Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: În apărarea domnului președinte al FRF

Eram cu niște prieteni la un restaurant. Patronul stătea cu noi la masă. Am chemat un chelner să ne facă o poză. După trei minute, fotografia zburdă pe o centură de socializare.

Răzvan Ioan Boanchiș ironizează prezența lui Răzvan Burleanu la Brazilia – Elveția 1-0

A trecut vreo juma’ de ora și omul care ținea cârciuma a început să zbiere: “Scoateți poza de acolo!”. Ce se întâmplase? În partea sudică a instantaneului se vedea o scrumieră plină. Fumam toți, inclusiv patronul. Am tăiat detaliul de jos, unde se află corpul delict, și am urcat iar poza, de data asta regulamentar.

În timpul meciului Brazilia – Elveția au apărut mai multe fotografii, surprinse la tribuna oficială, cu Roberto Carlos, Ronaldo dințosul, Cafu, marele atacant Kaka și președintele FRF.

Ultimul stătea cu un rând mai jos. Nu știu dacă șeful federației noastre i-a recunoscut pe brazilieni, dar am convingerea că ei l-au recunoscut pe dumnealui.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

Știți ce a făcut Kaka? L-a scos din poză pe domnul Burleanu. Chestia asta se cheamă cenzură. Chiar așa, din 2014 încoace, fotbalul nostru a ajuns scrumiera de la masa FIFA?

„Trebuie să protestăm la Infantino! Să-l apărăm pe președintele nostru”

Trebuie să protestăm la Infantino! Și să-l apărăm pe președintele nostru. Iar lui Kaka și celorlalți brazilieni să li se facă un dosar. Nu e posibil ca domnul Kaka să ne facă de Qatar. Sau invers.

În urmă cu 20-25 de ani, mi-a plăcut mult de Ronaldo dințosul, așa că sper să-și ia cu suspendare. Ca să vă stârnesc puțin, părerea mea e că Ronaldo dințosul e sub Maradona, dar peste Messi și Cristiano Ronaldo.

E părerea mea, nu trebuie să țineți cont de ea și vă rog să fiți curajoși când mă veți înjura, investind patimă într-o chestie din care nu câștigăm niciun leu.

Digisport.ro

A cheltuit 150.000 de euro pe operații estetice pentru a arăta ”ca o papușă”, dar a ajuns ”un extraterestru”! Ce a ieșit

E ca o discuție despre politică, purtată în vacanță. Fiecare pleacă exact cu ideile cu care a venit, dar ne stricăm concediile (pentru care am plătit bani grei) și ajungem să ne urâm temeinic.