Sport

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Șase ani fără Didi Prodan

Editorialistul FANATIK Răzvan Ioan Boanchiș l-a omagiat pe Daniel Prodan, cu ocazia împlinirii a șase ani de la trecerea în neființă a lui „Tătuca”.
15.11.2022 | 11:10
Editorial Razvan Ioan Boanchis Sase ani fara Didi Prodan
Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: Șase ani fără Digi Prodan. FOTO: sportpictures.eu
ADVERTISEMENT

Pe 16 noiembrie se vor face șase ani fară Didi Prodan. Când vine vorba despre Didi, nu trebuie să spunem “Dumnezeu să-l ierte!”, ci “Dumnezeu să-i ierte!”. Se știu ei, se știu, se știu bine.

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș, la șase ani de la trecerea în neființă a lui Daniel Prodan

Îl voi evoca pe Didi, nu e prima oară, îl port în inimă mereu. Iarna lui 2009, Jolie Ville, Pipera. Prodan și Belodedici se întorseseră de la înmormântarea lui Marian Cozma “Păsarilă”, handbalistul înjunghiat în Ungaria.

ADVERTISEMENT

Didi plângea. Nu-l cunoscuse pe “Păsarilă”, dar plângea: “Pruncul ăsta o jucat pentru echipa națională și o murit ca un puiuț nevinovat”. Războinicul Prodan avea o inimă mare și solară ca pita albă din Ardeal.

M-am împrietenit cu el datorită lui Daniel Pancu și multe după-amieze s-au transformat în seri, alături de Pancone și de Didi. În nopți, niciodată. Didi se ducea la familie.

ADVERTISEMENT

Patriot mai cristalin că el n-am văzut. Și nici stelist mai efervescent. Aici mă contrazicea: “Când vorbim despre Steaua, să începem cu Lăcătuș”. În 2014 și 2015 ne-am întâlnit și mai des.

Probabil cunoașteți motivele, dar nu vreau să insist, azi, amintind despre predictibili, despre sustenabili, despre fotbalul otrăvit cu o noua limbă: giboneza corporatista.

ADVERTISEMENT

„Loial și dac. Dacul veșnic în picioare”

Ultima data am conversat cu vreo lună înainte să se ducă la Dumnezeu. I-am povestit filmul “Portretul luptătorului la tinerețe”, dedicat lui Gavrilă Ogoranu, eroul Rezistenței din Munți.

I-am spus că el e Gavrilă Ogoranu. “Io mi-s asta, mă!”, a răspuns tipurind, că în nordul tarii. Didi n-avea perversități, pentru că era un moroșan nemârșăvit de București. Și nu-i ura pe trădători. Nu înțelegea trădarea și asta nu e o metafora.

ADVERTISEMENT

Didi juca tare, ataca tare, petrecea tare, bătea cu pumnul în masa tare, se încrâncena tare, rădea tare. De multe ori, când aud despre rădăcinile noastre dacice zâmbesc îngăduitor. Didi chiar era un dac. Ultimul dac. Cel mai tânăr și mai puternic fotbalist din echipa care a bătut Argentina, în America ’94.

Nu te-am uitat și nu te vom uita, Didi, Troița noastră moroșană care vă înfrunzi mereu! Didi Prodan, loial și dac. Dacul coborât fară lanțuri de pe Columna. Dacul veșnic în picioare.

ADVERTISEMENT