Fotbalul românesc a început să devină puternic după 1983-1984, când se transmiteau la TV câte cinci meciuri pe an, și e microcoscopic din 2014 încoace, când internetul cuprinde aproape tot ce vrei.
Trei semifinale de cupe europene – meciuri în deplasare – jucate de Craiova și Steaua cu Benfica, Dinamo cu Liverpool n-au fost la televizor. Astăzi așa ceva pare incredibil.
Ne plângem, de asemenea, că sunt prea puține imagini cu Dobrin, Dumitrache și chiar cu Balaci, iar în 2022, când se filmează cu telefonul și miuțe din curtea scolii, nu mai avem la ce să ne uitm.
Peisajul este absolut dezolant. Știți expresia „nu se zărește pădurea din cauza copacilor”. Acum sunt prea multe picioare și niciun fotbalist român titular ferm la o mare echipă din Europa. În 2014 s-a dorit ca fotbalul să se transforme în Daciada și s-a reușit. De o săptămână vorbim despre Steaua. Eu nu știu ce-i aia FCSB.
Eu stiu că Steaua e tot în Liga 1 și nu mă interesează ce a făcut armata. Dar mi se pare straniu că televiziunile privilegiază o echipa de Divizia B fară drept de promovare – CSA Steaua – în timp ce FCSB e subiect de ironii.
Scuze, dar la așa ceva eu mă pricep mai bine decât mulți ziariști. Am scris zilele trecute că, în urma cu 15-20 de ani, naționala și Steaua pierdeau calificări la Euro 2004 și în finala Cupei UEFA în ultimul minut, în fata Danemarcei și a englezilor de la Middlesbrough. Acum, ne temem că echipele noastre ar putea să ia gol și în pauza meciului.
E o singura echipă care merge binișor. CFR Cluj. Bravo lui Dan Petrescu, dar golaverajul CFR-ului (goluri marcate plus goluri încasate) e mai mare decât numărul de spectatori pe care îi are campioana României la un meci pe teren propriu.
Totuși, suntem deplasați și aici. Spunem că Dan Petrescu joacă urat. Și ar fi mai bine să joace frumos și să piardă? Avem fotbal microscopic, însă ne dam esteți.
Cuvinte aparent frumoase, într-o limba străină (corporateza), am auzit în 2014 la FRF. Consecințele acelei frazeologii deșarte se văd.