49.193 de „gălbiori” fanatici pe „Arena Națională”, la România – Israel 1-1. Atmosferă electrizantă, ca-n ’89, când predam lecții de fotbal Danemarcei, acel 3-1 de poveste cu viitoarea campioană europeană venită în șlapi, de pe plajă.
Cu singura deosebire că, azi, Lupu șarjează prin studioul FANATIK, iar Gavril „Pele” Balint marchează gol după gol pe la Digi Sport… Recordul all-time la partidele „tricolorilor” pe cel mai mare stadion al ţării a fost la România – Finlanda: 54.364 de frenetici!
În 14 mai, acum doar câteva luni, FCSB – CFR Cluj devenea meciul cu cea mai mare audiență din sezonul trecut al SuperLigii: 42.439 de spectatori! Urca direct pe locul 1 în TOP, devansând FCSB – Rapid (31.233 de spectatori), Universitatea Craiova – FCSB din aprilie (29.588 de spectatori) sau derby-ul Ardealului, U Cluj – CFR Cluj (24.500 de fani).
Acum, în august, pe Ghencea, se spulbera un nou record de audiență: 28.519 de împătimiți ai fotbalului umpleau „Templul” la FCSB – CFR Cluj!
Giuleștiul, cu o capacitate de 14.047 de locuri, este mereu full. A devenit deja o tradiție acolo… Arena „Francisc Neuman” din Arad e şi ea plină până la refuz, 7.287 de localnici pasionaţi, la fel precum stadionul lui Sepsi, 8.400 de locuri.
La Galați, derby-urile se joacă în general cu casa închisă: 13.500! Pe „Ilie Oană” din Ploieşti vin în jur de 10.000 de suflete la o partidă cu minimă miză. Și aș mai putea să continui cadenţat cu exemplele.
Morala: singura constantă de valoare a fotbalului românesc rămâne PUBLICUL!
În rest, toți ne-au dezamăgit vara asta, de la Farul lui Gică până la naționala lui Edi! N-a contat că biletul s-a dublat, iar prețul unei beri s-a triplat! Pentru pasiunea lor, oamenii și-au rupt de la gură…
SUPORTERUL român merită cu adevărat respectul tuturor, de la Burleanu la Ivanovici. E singurul care nu a abandonat niciodată și și-a câștigat toate meciurile. Fără el, n-am exista!
Să-i facem măcar o reverență și să-i datorăm mai multă considerație. Mai mult fotbal… pare mai greu. Culmea, că el, fanul, chiar înțelege asta, dar a ales să nu „fugă” niciodată. Mereu fidel, mereu acolo.
Am un singur cuvânt pentru acești români fantastici din tribune: RESPECT!