Emisiune radiofonică la „Zu”, cu Popescu și Cuza. Tema „Ce ai face dacă ai avea 500 de milioane de euro?”. Zeci de telefoane, cu sute de propuneri candide – „i-aș ajuta pe săraci, aș da bani pentru orfelinate” – de care oamenii ar uita la zece secunde după ce ar câștiga respectivele milioane, pentru că generozitatea gratuită s-ar transforma în generozitate pe bani și asta din urmă e chiar grea.
Cineva a zis „l-aș cumpăra pe Messi și l-aș pune să joace la mine în curte”. Ca glumă e bună, Popescu și Cuza au râs, dar omul nu a fost original.
La sfârșitul anilor ’70, TVR transmitea piese de teatru în serile de marți. Așa am văzut „Centrul înaintaș a murit în zori” de Agustin Cuzzani. Un industriaș i-a cumpărat pe fotbalistul momentului (mi se pare că personajul se numea Garibaldi) și pe o balerina celebră și îi ținea prizonieri în palatul lui.
Cel mai tare răspuns a fost „aș cumpăra FCSB și l-aș pune pe Gigi Becali antrenor. Ca să-i fac echipa”. Poanta a fost excelentă, dar FCSB e echipă serioasă și Becali rezistă de peste 20 de ani la vârf.
Singura glumă e CSA Steaua. Nu se califică nici la parodii. Există parodii de mare clasă și parodii de prisos. CSA Steaua e de prisos pe banii unei instituții (Armata) care nu mai are copii de trupă, dar are copii de mingi.
Amuzant e că urmează „derby-ul Steaua – Dinamo”. Așa îl consideră presa – derby. În liga a doua. Și în deschidere s-au certat Burcă si Adi Popa. Aș fi tentat să scriu că Burcă și Adi Popa sunt idolii clasei pregătitoare, dar aș face o mare greșeală.
Copiii de la clasa pregătitoare vin la școală în tricouri cu Messi. Am toată stima (fără nicio ironie!) pentru presa care poate vinde o asemenea știre.
Pentru mine, „derby-ul” CSA Steaua – Dinamo are valoarea informației „nu știu care cântăcioasă a dat like la postarea altei cântăcioase”.
În anii ’80, adevăratele Steaua și Dinamo jucau semifinale de cupe europene în luna aprilie. Azi, meciul lor ar putea fi o știre care să mă intereseze doar dacă fotbalagiii ar ieși pe teren îmbrăcați în iepurași pascali.