Editorial Andrei Vochin, despre cum i-a cunoscut pe Anghel și Edi Iordănescu: “AI, varianta 2.0”

IORDĂNESCU TATĂL. AI însemna pentru mine, acum 30 de ani, cea mai bună prescurtare pentru Anghel Iordănescu. Antrenorul secolului. Omul care reușise cea mai bună performanță din istorie a echipei naționale într-un moment în care, în ciuda numelor uriașe reunite sub tricolor, performanțele se tot lăsau așteptate.

Andrei Vochin rememorează cum a ajuns Anghel Iordănescu, “Antrenorul Secolului”, la naționala României după un 2-5 în Cehoslovacia

Hagi, Popescu, Petrescu, Lupescu, Stelea, Prunea, Sabău, Lăcătuș, Dumitescu, Dorinel, Răducioiu, și toți cei care aveau să facă istorie în America rataseră Europeanul din Suedia 1992. Începuseră în forță preliminariile pentru SUA, cu o victorie de serviciu, contra Liechtensteinului, dar și cu una memorabilă, 5-1 cu Țara Galilor în Ghencea, după 5-0 la pauză, dar ajunseseră într-un moment de cumpănă la Kosice. Un 2-5 contra Cehiei și Slovaciei, cu Mister Cornel Dinu pe bancă, a marcat momentul în care a intrat în secnă AI. Tânărul nea Puiu de azi.

LANSAREA PE ORBITĂ. Din acel moment, România a decolat. Calificare cu maximum de puncte în ultimele meciuri, apoi un Mondial de vis ce avea să devină reperul unui fotbal destul de sărac la nivel de performanțe ale echipelor naționale. Soclu pentru statuile marilor eroi de la Pasadena, dar și lauri pentru cei ce a știut cum să-i facă să ajungă la statura de membri ai Generației de Aur.

GENERAȚIA AJUTATĂ. Nu știu dacă acei băieți or fi fost cei mai buni din istoria României. Nu știu dacă generația lui Dobrin, Dinu-jucătorul, Dumitru, Lajos Satmareanu, Dumitrache, Dembrovschi sau Sandu Neagu o fi fost mai prejos. Nu știu dacă următoarele, cu Dudu Georgescu, Iordănescu-jucătorul, Ștefănescu, Crișan, Marcel Răducanu, Sameș sau Aurică Țicleanu n-ar fi meritat mai mult decât o ratare a calificării pentru Mondialelel din 78 sau 82.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Andrei Vochin, despre principiile clare de la care Anghel Iordănescu nu s-a abătut: disciplină, muncă și respect

Nu știu dacă trupa lui Mircea Lucescu și Ilie Balaci din 84, cea care reușea să bată campioana mondială Italia pe un ”23 August” în care ziarele aprinse cu chibrituri făceau primul decor de vis al vieții mele pe stadioane, n-ar fi fost îndreptățită să prindă primul loc al Hall of Fame-ului nostru. Ceea ce știu, confirmat de cifre, e că Generația de Aur a fost cea condusă de nea Puiu, omul care a ajutat-o să se definească.

MILITARUL. Poate că e voința divină care nu ierarhizează doar talentul. Ceea ce cred cu tărie e că omul sfințește locul. Cu ADN-ul lui, cu strategia lui, cu felul lui de a fi. Anghel Iordănescu de atunci a venit în fruntea oștii naționale cu principii clare. Disciplină, muncă și respect. Atît a știut el atunci și a fost suficient pentru a struni o gașcă de băieți tineri, talentați și, uneori,capricioși. Nu știu dacă nea Puiu de azi a fost mai bun tactician ca Lucescu, mai inovativ ca Angelo Niculescu, mai impunător ca Valentin Stănescu sau mai bun vorbitor decît Cornel Dinu. Dar știu că venea dintr-o garnizoană, singura care dusese un drum până la capăt în fotbalul românesc.

DACĂ NU EL, ATUNCI CINE? Iordănescu tatăl nu apăruse la echipa națională de niciunde. Cu el pe bancă, în rol de secund al lui Emeric Ienei, dar și pe teren în utlima oră a finalei de la Sevilla, Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Pentru ca, mai apoi, în următorii 3 ani să mai joace o finală și o semifinală CCE și să mai câștige un trofeu continental, Supercupa Europei. Dincolo de multitudinea de titluri naționale.

Andrei Vochin, după ce România s-a calificat la EURO 2024 cu Edi Iordănescu pe bancă și cu Ianis Hagi marcator: “Istoria se repetă, dar nu la date fixe”

Dacă exista Inteligența Artificială pe acele vremuri, computerul i-ar fi scos numele în față cu mult timp înainte. Față de alți pretendenți la banca echipei naționale, Puiu avea, de departe, cel mai bun CV de mult timp. Bine că Mircea Sandu a avut, într-un final, inspirația să-l numească. La timp, cât să nu mai ratăm o altă calificare.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

”ISTORIA SE REPETĂ, DAR NU LA DATE FIXE”. Fraza aceasta am auzit-o prima oară în decembrie 90. Eram la Timișoara, la un an după Revoluție, când lumea cerea încă una. În balconul Operei, Ana Blandiana, opozantă a regimului Ion Iliescu, a rostit-o în încercarea de a reda speranța românilor plecați pe fentă în Decembrie 89. Știa că nu se poate atunci, dar la fel de bine simțea că la un moment ea se va repeta.

DIN NOU CU IORDĂNESCU ȘI HAGI. Acum o săptămână eram la Felcsut. Așteptam ca noua echipă națională să nu piardă contra Israelului și să facă pasul decisiv spre un nou turneu final. Era luna în care se împlineau 30 de ani de la succesul de la Cardiff din 1993, cel care semna certificatul de naștere al Generației de Aur.

Andrei Vochin, despre norocul pe care l-a avut naționala României pe parcursul preliminariilor pentru EURO 2024

În holul hotelului Hilton din Budapesta mi-au trecut prin față, pe rând, Edi Iordănescu și Ianis Hagi. Așa cum mi se întâmplase în Regat acum 3 decenii, când un alt Iordănescu și un alt Hagi mă îmbrățișaseră înainte să intre pe vechiul stadion din capitala Țării Galilor. Sunt un norocos, da, că am putut fi prezent la locul faptei în două momente istorice ale echipei naționale. Și să constat că, măcar fotbalistic, doamna Blandiana avusese dreptate.”Istoria s-a repetat, dar nu la date fixe”. La 30 de ani și o zi.

NOROCUL; CUM ȘI-L FACE OMUL. Și ei au fost norocoși. Bara lui Bodin, VAR-ul din Kosovo. Momente cheie dintr-o campanie de război, care te pot pune pe sau ascunde sub scut. Pare-se că Dumnezeu împarte șansa celor care cred în ea. Care muncesc cinstit. Care au propriile crezuri, convingeri, valori. Celor care respectă reguli. Și, nu în ultimul rând, celor care au dobândit-o genetic. Dar și care au avut capacitatea de a o duce la nivelul următor.

PUIUL DE TRUPET. Edi Iordănescu e băiatul lui Anghel. N-a moștenit de la el doar acei ochi azurii, ci și încrâncenarea de a-și construi proiectul pe reguli clare. De garnizoană. Cea mai frecventă întrebare pe care am primit-o după această ultimă calificare a fost cea legată de ce a schimbat Edi ca să facă posibilă performanța de a câștiga o grupă aparent ușoară, în care noi, după mulți parametri (jucători în TOP 5 campionate europene, jucători în grupele cupelor europene, cotații transfermarkt al celui mai bun prim ”11”, etc.), eram în urma Elveției, Israelului și al celor din Kosovo. Iar primul răspuns a fost copy-paste pe ce făcuse nea Puiu acum 3 decenii. Instaurarea de reguli clare, în care disciplina să fie prima vedetă a echipei.

Edi Iordănescu, mereu atent la datele statistice și la cele mai importante inovații ale tehnologiei

STĂPÂNUL DATELOR. Peste moștenirea genetică, Edi a pus elementul timpurilor noastre. Am stat lângă el de nenumărate ori în acești ani la Federație și nu știu dacă mi s-a întâmplat de multe ori în carieră să mă simt în deplasare pe teren propriu. Am învâțat multe, ca jurnalist nișat pe zona asta specifică a fotbalului, de la Cosmin Olăroiu, Răzvan Lucescu sau Cristi Pustai. Oamenii ăștia m-au făcut să mă îndrăgostesc de cifrele fotbalului, de datele care îți pot confirma sau infirma ochiometria.

Am învățat de la ei că în momentele de cumpănă decizională, raționamentul dat de numere e cel care te călăuzește pe drumul corect. Inginerului din mine i-au venit mănușă. Și scut de protecție pentru analize la finele cărora să nu trebuiască să-mi tai mâna cu care le-am scris. Le mulțumesc tuturor că m-au învățat cum să nu mă fac de râs, cum să nu devin penibil în fața publicului.

TEHNOLOGIA ADUCE BUCURIA. Edi a avut multe momente de cumpănă. Alibec sau Pușcaș. Drăguș sau Coman. Ianis sau Moruțan. Ivan sau Mihăilă. Moldovan sau Tîrnovanu. Probabil că dacă era nea Puiu le rezolva prin instinctul fostului mare fotbalist. Sau probabil că dacă nea Puiu ar fi avut instrumentele de azi tot pe Ilie Dumitrescu l-ar fi ales vârf cu Argentina în momentul suspendării lui Răducioiu, deși în lot mai erau și Viorel Moldovan, și Marian Ivan, și Iulian Chiriță, cu toții atacanți de meserie.

Că cifrele i-ar fi șoptit decizia corectă. Azi, feelingul vine prin Wyscout și Catapult. E ceea ce ar trebui să înțeleagă toți lucrătorii băncilor tehnice. Că altfel n-ar fi devenit EI varianta 2.0 a lui AI. Iar noi, probabil, că am mai fi ratat o calificare.