprezintă o depresiune adâncă de 29 de metri, lungă de 225 de metri și lată de 95 de metri.

Cercetătorii au descoperit și multe formațiuni deluroase, cu înălțimi de 10 metri și diametre de 50 de metri, care conțineau gheață. Acestea sunt similare cu pingo, forme de relief ce apar pe uscat – movile de pământ care au nucleul format din gheață.

Analize asupra aceleiași zone au avut loc și în 2013 și în 2017, astfel că cercetătorii au putut înțelege mai bine schimbările ce au avut loc.

Evgheni Ciuvilin, cercetător la Institutul de Știință și Tehnologie Skolkovo, care a studiat permafrostul siberian, spune că e foarte surprinzător ca astfel de schimbări să aibă loc într-un timp atât de scurt.

“Degradarea permafrostului este un proces lent, vorbim despre centimetri pe parcursul unui an. Aceasta nu este doar o degradare, este și o schimbare calitativă. Așadar, aș spune că da, e ceva neașteptat”, afirmă Ciuvilin, conform cnn.com.

”Au existat ipoteze conform cărora s-ar putea întâmpla astfel de procese, însă este pentru prima dată când acestea au fost și observate direct.”

Ce se întâmplă cu permafrostul subacvatic din zona arctică

Mai multe cratere au fost descoperite în diverse zone din Rusia, acestea fiind formate în urma exploziei unor pungi de gaz metan acumulate sub sol.

De asemenea, apa salmastră (n.r. – apă ușor sărată, cu un conținut de sare mai scăzut decât cel al mărilor și oceanelor) aflată în proximitatea fundului mării sugerează că aceasta s-a amestecat cu apă din pânza freatică, dar și că permafrostul submarin nu este un sistem etanș, unde ar putea apărea presiuni ridicate. Nici nu au fost detectate cantități semnificative de metan în pânza freatică.

”Nu avem dovezi conform cărora aceste schimbări rapide sunt asociate cu evenimente explozive”, afirmă Paull.

Multe dintre schimbările de peisaj ce au avut loc la nivelul permafrostului terestru au fost atribuite temperaturilor în creștere, cauzate de încălzirea globală – zona arctică se încălzește de două ori mai rapid decât media globală. Totuși, autorii spun că schimbările pe care le-au descoperit nu pot fi explicate de către schimbările antropice asupra mediului.

”Având în vedere că acesta este primul studiu referitor la degradarea permafrostului subacvatic, nu avem date pe termen lung privind temperaturile fundului mării în această regiune. Datele pe care le avem nu arată un trend de încălzire în aceste ape, la 150 de metri adâncime”, mai explică Paull.

Schimbări petrecute pe pacursul a mii de ani

În fapt, pare că aceste doline au apărut în urma unor schimbări climatice mult mai vechi și mai lente, care sunt legate de trecerea Pământului prin ultima epocă de gheață. Astfel de modificări au avut loc constant de-a lungul a mii de ani.

”Căldura transportată prin intermediul sistemelor pânzei freatice are un rol în degradarea permafrostului subacvatic, ducând la apariția unor doline foarte mari în anumite zone, sau la crearea unor pingo în alte regiuni”, arată Paull.

Cavitățile pline cu apă au înlocuit gheața în exces ce era conținută în permafrost. Atunci când aceste cavități s-au prăbușit, dolinele observate în acest studiu s-au format rapid. Pe de altă parte, dealurile pingo s-au format atunci când apa salmastră produsă în urma degradării permafrostului a migrat în sus și a înghețat, ducând la apariția multor formațiuni de acest fel pe fundul mării.

Cu toate că temperatura apei din pânza freatică este necunoscută, chiar și dacă era cu un grad Celsius peste 0, ar fi putut topi o coloană de gheață pe parcursul a câteva mii de ani.

Spre deosebire de permafrostul de pe uscat, care poate să reacționeze în doar câțiva ani la schimbările climatice, cel de pe fundul mării are un timp de răspuns mult mai lent vizavi de impactul climatic, arată Sue Natali, cercetător la Woodwell Climate Research Center din Massachusetts.

”Schimbările descrise în acest studiu arată răspunsuri la evenimente care au loc pe parcursul a secole sau milenii. Acestea fiind spuse, astfel de modificări pot duce la schimbări climatice, dacă au ca rezultat emisii de gaze de seră, pe măsură ce permafrostul submarin se topește”, a afirmat Natali, care nu a luat parte la acest studiu.