Iahturile uriașe, vandalii climatici ai lumii, imposibil de oprit. Palate plutitoare deasupra tuturor legilor

Un iaht era deja un lucru bun pentru cei bogați. Un super-iaht este un lucru și mai bun. Dar goana spre luxul și tehnologia XXL nu se oprește. Noua generație de mega-iahturi, cu o lungime de minimum 70 de metri, ar putea foarte bine clasificată drept cele mai scumpe bunuri mobile realizate de oameni. Dar tot nu e suficient.

Costuri de funcționare uriașe

Iahtul Eclipse, proiectat la comandă pentru Roman Abramovici, este estimat la peste 800 de milioane de dolari. Când se plictisește de piscina, de toate dotările navei, de submarinul și alte gadget-uti protejate de blindajul lui Eclipse, Abramovici poate folosi unul dintre heliporturile sale pentru a zbura spre iahtul Solaris, în valoare de 475 de milioane de dolari, pe care îl deține de asemenea.

Pe drum ar putea, eventual, să-l zărească pe Azzam, un iaht în valoare de de 600 de milioane de dolari, comandat de fostul președinte al Emiratelor Arabe Unite. Industria ambarcațiunilor de lux oferă, de asemenea, alte opțiuni: iahtul Kismet, de exemplu, poate fi cumpărat pentru 184 de milioane de dolari. În orice caz, este nevoie de buzunare adânci pentru super-iahturi: costurile de funcționare pot depăși 10% din prețul de achiziție al unui iaht, în fiecare an.

Miza acestei piețe în plină expansiune este mult mai mare decât prețul de achiziție al acestor iahturi. Mega-iahturile sunt un neajuns din ce în ce mai mare pentru sănătatea omenirii, spun criticii, iar lumea ar putea trăi mai sănătos fără aceste palate plutitoare. Evident că proprietarii de iahturi nu se sinchisesc de criticile apărătorilor climei, și nici constructorii navali de profil, majoritatea europeni, din țari care altfel se doresc din ce în ce mai „verzi”.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

„Vandalism climatic”

În primul rând, deținerea unui mega-iaht este una din cele mai poluante activități pe care o persoană o poate desfășura. Ceea ce înseamnă că banii miliardarilor au o amprentă de carbon pe măsură: grea, foarte grea. Iahturile lui Roman Abramovici emit peste 22.000 de CO2 în fiecare an, ceea ce reprezintă mai mult decât unele țări mici, scrie The Guardian.

Nici măcar zborurile pe distanțe lungi în fiecare zi a anului sau aerul condiționat al unui palat imens nu s-ar apropia de aceste niveluri de emisii. Cea mai mare parte a acestor emisii se produce indiferent dacă un iaht călătorește sau nu. Simplul fapt de a deține unul – sau chiar de a construi unul – este un act de „vandalism climatic enorm”, spun criticii.

Desigur, la aceasta se adaugă faptul că iahturile sunt în prezent scutite de majoritatea normelor privind emisiile, supervizate de Organizația Maritimă Internațională. Acest lucru trebuie să se schimbe, spun apărătorii climei.

Simboluri ale inegalității sociale

În al doilea rând, mega-iahturile sunt un simbol puternic al unei lumi afectate de inegalitatea excesivă. În timp ce milioane de oameni trăiesc în situație precară din punct de vedere alimentar și energetic, miliardarii sunt preocupați să comande cele mai extravagante bunuri de consum create vreodată, pur și simplu doar pentru a schimba peisajul, departe de, la fel, mega-vilele lor.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Costurile anuale asociate cu deținerea unui iaht de 400 de milioane de dolari, de exemplu, ar fi suficiente pentru a administra un mic spital în SUA sau pentru a administra 10 milioane de vaccinuri împotriva malariei în Africa.

Bill Gates ar putea fi lăudat pentru că doar închiriază, în loc să cumpere mega-iahturi. Dar cele două milioane de dolari pe care se pare că i-a cheltuit pentru o săptămână de vizitat locații din Turcia, cu un iaht închiriat, ar fi fost mult mai bine dedicați obiectivului fundației sale de a pune capăt bolilor tropicale.

Mega-iahturile, asociate cu o serie de infracțiuni

În al treilea rând, mega-iahturile îi protejează pe proprietarii lor de ochii publicului, de fapt de ochii indiscreți – ceea ce explică de ce Tiger Woods și-a botezat iahtul Privacy. Dar în timp ce nimeni nu neagă dreptul la viață privată, mega-iahturile au și alt rol ascuns. Să îi protejeze pe proprietarii lor de mâna legii.

Gărzile înarmate și geamurile antiglonț fumurii sunt un antidot eficient împotriva ochilor indiscreți ai forțelor de ordine și este greu de acționat în baza suspiciunilor de infracțiuni atunci când o navă poate ieși din apele teritoriale ale unei țări, la un moment dat. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că mega-iahturile au fost asociate cu diverse infracțiuni, inclusiv spălare de bani, prostituție și consum ilegal de droguri și trafic.

Presiuni mari pe echipaje

Membrii echipajelor sunt obligați să semneze acorduri de confidențialitate, care îi împiedică să facă denunțuri. Aceste nave de lux au ierarhii rigide și deseori operează în afara domeniului de aplicare a legislației naționale. Echipajul se plânge de izolare socială și de rele tratamente.

Un sondaj realizat în 2018 de Rețeaua internațională de protecție și asistență a marinarilor a constatat că mai mult de jumătate dintre femeile care lucrează ca membre ale echipajului pe un iaht au fost supuse hărțuirii, discriminării sau intimidării; peste 80% dintre bărbați și femei au raportat un moral scăzut.

Taxe, dar cum?

Dacă iahturile de lux sunt o problemă, ce se poate face în privința lor? O sugestie este că ar trebui să existe o taxă mare pe iahturile de mari dimensiuni. Propunerea pare merituoasă în ochii criticilor, dar are două dezavantaje: în primul rând, cine își permite să cumpere o navă de lux își va permite să plătească și impozitul pe acesta. Dacă mega-iahturile alimentează catastrofa climatică, impozitarea lor ar putea să nu fie suficientă.

În al doilea rând, faptul că proprietarii de iahturi pot alege pavilionul țării sub care să navigheze – și pot arbora un pavilion de conveniență (și nu cel național) dacă doresc – înseamnă că ar fi extrem de dificil de aplicat o astfel de taxă.

Un „tratat de neproliferare”?

O alternativă ar fi ca mega-iahturile să nu mai fie construite pur și simplu. Unii activiști, oameni de știință și factori de decizie politică au mers până acolo încât au susținut crearea unui tratat de neproliferare a mega-iahturilor, precum cele de neproliferare a armelor nucleare. În cadrul unui astfel de acord, țările semnatare ar fi de acord să nu mai construiască nave care depășesc o anumită dimensiune.

Cu toate acestea, orice abordare eficientă va trebui să vizeze și iahturile existente, nu doar cele noi. Cu amprenta lor de carbon supradimensionată, înseamnă că mega-iahturile contribuie în mod catastrofal la criza climatică prin simpla lor existență. Una dintre opțiuni ar fi interzicerea accesului mega-iahturilor în porturi sau chiar în ape teritoriale. Orașul italian Napoli, de exemplu, a interzis recent accesul iahturilor mai mari de 75 de metri în porturile sale

Dacă liderii lumii refuză să acționeze, este clar ce va urma, prevăd „războinicii climatici”. La fel cum mega-iahturile au ajuns să înlocuiască super-iahturile, miliardarii lumii au pus deja ochii pe următorul lor gadget: giga-iahtul.

O piață înfloritoare

Dar realitatea are vești proaste pentru dușmanii iahturilor. De la magnatul Aristotel Onassis, de la care a început era super-iahturilor moderne, cererea pentru aceste ambarcațiuni de lux nu a încetat să crească. La fel și numărul milionarilor și miliardarilor care le devin proprietari. Și la bordul cărora se vor refugia (din zeci și zeci de motive) din ce în ce mai mult: nu mai este vorba doar de „simplul” act al navigației, ci de niște veritabile Air Force One pe mări, de state în stat.

Super-iahturile sunt acum „sanctuare ale surplusului de capital”, cum le denumesc unii. Contrar altor bunuri, cum ar fi arta sau proprietățile, ele nu oferă decât pierderi. Cu toate acestea, se spune că ele oferă oportunități de networking, de afaceri, distracție, etc, de neegalat. Dar acestea sunt pe locul doi. Un studiu universitar sugerează că rolul principal al iahturilor de a le permite „super-bogaților să își exercite tocmai statutul lor de bogătași”.