După argintul de la Tokyo, Mihăiţă Ţigănescu a pus ochii pe aurul olimpic: “La Paris nu o să ne întrebe nimeni dacă avem medalii!”. Interviu exclusiv

Seria “Olimpicii României” a ajuns la episodul 10. Până la startul Jocurilor Olimpice de la Paris, FANATIK publică interviuri, poveşti şi reportaje cu actorii care ne vor reprezenta la cea mai importantă competiţie din lume.

După argintul de la Tokyo, Mihăiţă Ţigănescu a pus ochii pe aurul olimpic. Interviu exclusiv pentru FANATIK

Mihăiţă Ţigănescu este unul dintre canotorii cu mare experienţă din lotul României. A participat în premieră la Jocurile Olimpice de la Tokyo, acolo unde a câştigat argintul în proba de patru rame, alături de Ştefan Berariu, Mugurel Semciuc şi Cosmin Pascari.

La trei ani de la succesul de la Tokyo, Mihăiţă Ţigănescu se pregăteşte intens de Jocurile Olimpice de la Paris. Într-un interviu acordat pentru FANATIK, spune că speră măcar să repete performanţa din Japonia, antrenamentele fiind spartane pentru a fi în formă maximă la vară:

Mihai, în primul rând aş vrea să te întreb cum ai început canotajul? 

– Totul a început în şcoala generală, unde am fost văzut şi selectat. Apoi, în clasa a IX-a m-am întâlnit, din nou, cu aceeaşi antrenoare. Era doamna Mariana Maliş. Din al doilea semestru am ajuns la Orşova şi am început canotajul.

Digi24.ro

SNSPA și Calea Europeană cer Curții Constituționale să anuleze primul tur al alegerilor, după desecretizarea documentelor CSAT

Ţi-a fost greu să pleci de acasă de la o vârstă fragedă?

– Pot să spun că da. Primii ani, primul şi al doilea mi-a fost mai greu cu acomodarea. Era distanţă mare între Suceava, de unde sunt eu, şi Orşova. Dar a fost totul bine, m-am acomodat.

“Ne dedicăm 100% doar antrenamentelor. Avem foarte puţin timp liber”

Când ţi-ai dat seama că poţi să faci canotaj pentru performanţă?

– Cred că mi-am dat seama după primul concurs. Până atunci, a fost grea acomodarea, antrenamentele. Chiar la primul concurs am câştigat, am fost la Timişoara. De atunci, am simţit acea bucurie, roadele muncii. Fiind şi greu, chiar m-am bucurat. Şi mi-am dat seama că asta e ceea ce vreau.

Ce înseamnă munca pe care o depuneţi? Explică-ne puţin…

– Noi fiind, acum, în cantonament, ne dedicăm 100% doar antrenamentelor. Avem foarte puţin timp liber. Să zicem că mai avem câteva libere după concursuri. Dar, noi ne dedicăm doar pentru asta. Stăm aici cu mintea, aici ne antrenăm.

“Abia după ce s-a terminat totul, ne-am dat seama că noi am concurat sub o mare presiune”

Tu ai fost deja la Jocurile Olimpice. Care e diferenţa între concursul olimpic şi celelalte? 

– Este mult mai diferit. E greu să ajungi acolo, să te califici. Când ajungi acolo, te simţi onorat să concurezi la Jocurile Olimpice. Acolo ajung cei mai buni din toate sporturile. La Mondiale şi Europene toată lumea merge, dar contează cine merge la Jocurile Olimpice şi cine poate să facă faţă emoţiilor.

Digisport.ro

Ion Țiriac: ”Merită să stea 20 de ani după gratii”

Ai avut emoţii la Tokyo?

– Nemaifiind la un asemenea concurs, la Jocurile Olimpice, nu prea am realizat. Abia după ce s-a terminat totul, ne-am dat seama că noi am concurat sub o mare presiune. Acolo nu am simţit, ne-am făcut treaba ca la orice concurs.

V-a ajutat faptul că era pandemie şi erau restricţii? A fost un concurs atipic?

– Eu am fost mulţumit de cum s-a desfăşurat şi aşa. Chiar dacă nu a fost normal şi a fost pandemie, noi am avut un an în plus să ne pregătim.

“Suntem foarte bucuroşi că am calificat două bărci, de patru rame şi 8+1”

Te aşteptai să urci pe podium? Era un obiectiv sau un vis?

– A fost un vis. Am plecat cu dorinţa de a câştiga o medalie. Ne doream să facem un concurs bun, să fim concentraţi acolo, pe ceea ce avem de făcut.

Povesteşte-ne puţin cursa…

– Cursa a trecut foarte repede. S-a mers aproape de record. A fost foarte strâns pe final. Am plecat foarte tare, în primii 500 de metri eram acolo, la sutimi, apoi pe parcurs s-au detaşat un pic, noi ne-am intrat în ritmul nostru şi am ţinut cursa în mâini. Noi ne-am făcut cursa noastră, nu ne-am luat după alţii, care au pornit mai tare. Am făcut ceea ce am învăţat acasă. Spre final ne-am apropiat şi ne-a lipsit foarte puţin…

Să luaţi aurul…

– Da, dar noi suntem mulţumiţi şi aşa. A fost o cursă foarte frumoasă, am mers aproape de recordul mondial, a fost o experienţă unică.

Urmează Jocurile Olimpice de la Paris. Cum vezi competiţia?

– Una foarte strânsă, pentru că e cel mai greu să te califici. Suntem foarte bucuroşi că am calificat două bărci, de patru rame şi 8+1. O să fie şi mai strâns ca la Tokyo. Toată lumea se antrenează din ce în ce mai bine, devine tot mai greu. Suntem încrezători, muncim bine. Avem câteva luni bune de muncă aici, chiar dacă sunt grele. Dar contează să îţi iasă la final.

“Îmi doresc să scot un rezultat cel puţin la fel sau dacă nu, mai bun, ca la Tokyo”

Ţi-ai impus vreun obiectiv?

– Îmi doresc să scot un rezultat cel puţin la fel sau dacă nu, mai bun, ca la Tokyo. Dar vreau să ajung acolo în cea mai bună formă şi acolo îmi doresc să fie ca la ultima ediţie, dacă nu chiar mai bine.

O să concurezi şi la patru rame şi la 8+1?

– Deocamdată nu ştiu, bărcile nu sunt făcute, dar dacă pot să concurez, mi-aş dori.

E mai complicat să ai mai multe concursuri? 

– Eu cred că dacă am făcut faţă până acum… Dacă muncim bine, ne pregătim aşa cum trebuie. Dar antrenorul va lua decizia finală şi ştie cum e cel mai bine.

“Secretul este munca. Extraordinar de multă”

Cum vezi canotajul românesc la Paris? Toată lumea are aşteptări mari de la voi…

– Secretul este munca. Extraordinar de multă muncă, dorinţă din ce în ce mai arzătoare. Acest program de pregătire este… Domnul antrenor Antonio (n.r. Antonio Colamonici) face din noi nişte sportivi de excepţie. Se văd şi rezultatele. În principal, munca este cea mai importantă.

Cum arată o zi de antrenament pentru tine?

– Dimineaţa, de la ora 09:00, începem primul antrenament. Avem 24 de kilometri. Apoi, masă, odihnă şi după amiază, cam o oră de bicicletă şi două ore în sala de forţă. Lucrăm zi de zi acelaşi antrenament. Este greu, dar suntem obişnuiţi.

“La Paris nu o să ne întrebe nimeni dacă avem medalie”

Este mai puţină presiune să mergi la Jocurile Olimpice din postură de medaliat olimpic? 

– Este adevărat că avem mai mare experienţă, dar la Paris nu o să ne întrebe nimeni dacă avem medalie. Toată lumea o să fie egală, o să fie presiune, o să fie emoţii.

Te-ai gândit ce faci după Paris? O să fie multe schimbări…

– Deocamdată nu m-am gândit. Nici înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo nu eram hotărât, că mai avusesem nişte probleme. Dar, mulţi dintre noi o să decidem după Paris. Acum, mintea noastră trebuie să fie acolo.

• 26 de ani are Mihai Ţigănescu
• 2 este locul ocupat de echipajul de patru rame în concursul olimpic de la Tokyo