La Campionatul Mondial din Qatar sunt peste 12.000 de jurnalişti acreditaţi din întreaga lume. Centrul media este un mic oraş unde mass-media lucrează pentru a acoperi evenimentul. Acolo cunoşti oameni de toate naţionalităţile, din toate colţurile lumii, chiar dacă echipa lor este sau nu la turneul final.
În drum spre stadionul Al Janoub cu autobuzul care transportă mass-media l-am cunoscut pe Ethan Motz. După ce a auzit că sunt din România în timp ce vorbeam cu un alt jurnalist, cu un accent perfect m-a întrebat: „Salut! Ce faci?”
Am rămas puţin blocat, dar i-am răspuns politicos la salut şi i-am spus: „Dacă nu eşti din România, să ştii că ai un accent aproape de cel original”. S-a prezentat ca fiind Ethan, fotoreporter din Statele Unite, născut şi crescut în California.
Părinţii săi, în schimb, sunt români şi au plecat în urmă cu mai bine de 20 de ani din ţară: „Ai mei sunt de pe lângă Arad. Au plecat demult în Statele Unite. Dar m-au învăţat şi pe mine limba română. Şi îmi place. Mi se pare cool. O vorbesc des”, ne spune Ethan, cu zâmbetul pe buze.
Numele de familie sună românesc, dar este scris în mod american. Aici, Ethan clarifică situaţia, mai adăugând şi câte un cuvânt englezesc în propoziţie: „Yeah, părinţii mei, când au plecat şi-au schimbat numele. Numele de familie era Moţ cu «ţ», you know, dar au vrut să îşi schimbe şi numele şi aşa că şi-au pus Motz”, spune Ethan.
Fotoreporterul spune că îi e dor de ţara noastră pe care a vizitat-o în mai multe rânduri: „Mie îmi place foarte mult România. Este o ţară foarte frumoasă şi mereu îmi face plăcere să vin acolo. Acum, nu am mai fost de câţiva ani, că a fost pandemia, alte evenimente, you know, am fost ocupat. Dar abia aştept să mă întorc”.
Din păcate nu prea are la cine pentru că toate rudele sunt plecate în ţări străine: „În România nu mai e nimeni. Mai aveam o rudă, dar a plecat în Italia. Dar sigur o să mai merg în România când voi avea ocazia. Distanţa nu mi se pare chiar atât de mare din Statele Unite, făceam drumul ăsta o dată pe an, acum, din păcate, mai rar”, spune Ethan cu un accent românesc perfect.
Tatăl său este şi el prezent la Campionatul Mondial, dar în momentul în care ne-am întâlnit a fost la alt meci: „Să ştii că tata nu a lipsit din 1986 decât de la un singur Mondial. A fost la toate prezent în afară de cel de acum patru ani în Rusia. A avut nişte probleme de sănătate, a trebuit să se opereze. Dar mă bucur că este şi el aici. E pe un alt stadion acum (râde)”, ne povesteşte americanul cu suflet de român.
Am discutat până la intrarea în stadion, unde drumurile o luau în sensuri diferite. Fotoreporterul mergea în zona de la marginea terenului, destinată fotografilor, iar subsemnatul în înaltul tribunei, la locurile destinate media. Dar am promis că vom ţine legătura şi după acest turneu final, mai ales că vrea să viziteze Bucureştiul, oraş pe care încă nu l-a văzut:
„Am văzut multe oraşe din ţară, dar Bucureştiul nu l-am văzut. Îmi doresc să îl văd, dar încă nu am apucat. Sper data viitoare când vin în ţară să trec şi prin Capitală”.