Editorial Cornel Dinu. U Cluj – Dinamo, teribilă coincidență și chin. De… „câine”! Principalul pericol e… Dinamo însuși! Și moroițele bârsane cu fluier înfundat în… buzunare!

În ultimele luni, în postura de doar simplu spectator acum în fotbal, emoțiile, neașteptat de puternice, au pătruns, oarecum neașteptat după o viață tăbăcită de/în fotbal, în trăirile mele.

Editorial Cornel Dinu. U Cluj – Dinamo, teribilă coincidență și chin. De… „câine”! Principalul pericol e… Dinamo însuși! Și moroițele bârsane cu fluier înfundat în… buzunare!

Desigur, decăderea echipei care mi-a poleit… apreciați dumneavoastră termenul… cariera fotbalistică, Dinamo, este mai veche. Se-ntrevedea de mult acest baraj de „ a fi sau a nu fi”. Teribilă coincidență această cumpănă U Cluj – Dinamo!

Alături de echipa unde am început, cu mâneca la nas, fotbalul, Metalul, acum Chindia Târgoviște, și ea la baraj, echipele astea îmi chinuie inima, și așa făcută franjuri…

Oricât m-aș uita de greu la chinuiala echipelor noastre, și chiar aș fi tentat să nu mai comentez nivelul de avarie și promiscuitățile mult prea prezente la care a ajuns la noi acest încă prim-sport al lumii, în finalul de sezon sunt obligat să fiu prezent, atent, să mă conving că nu-i totul pierdut în amintire.

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

Și chiar să sufăr… ceea ce se va întâmpla cu siguranță. Pentru că doar două dintre cele trei echipe amintite pot rămâne în prima ligă. O să vă surprindă cu certitudine, dar și U Cluj este o echipă ce face parte din sufletul meu.

În primul rând prin pilda de românism de care au dat dovadă purtătorii culorilor alb-negru, cele mai expresive din fotbal prin simplitatea lor. „Șepcile roșii”, cum li se mai spune și se mai identifică. Care s-au refugiat la Sibiu din Clujul cedat Ungariei, au lăsat casă și masă, rude și prieteni, pentru a nu juca în campionatul țării prea vecine, invadatoare și neprietene, pentru a continua să fie prezente în țara lor, România, în neamul lor cel românesc.

…Atunci când ni s-a impus cedarea unui teritoriu de 43.492 km² din corpul Transilvaniei de către doi criminali, unul cu mustață de clovn, Adolf Hitler, celălalt un altfel de Nero închipuit prea ades, Mussolini. Dictatul de la Viena, 30 august 1940. Semnat, față în față, de miniștrii de externe ai Germaniei și Italiei, Joachim von Ribbentrop, respectiv  Galeazzo Ciano, ginerele „Ducelui”.

Editorial Cornel Dinu. Distinsul Ivansuc, Volga gri a lui Dinamo și pericolul lui „Ria, ria, Ungaria!” cu spatele la imnul național al României

Am și antrenat aproape doi ani, 1988 și 1989, pe U Cluj, de unde m-a înlăturat un mare „uist”, conducător „rus” de studenți, se știe el, nu vreau să mai dezgrop schelete, acum a schimbat barca… de fapt trenul… s-a urcat din mers în mărfarul de Gruia, campioana CFR… Bravos națiune, loială și consecventă ești din naștere până la moarte!

Digisport.ro

FOTO ”A venit Iepurașul”. Un milionar român și-a lăsat ”mută” iubita cu 24 de ani mai tânără

Această formă, aparent umană, de cinism habsburgic creat și în Seminarul de la Blaj, m-a dat la o parte pentru că pledasem pentru respectul ce-l meritau jucătorii. Majoritate dintre ei în lacrimi la aflarea, în vestiar, de față cu toată lumea, a acestei neașteptate decizii.

Și de aici, marea suflare a suporterilor lui „Haide, U!”, minunați, vindecători de răni istorice și atunci când cântă „Gaudeamus igitur”. Proba supremă a latinității care predomină și acele meleaguri revendicate de prea mulți venetici de-a lungul istoriei. Care, pentru mine, tare seamănă cu „You’ll never walk alone”…

Tare rău am ajuns dacă de la acele versuri latine ale studențimii am căzut la promiscuitatea scandărilor scabroase de la majoritatea chefurilor de sărbătorire a unor titluri sau cupe….

…De la familiie steliștilor, „felicitate” adânc la petrecerea campioanei CFR, la „Ria, ria, Ungaria!” și spatele întors de cetățeni români de etnie maghiară imnului național al României, suporteri al „șepșilor” din Sfântu Gheorghe (să mă ierte prietenul Andrei Dicu de plagiat…) este, însă distanță mare și periculoasă, chiar dacă niciuna dintre manifestări nu trebuie tolerată… Dar cine să-i învețe pe ipochimenii ăia istorie, geografie, bun-simț și respect față de țara ai cărei cetățeni sunt, vor, nu vor?!

…Întorcându-mă în timp, revăd mereu cu ochii minții felul distins când, în avionul care aducea în țară naționala României și pe cea de juniori, după o dublă cu Cehoslovacia (1-3 cei mari, 0-0 noi, cei mici), la Praga, în mijloc de noiembrie 1965, fenomenalul Zoltan Ivansuc, numărul 7 care fermecase „uiștii”, numit de „presarii” vremii „ultimul romantic al gazonului”, cu breton și aliură de Cezar, mi-a propus să joc și să fac facultatea la Cluj.

Eu, la cei 17 ani ce-i numărasem până atunci, ajunsesem să joc constant la prima echipă a Târgoviștei și în naționala vârstei mele. I-am răspuns, politicos, că mă onorează oferta lui și…

…și a doua zi după un rezultat mare al lui Dinamo, 2-1 cu „Grande Inter” al lui don Helenio Herrera și presidente Angelo Moratti, deținătoarea Cupei Campionilor Europeni, 1 decembrie același an, deci a doua zi, pe 2 decembrie, ne-am pomenit la poarta casei, la Târgoviște cu o Volgă gri.

Volga gri a lui Dinamo. Cu antrenorul Traian Ionescu și colonelul Gheorghe Ștefan Turtureanu, președintele secției de fotbal. Tata… odihnească-l Domnul… a fost impresionat de felul în care au pus problema cei doi și a semnat pentru mine, eram minor, așa am ajuns la Dinamo, deși mă urmăreau și Steaua, și Universitatea Craiova, și FC Argeș, și, mai ales, Petrolul. Dinamovist fiind, am mai jucat un sezon la Târgoviște, cu un salariu de 1.800 de lei pe lună, considerat mare la acea vreme.

Editorial Cornel Dinu. Atenție, Dinamo, la prea multă încredere! Prea mult optimism să nu se transforme în bumerang!

Vreau să fie bine și pentru Chindia (nu va fi ușor cu Chindia Chiajna, dar eu zic că are prima șansă, și ca lot, și ca antrenor), și pentru U Cluj (deși am văzut în ultimele meciuri o mare dezordine în joc, parcă s-au adunat de pe maidan acum o lună), dar în primul rând pentru Dinamo.

Pe Dinamo, cel mai mare pericol care o poate destabiliza este… Dinamo. Echipa însăși. Superioară lui U Cluj. Dar mi se pare exagerată încrederea asta a tuturor că nu va avea probleme. Va avea probleme. Niciun meci nu seamănă cu altul. Mai ales la nivelul tensiunii actuale. Baraj între a fi și a nu fi.

Actualii jucători ai lui Dinamo nu au experiența meciurilor cu așa miză. N-au jucat finale cu trofeul la marginea terenului, nici duble eliminatorii în cupele europene. Prea multă încredere poate fi periculoasă, dar și frica poate fi la fel. Este arta lui Dusan Uhrin să ia din presiunea de pe și din capul jucătorilor.

Dinamo are, pe lângă valoarea superioară, și avantajul returului pe teren propriu. Când poate, eventual, întoarce un rezultat nefavorabil la Cluj. Eu consider și un egal rezultat nefavorabil.

Iar dacă „Groapa” din „Ștefan cel Mare” nu se umple la refuz cu suporteri pe 29 mai, indiferent de rezultatul de la Cluj, atunci nu merită echipă în prima ligă, nu merită echipă deloc și eforturile de până acum ale DDB-ului să țină pe Dinamo în viață au fost zadarnice… Dar sunt sigur că nu se poate întâmpla așa ceva.

Editorial Cornel Dinu. Atenție, Filip & comp, la arbitri! Nu le dați ocazia să vă „popească”!

Și încă un aspect periculos… atenție mare la excesele în joc. Prea multă voință fără putirință, tehnică și de judecată, poate dăuna. Pentru că există oamenii negrii. Moroițele bârsane cu fluier plin de că…delnițe ursitoare. Dubioase și urât mirositoare.

Va arbitra marele arbitru Cătălin Popa, care a mai „rupt” pe Dinamo… Nu trebuie ca Filip, Răuță, Filip, Pierret, Filip, Aloe, Filip, Morar, Filip, Matei, Filip și ceilalți să-i dea ocazia să-i mai „popească” încă o dată!

Oricum va fi, ușor nu va fi. Nici pentru Dinamo, nici pentru suporteri, nici pentru mine. Iar lacrima pentru învinși o voi lăsa să-mi brăzdeze obrazul minții…

Iar dacă soarta va voi, indiferent că nisipul îmi mai e puțin de scurs în clepsidra vieții, Doamne, dă-mi… dă-ne atâtor care știui că gândesc și simt ca mine, să fie toate astea trei, Dinamo, U Cluj, Chindia Târgoviște, în prima ligă!

…Ieșind chiar și pe rând, cu cât mai repede cu atât mai bine , din catacombele suferinței, unde le-au dus tocmai cei care trebuiau să le îngrijească cu respectul cerut de tradiția lor, cu corectitudine și cu onoare. …De ce zâmbiți? Credeți că sunt utopic?