Hagi a împlinit 58 de ani, Farul e din nou pe primul loc. Eu n-am folosit prea des sintagma “Generația de Aur”. I-am zis “Filarmonica lui Hagi”. Iar Filarmonica lui Hagi concertează și azi, în Ateneul Viitorului Constanța.
Gloria fotbaliștilor rulează pe contrasens față de gloria artiștilor. Fotbalistul e mare cât joacă. Artistul își reglează socotelile cu posteritatea. Cei mai mulți fotbaliști pierd partida cu timpul.
Gloria lui Hagi e ca șutul lui din meciul cu Columbia, din America ’94. Hagi ține timpul în loc de cel puțin 29 de ani.
În meciul cu una dintre Craiove (orașul care e foarte trist că are două echipe în Liga I) a mai explodat spre superlative un fotbalist inventat de Hagi. Îl cheamă Borza și deja se spune ca e viitorul fundaș stânga al echipei naționale.
Sper să fie. Dar dacă îi vreți binele, nu-l comparați deocamdată cu Cristian Chivu. De ce să fie “noul Chivu” când poate sa fie Borza?
În anii ’80, presa europeană i-a zis lui Hagi “Maradona din Carpați” și apoi “Maradona din Balcani”. Nu mi s-a părut că îi face vreun compliment. Din contră. Și Borza, și Adrian Mazilu, și Louis Munteanu trebuie lăsați să-și transforme în reputații internaționale numele din buletine.
E foarte trist că această boală a superlativului îi afectează și pe ziariștii care îl acuză pe Hagi că, uneori, se exprimă pripit. Să fim serioși. Frazele scrise de Hagi cu glezna au fost capodopere în comparatie cu lufturile ortografice ale celor care îl denigrează.
Fotbaliștii din România vor avea de caștigat atâta vreme cât Hagi va fi lângă un teren de fotbal. Nu-l vor ajunge, însa prezența lui îi va obliga. Transplantul de talent nu s-a inventat, dar tinerii au nevoie să vadă cum idolul coboarî din portret.
Ce am făcut eu mai sus a fost o chestie simplă. Am constatat. Marea miză e alta. O întrebare. Cum ar fi arătat fotbalul românesc de azi dacă Hagi nu se încăpățâna cu proiectul Viitorul?