În 1987, Rodion Cămătaru a câștigat „Gheata de Aur”, cu 44 de goluri marcat, în fața austriacului Toni Polster, cu 39 de reușite. La acel moment, publicația L’Equipe a decernat două premii, unul oficial lui Cămătaru și unul lui Polster. Ulterior, publicația franceză a decis să-i retragă simbolic „Gheata” lui Cămătaru, din cauza suspiciunilor conform cărora reușitele atacantului român erau „necurate”.
Benone Dohot a povestit cu lux de amănunte cum Dinamo „i-a fabricat” Gheata de Aur lui Rodion Cămătaru. Acesta susține că el a fost „mielul de sacrificiu” în această ecuație, deoarece a fost nevoit să încaseze o „avalanșă” de goluri, pentru a nu „bate la ochi”.
„Eram într-o zi în cantonament la Săftica, jucam a doua zi cu Flacăra Moreni. Ne trezim cu generalul Constantin Nuță, pe vremea aia șeful Miliției pe țară. Ne-a strâns nea Mircea în sala de ședință, a venit generalul: «Băi, băieți, ce faceți? Cum sunteți? Să știți că mâine e ziua în care trebuie să o ajutăm pe surioara noastră mai mică, Flacăra Moreni. O să punem detaliile la punct cu domnul Lucescu. Voi trebuie să vă vedeți de treabă». Apoi, îl întreabă pe Lucescu.
A doua zi, pe Țețe Moraru l-a luat o durere de spate fantastică. Mi-a zis: «Bă, pregătește! Vezi că aperi!». Vai de mine.
Și minutele ni le spuneau. Era nevoie să știm minutele golurilor ca să nu stârnim spectatorii. La meciul cu Flacăra Moreni, generalul Nuță ne-a spus și când să dăm golurile. Nu mai țin minte strategia, dar trebuia ca spectatorii să aibă un șoc cât mai puțin timp. Nu putea să conducă Flacăra Moreni pe stadionul lui Dinamo timp de 40 de minute, să nu iasă scandal. Ne spunea: «Dăm noi, dau ăia». Și în ultimele minute, pac, ne-a dat gol Flacăra și la revedere”, a declarat Benone Dohot, pentru GSP.