Emanuel Terzian şi Alex Ciocan interviu în Fanatik înainte de Le Tour despre comentariile-maraton: “Uneori nu îţi rămân opt ore de somn!” / “O jumătate de an ca să am ce spune trei săptămâni!”. Exclusiv

Emanuel Terzian şi Alex Ciocan, alături de Andrei Comşa, comentează de mai bine de un deceniu Turul Franţei la Eurosport. În ultimii ani, postul pan-european oferă o acoperire extinsă evenimentului şi toate etapele sunt transmise live integral.

Emanuel Terzian şi Alex Ciocan interviu în Fanatik înainte de Le Tour

Înainte de Turul Franţei 2023, Emanuel Terzian şi Alex Ciocan au vorbit pentru FANATIK despre experienţa de a comenta Le Tour, munca din spate, amintiri din cea mai importantă cursă ciclistă, dar şi un subiect sensibil, cum este dopajul.

Emanuel Terzian a preluat ştafeta comentariului de la Radu Naum şi Radu Banciu, care au reprezentat vocea ciclismului pe Eurosport până în 2009. De atunci, cel poreclit “Manolo” comentează cele mai importante curse cicliste din România şi a povestit pentru FANATIK cum au fost începuturile sale la microfon, cât de mult îi ia să se pregătească pentru comentariu, dar şi cum vede Turul Franţei din 2023, care începe sâmbătă.

“Prima oară când am intrat în cabină, mi-am pus căştile pe urechi şi când a început cineva să vorbească, eu m-am oprit în mijlocul frazei”

Cum ai început să comentezi ciclism? 

– Ca rezervă. Am început pe banca de rezerve. Erau Radu Banciu şi Radu Naum. Când nu putea unul să vină, eram prima rezervă. Iniţial, când m-au contactat cei de la Eurosport, a fost pentru un Tur al Franţei, 2004… Ei comentau etapa live, iar eu seara trebuia să fac rezumat. Dar prima oară când am intrat în cabină, mi-am pus căştile pe urechi şi când a început cineva să vorbească, eu m-am oprit în mijlocul frazei.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Nu erai obişnuit…

– Nu. Era regia de la Paris care ne spunea ce o să urmeze. Şi eu am făcut pauză. Ca să ascult şi să înţeleg ce spune. N-ar fi trebuit să mă opresc, eram în mijlocul frazei. Dacă făcea cineva ce am făcut eu, nu îl mai primeam. Nu ştiu cum de m-au mai chemat. Dar ei n-au zis nimic, m-au încurajat şi au avut încredere. Nu ştiu ce au văzut la mine. Eu a doua zi aş fi intrat cu capul în pământ, în nisip. Probabil au mai păţit, nu eram eu primul fraier…

“Stadionul ciclismului este lumea întreagă. Nu ai cum să vinzi bilete. Nu se fac transferuri pe bani”

Turul Franţei este o competiţie mult superioară celorlalte competiţii. Cu ce diferă de Vuelta şi Giro, de exemplu?

– Mediatizarea, în primul rând. Business-ul din ciclism este diferit de ceea ce suntem noi obişnuiţi în alte sporturi. Dacă te gândeşti un pic, sporturile se practică pe un stadion, într-o sală, într-un bazin, într-o incintă închisă. Poţi să vinzi nişte bilete, să îţi asiguri un venit. Ciclismul nu este aşa. Stadionul ciclismului este lumea întreagă. Nu ai cum să vinzi bilete. Nu se fac transferuri pe bani şi atunci echipele depind de sponsori 100%. De aceea este şi această nebunie. Îşi vând numele.

De ce ar fi în neregulă?

– Dacă tu vinzi numele la fiecare 2-3 ani, cam atât sunt contractele de sponsorizare, nu poţi să îţi fidelizezi nişte fani. Până acum doi ani era o echipă Lotto-Soudal. Sponsorul Soudal n-a mai vrut să prelungească cu echipa asta şi s-a dus la alta, care acum este Soudal-Quick Step. Eu dacă am pierdut puţin, nu mai înţeleg nimic. Care e echipa cu care am ţinut? Sponsorii migrează şi asta crează confuzie. Până la urmă se merge la naţionalităţi. Dar există şi globalizare în ciclism. Şi atunci, niciodată nu o să poată să îşi fidelizeze nişte suporteri.

Digisport.ro

FOTO După ce s-a lăsat filmată la duș, alături de soțul ei, a semnat contractul vieții. ”Ne vedem acolo”

“De când transmitem integral etapele, sunt mai multe ore de comentariu decât de somn, pe zi”

Timpul de comentariu în cadrul unei etape este foarte lung. Nu mai zic că sunt 21 de zile consecutiv. Cât îţi ia să te pregăteşti?

– Ce spun este valabil nu doar pentru Turul Franţei, ci pentru orice competiţie pe care o comentez. Pentru fiecare oră de comentariu am nevoie de două ore de documentare. Nu prea poţi să le faci dinainte. Faci un schelet. O să vezi că pentru o etapă de 180 de kilometri, cu o medie de 40 de km/h, cu introducere şi final, te duci spre 5 ore. 10 de documentare cu 5 de comentariu, s-au făcut 15. O oră dus, o oră întors pe drum. Mănânci, te speli, nu îţi rămân opt ore de somn.

Deci urmează nişte nopţi albe…

– Foarte multe nopţi albe. De când transmitem integral etapele, sunt mai multe ore de comentariu decât de somn, pe zi.

Ce tur memorabil ţi-a rămas în minte?

– Primul Tur al Franţei pe care l-am comentat, în 2009. A fost ceva uluitor acolo. Toată lumea era şocată de ceea ce se întâmpla la echipa Astana. Toată lumea ţinea cu Lance şi cel bun de acolo era Contador. Era o luptă internă, când în mod normal, toţi îl susţin pe cel mai bun. Eram şocaţi de ce vedeam la televizor. Aşa, fiecare are ceva. Îmi aduc aminte din fiecare tur câte ceva.

“Asta mi-am propus de la kilometrul zero, să încercăm să aducem şi alţii. Cei cărora le plăcea ciclismul erau deja acolo”

Avem un public de ciclism. Este loc de creştere?

– Asta mi-am propus de la kilometrul zero, să încercăm să aducem şi alţii. Cei cărora le plăcea ciclismul erau deja acolo. Şi am încercat prin prezentarea monumentelor de pe traseu. Şi am primit mult feedback. Unii se uitau pentru castele şi apoi au încercat să înţeleagă ciclismul.

Cum vezi Le Tour 2023? 

– Abia aşteptăm lupta dintre Vingegaard şi Pogacar. Cred că slovenul are o revanşă de luat pentru că a pierdut anul trecut. Este un ciclist mai spectaculos Pogacar. Vingegaard pare mai mult pe stilul Lance Armstrong, Chris Froome. Cel care se pregăteşte ţintit pe Turul Franţei. Altceva nu există. Pogacar merge în Turul Flandrei, în Milano San Remo. Încearcă, îşi dă silinţa. Asta ne arată că este mai complet. Sincer, îl văd pe Pogacar favorit acum. Anul trecut cred că a fost arogant. Câştigase ultimii doi ani, fără echipă, fără ajutor. Când a întâlnit o tactică de echipă, s-a împotmolit. Pare să nu mai ia totul la fel de uşor. Dacă te uiţi pe echipe, este mai bună a lui Pogacar decât Vingegaard.

“Radu Banciu şi Radu Naum au dus ştacheta incredibil de sus. Nu ştiu dacă am ajuns chiar acolo”

Spuneai că ai început ca rezervă. Ţi-a fost greu să preiei ştafeta de la Radu Banciu şi Radu Naum? 

– Erau cei mai buni. A fost foarte greu pentru că oamenii acceptă greu schimbarea. S-au obişnuit cu acel stil de comentariu. Radu Banciu şi Radu Naum au dus ştacheta incredibil de sus. Acuma, nu ştiu dacă am ajuns acolo, nu pot să apreciez chestia asta. Dar am încercat să construim în timp şi să ne formăm un public al nostru.

Ciclismul rămâne principalul sport vizat de dopaj, cel puţin la nivel mediatic…

– Într-o statistică din 2022 făcută de Mişcarea pentru un Ciclism Curat, există această organizaţie, ne arată că ciclismul este pe locul şase în ceea ce priveşte cazurile de dopaj. Ca percepţie mediatică, da. Lupta împotriva dopajului în ciclism a fost mai dură ca în alte sporturi. Să ne aducem aminte operaţiunea Puerto în 2006. S-au descoperit 200 de pungi de sânge în frigiderele doctorului Fuentes, Justiţia spaniolă nu a publicat numele sportivilor. Erau fotbalişti de la cele două mari cluburi, jucători de tenis, sportivi de vârf ai Spaniei. Nu au vrut să doboare totul. Dar au apărut nişte nume de ciclişti. La ăştia se poate, dă-i încolo.

Crezi că în ultimii 15 ani a scăzut această percepţie? 

–  A scăzut, dar nu cât ar trebui. Oamenii care nu sunt implicaţi în urmărirea fenomenului au rămas cu această percepţie: ciclismul este un sport de dopaţi. Statisticile ne arată că nu e aşa. Percepţia publică a rămas, discuţii există. Imediat după ce ridică unul capul, încep discuţiile. De ce? A fost cazul Lance Armstrong. A dărâmat totul. Nu mai poţi construi nimic din cauza lui. A susţinut sus şi tare că nu a fost dopat. Nu a fost prins niciodată la un control doping, dar apoi a recunoscut că s-a dopat. Şi oamenii nu mai au această încredere în testele anti-doping? După părerea mea, acesta este cel mai rău lucru care s-a întâmplat în ciclism: Lance Armstrong s-a dopat. Dacă ăla a putut să se dopeze şi să câştige Turul Franţei de 7 ori la rând, oricine poate. Tragi concluzia asta?

Alex Ciocan este fostul preşedinte al Federaţiei Române de Ciclism

Alex Ciocan este fostul preşedinte al Federaţiei Române de Ciclism. A intrat în al 12-lea an de comentariu alături de Eurosport şi recunoaşte că experienţa de competiţie l-a ajutat foarte mult şi în comentariu. Uneori, părerile celor doi comentatori intervievaţi de FANATIK sunt diametral opuse, dar poate că şi asta este o parte din farmec, mai ales că fiecare dintre ei vine cu propriile argumente.

De ce este Turul Franţei mai special decât Vuelta sau Giro?

– Are o istorie mult mai mare în spate. A beneficiat de faptul că nu s-a suprapus niciodată cu o altă competiţie. Probabil, au o echipă de marketing şi mediatizare care a creat această poveste şi evenimentul a devenit foarte dorit de sponsori şi sportivi. Deşi de multe ori nu este la fel de spectaculos precum Giro sau Vuelta, vitezele medii înregistrate în Le Tour sunt şocante. Chiar şi pentru participanţi. Cavendish a scos de curând o carte şi spunea printre altele şi acest lucru. Se merge atât de repede încât te sufoci.

“Multă lume mă va înjura pentru această afirmaţie, mi-a plăcut şi Armstrong”

Care ar fi un tur memorabil pe care ţi-l aminteşti?

– Îmi plăcea foarte mult Miguel Indurain. Aveam două afişe cu el, pe Alpe D’Huez. Nici nu făcusem ciclism pe vremea aia, mi le-a adus tata. Fiind din familie, mă uitam la el şi voiam să fiu la fel de elegant pe bicicletă. Mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut că şi-a păstrat eleganţa tot timpul şi s-a retras când trebuia, în plină glorie. Cu un an înainte câştigase Turul Franţei şi apoi s-a retras în plină glorie. Multă lume mă va înjura pentru această afirmaţie, mi-a plăcut şi Armstrong. La început ţineam cu Ulrich. Îmi doream în fiecare an să îl învingă Jan Ulrich, dar ulterior mi-am dat seama cât bine a făcut el sportului per ansamblu. Ştiu că în pluton s-a purtat urât cu unii, a trişat evident, dar imaginea şi reflectoarele pe care le-a adus el în ciclism, nu cred că a reuşit cineva aşa ceva.

Mulţi spun că a adus şi umbra asta a dopajului… 

– Lumea sportului aşa a fost dintotdeauna. S-au căutat căi mai scurte către performanţă. A fost în permanenţă o luptă între dopaj şi anti-dopaj. Nu cred că vom scăpa vreodată de acest lucru. Cred că este o perioadă de acalmie. Dacă te uiţi la performanţele obţinute acum, sunt comparabile cu performanţele obţinute când lucrurile erau pe culme, ceea ce mă face să mă gândesc că oricând poate să explodeze bomba şi să aflăm că lucrurile nu sunt în regulă.

“Faptul că am trăit pe bicicletă mai multe aspecte pe care le văd la televizor, clar te fac să vezi alte lucruri”

Dar, totuşi, în ultimii 15 ani, scandalurile de dopaj din ciclism s-au mai împuţinat… 

– Aşa este. Nu sunt sigur că au dispărut, dar nici nu ştiu dacă mă interesează asta acum. Este părerea mea, în acest moment sunt cineva care se uită la televizor şi vrea să vadă spectacol. Dacă mă întrebi pe mine, ca sportiv sau ca tată, am o altă părere. Băiatul meu poate va face ciclism și îmi doresc ca niciodată să nu folosească două doze de cafea în loc de una. Este copilul meu şi vreau să fie sănătos.

Cât de mult te-a ajutat experienţa de ciclism în comentariile tale? 

– Enorm. Nici nu ştiu dacă pot să exprim cât de mult m-a ajutat. Faptul că ai făcut sportul ăsta, te ajută să îl înţelegi altfel. Să îl vezi altfel. În acest aspect m-au ajutat şi colegii, Manolo (n.r. Emanuel Terzian), Jean (n.r. Andrei Comşa). Au avut super mare răbdare cu mine. Au şcoala jurnalismului în spate. Ştiu de unde să apuce o problemă şi cum să o termine. Nici acum nu reuşesc să mă pregătesc, aşa cum o fac ei. Dar aspectul tehnic, faptul că am trăit pe bicicletă mai multe aspecte pe care le văd la televizor, clar te fac să vezi alte lucruri.

“Maradona nu s-a antrenat mai mult decât coechipierii săi din naţionala Argentinei. Dar l-a lăsat Dumnezeu cu mai mult talent. Aşa şi aici”

Cum ţi se pare documentarul de pe Netflix în care este povestea Turului Franţei 2022? Mulţi spun că uneori este prezentat într-o manieră prea teatrală…

– Este normal să se arate şi o latură teatrală a poveştii. Ştii, mulţi care nu se uită la ciclism la televizor ne întreabă dacă ne uităm cinci ore la fundul unor ciclişti. De ce nu câştigă cel care stă primul? Până nu ai răbdare să citeşti, nu o să înţelegi niciodată. Şi cum poţi să ai răbdare? Citind o poveste frumoasă. Dacă este o poveste searbădă sau prost scrisă, te uiţi la filme pe Netflix, nu la documentarul despre Turul Franţei.

Cum vezi performanţele extraordinare din ultimii ani ale cicliştilor din Turul Franţei? Pe lângă mediile foarte ridicate de rulare, îmi aduc aminte şi de căţărarea lui Jonas Vingegaard pe Col du Granon, cu 20 de km/h?

– Noi acum ne raportăm la cei mai buni oameni din lume. În partea cealaltă a plutonului sunt băieţi care se urcau cu 7 km/h. Chiar şi la viteza aceea nu le era uşor să se ţină. Trebuie să vedem lucrurile echilibrat. Maradona nu s-a antrenat mai mult decât coechipierii săi din naţionala Argentinei. Dar l-a lăsat Dumnezeu cu mai mult talent. Aşa şi aici. Îi avem etalon pe cei doi (n.r. Vingegaard şi Pogacar). Sunt foarte puţini sportivi de talentul lui Pogacar sau David Popovici. Deşi, există o arie de selecţie foarte mare în lume, atât de ciclişti, cât şi de înotători.

Cum poate fi explicat talentul în ciclism? Mulţi spun că diferenţa se face la muncă, modul în care este construit sportivul…

– Există şansa ca organismul tău să se refacă mai repede după efort decât se refac ceilalţi. Cum se spune despre Van der Poel sau Pogacar, dincolo de medicină şi masaje. Vorbim de nativ, corpul tău aşa cum este. În al doilea rând, felul cum stai pe bicicletă. Există măsurători. Dacă organismul nu îţi permite să stai aplecat, dacă nu ai mobilitate. Un singur ciclist mic de înălţime merge bine la contratimp: Remco Evenepoel. Sunt multe lucruri care trebuie băgate într-un recipient şi de acolo iese reţeta unui ciclist perfect.

“Trebuie să ai un bagaj construit într-o jumătate de an ca să poţi să faci faţă şi să ai ce spune timp de trei săptămâni”

Cât timp se pregătesc cicliştii pentru Turul Franţei?

– Un an sau poate mai mulţi ani, dacă sunt ciclişti la început de drum. Pogacar, Vingegaard, Angel Lopez, se pregătesc un an. Un copil abia venit din juniorat se uită la Turul Franţei ca la fructul interzis. El se gândeşte că poate ataca Turul în trei-patru ani. Cam cum este acum Remco Evenepoel crescut de Quick Step. Nu l-au aruncat direct în luptă anul trecut, nici anul ăsta. Poate că la anul.

Tu, ca şi comentator cât de pregăteşti? 

– Cu siguranţă mai puţin decât se pregăteşte Manolo (n.r. râde). Dar crede-mă că citesc foarte mult despre ceea ce se întâmplă în ciclism. Ca să poţi face faţă la o competiţie de trei săptămâni, trebuie să ai un bagaj construit într-o jumătate de an ca să poţi să faci faţă şi să ai ce spune timp de trei săptămâni. Şi aşa o să te mai repeţi. Clar.

“În acest moment, cred că va câştiga destul de uşor Pogacar. Este o părere”

Cum vezi Turul Franţei 2023?

– Mi se pare că va fi o luptă în doi. Nu cred că se poate apropia cineva de cei doi (n.r. Vingegaard şi Pogacar). Dar cel care se va apropia astăzi, nu cred că se va apropia şi peste o săptămână. Diferenţa dintre cei doi şi al treilea va fi destul de mare. Nu sunt genul de rutieri ca să aştepte, să se uite unul la celălalt şi să permită unui al treilea să îi atace prin surprindere. Sunt genul de rutieri care se vor contra până “moare” unul dintre ei, la figurat vorbind. În acest moment, cred că va câştiga destul de uşor Pogacar. Este o părere. Mi se pare că este omul care învaţă cel mai bine din greşeli. Iar greşelile pe care le-a făcut anul trecut, nu se vor mai repeta. A venit chitit să se răzbune. Adică s-a pregătit tot anul să fie mai puternic.

Crezi că o să îl afecteze fractura suferită în Liege-Bastogne-Liege?

– În ciuda aparenţelor, cred că i-a picat bine acea accidentare. În primul rând, el s-a accidentat la cea mai lungă şi mai grea dintre clasice. Era la final de primă perioadă de pregătire. O zi dusă la maximum te poate epuiza destul de mult. S-ar fi bătut cu Remco, un ciclist în superformă. În plus, şi-ar fi continuat pregătirea la altitudine. Aşa, a avut o săptămână în care s-a mişcat uşor, pe un trainer, în casă. Cred că acea perioadă de odihnă i-a făcut foarte bine.

Ca şi comentator, cum percepi publicul de ciclism din România?

– Există o comunitate mare. Mai mare decât practicanţii de ciclism. De multe ori, practicanţii de ciclism, cei profesionişti, urmăresc mai puţin decât cei care nu practică acest sport. Ca sportiv, poţi învăţa foarte mult de la televizor. Mai ales ca sportiv român. La noi, fiind puţine concursuri şi mai puţini participanţi, nu înveţi atât de mult tactică. Iar când rulezi afară este puţin cam târziu, că te loveşti de strategiile celorlalţi. Rămâi cam în spate, obosit. Ai putea compensa puţin privind la Turul Franţei. Din ce ştiu eu, nu se uită foarte mulţi (n.r. practicanţi). Dar, avem o comunitate din ce în ce mai mare. Există câţiva influenceri care dau tonul comentariilor şi al părerilor. Este loc de mult mai mulţi. Cred că voi, radiourile, ziarele şi celelalte televiziuni, puteţi contribui.

• 3 405 kilometri vor parcurge rutierii în cele trei săptămâni din Le Tour
• 2.300.000 de euro este fondul de premiere din Turul Franţei