Independența Taiwanului, un vis? Președintele William Lai „joacă dublu”, între China și SUA

Zilele în care Taiwanul se mai bucură de independență par numărate. Pornind de la actualul context tensionat, Alexandru Georgescu, expert în protecția infrastructurilor critice, a analizat impactul victoriei actualului președinte  William Lai (Lai Ching-te), în funcție de „triunghiul” pe care țara sa îl formează cu SUA și cu China. „Beijingul a reacționat într-un mod anxios la victoria lui William Lai în cursa prezidențială taiwaneză deoarece chinezii gândesc pe termen lung. Taiwanul are o politică ambițioasă, care nu ține doar de cultivarea relațiilor cu SUA”, a declarat Alexandru Georgescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Cercetătorul Alexandru Georgescu: „William Lai este continuatorul vechii politici. Independența Taiwanului nu este un subiect aflat pe masa discuțiilor cu China”

Cercetătorul a pătruns, pe îndelete, în miezul acestei probleme complicate: „Deși există mereu un risc de schimbare rapidă a situației în regiune, acesta este unul mic. Însă ei, ca și analiștii vestici, încearcă să observe trendurile pentru a anticipa anumite direcții. Pe hârtie, William Lai va fi un continuator al politicilor lui Tsai-Ing Wen, sub care a servit din posturile de premier și de vicepreședinte. Partidul Progresist Democrat, din care fac parte amândoi, este mai puțin deschis cooperării cu China decât Kuomintangul, celălalt mare partid, însă ambele susțin ferm conceptul unei singure Chine, dar și Constituția Taiwanului, care afirmă acest lucru. Independența ca stat separat nu este, prin urmare, un subiect aflat pe masa discuțiilor”.

Expertul în protecția infrastructurilor critice a adăugat că este pentru prima oară când un partid altul decât Kuomintang (cel care a dominat Taiwanul de la stabilirea naționaliștilor, după războiul civil chinez, în 1945, până în 2000) a câștigat, de trei ori consecutiv, cursa prezidențială. De asemenea, în trecut, „William Lai a făcut declarații care testau limitele status quo-ului (probabil ca balon de încercare), iar Taiwanul are o politică ambițioasă, care nu ține doar de cultivarea relațiilor cu SUA – sponsorul principal de securitate -, ci și de deschidere a unor reprezentanțe și de promovarea unor noi relații comerciale, cu alte țări”.

Pentru a exemplifica, Alexandru Georgescu a amintit: „Cel mai faimos caz recent este parteneriatul cu Lituania, care a fost prima țară ieșită din Inițiativa 17+1 de Cooperare dintre China și Europa Centrală și de Est, fiind urmată de către Estonia și Letonia. Lituania a urmărit explicit relații mai bune în plan economic cu Taiwanul, iar rezultatele parteneriatului au fost trâmbițate. Dar, acest lucru nu denotă că Lituania n-ar mai recunoaște China și că acum oferă recunoaștere diplomatică Taiwanului. Nici vorbă de așa ceva. Status quo-ul nu a fost afectat!”

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Economia insulei poate fi devastată de un conflict economic cu Beijingul

În schimb, „chinezii pot percepe o politică a pașilor mărunți, care ar deschide opțiuni pe viitor pentru o mișcare statalistă și independentă. Nici taiwanezii nu vor să renunțe la status quo, mai ales ținând cont de relațiile economice extraordinar de strânse cu restul Chinei. Să nu uităm că industrializarea rapidă a acestei țări s-a făcut parțial cu fonduri și tehnologie taiwaneze, firme faimoase precum Lenovo și Foxconn fiind, de fapt, concernuri din Taiwan”.

„Economia insulei ar fi devastată nu doar de război, dar și de un conflict economic cu China, dacă aceasta ar fi dispusă să aplice presiuni majore. Deși tot mai puțin taiwanezi spun că vor relații mai apropiate cu China, doar o minoritate de 10% privește drept o posibilitate de existență a Taiwanului ca stat de sine stătător. În schimb, autoritățile de la Beijing sunt alarmate din pricina trendurilor pe care le percep, mai ales după președinția precaută, dacă nu prietenoasă, a lui Ma Ying-jeou (n.r în perioada 2008-2016), care a fost primarul Taipeiului și șeful Kuomintang-ului”, a comentat Alexandru Georgescu.

Pentru a înțelege exact care este interesul Beijingului în privința Taiwanului, partenerul nostru de discuție a făcut un recurs la istorie. Acesta a reamintit faptul că războiul civil chinez s-a încheiat cu victoria forțelor comuniste și cu refugierea naționaliștilor lui Chiang Kai-shek pe Insula Taiwan sau Formosa, unde „fugarii” au format Republica China. Atât Republica Populară Chineză, cât și Republica China consideră că reprezintă statul succesor de drept al primei republici chineze, fondată de Sun Yat-sen după abdicarea ultimului împărat.

Fiecare susținea că este conducătorul de drept al celeilalte. Industrializarea rapidă a Taiwanului și susținerea Vestului au permis ocuparea unui loc în Consiliul de Securitate ONU. „Mai târziu, apropierea americană față de Republica Populară Chineză a dus la schimbarea recunoașterii, China comunistă ocupând locul în Consiliul de Securitate ONU și demarând o campanie de a convinge toate celelalte țări ale lumii să o recunoască pe ea drept China în locul Taiwanului drept succesorul de drept”, a punctat expertul citat.

Digisport.ro

VIDEO&FOTO Cum s-a comportat afaceristul Dan Șucu la finalul meciului dintre Rapid și Universitatea Craiova

Practic, dezvoltarea economică a Chinei a permis o influență și mai mare. Dar, „cu toate acestea, Taiwanul nu a renunțat la politica unei singure Chine, iar Republica Populară Chineză nu a încercat să acționeze în forță, mai ales datorită garanțiilor de securitate americane pentru fostul aliat. Cu timpul, s-a ajuns la un comodat confortabil. Toată lumea făcea comerț cu Taiwanul, dar foarte puține state (și niciunul important) recunoșteau Taiwanul în locul Chinei”.

Chiar și reformele lui Deng Xiaoping (n.r fost revoluționar și lider chinez, decedat la 19 februarie 1997) au provocat o apropiere economică între cele două părți ale Chinei „unitare”, capitaliștii taiwanezi fiind dornici să profite de forța de muncă ieftină și de propria lor familiaritate cu această țară pentru a deveni cel mai important catalizator al dezvoltării Chinei până după intrarea sa în Organizația Mondială a Comerțului. „De aceea, o companie taiwaneză, Foxconn, producea telefoanele iPhone ale lui Apple în China”, a argumentat Alexandru Georgescu.

Opțiunea militară joacă un rol simbolic în disputa cu americanii

Intervievatul nostru a adus noi argumente celor afirmate anterior: „Îmbogățirea Chinei și readucerea cu succes a Macao și a Hong Kong-ului (posesiune portugheză, respectiv britanică) în interiorul Chinei, sub sloganul „o țară, două sisteme”, a creat o hartă pentru eventuala reunificare cu Taiwan sub un sistem similar, care să garanteze continuitate unor tradiții politice și sociale locale. Sporirea puterii militare a Chinei, ca urmare a creșterii celei economice, urma treptat să neutralizeze avantajul covârșitor al americanilor, precum și capacitatea Taiwanului de a se apăra de un eventual atac cu echipamente americane moderne achiziționate din SUA”.

Acesta este motivul pentru care „investițiile în forțe navale și aeriene ale Chinei se concentrează pe contracararea americanilor în Marea Chinei de Sud, dincolo de alte considerente geostrategice, legate de vulnerabilitatea Chinei la sugrumarea rutelor maritime de transport a hranei, energiei și a materiilor prime de care depinde economia sa”.

„Opțiunea militară nu era, în mod realist, pe masa discuțiilor, mai ales că și americanii susțin politica unei singure Chine, însă avea un rol psihologic de stabilire a inevitabilității reunificării de facto. Pentru chinezi, acest lucru este foarte important, ca parte a misiunii naționale de reîntinerire și regenerare a națiunii chineze, enunțate de către președintele Xi Jinping. Dezideratul este legat de două centenare – cel al Partidului Comunist, care a avut loc în 2021, și cel al Republicii Populare Chineze, care va avea loc în 2049”, a continuat Alexandru Georgescu.

Conform spuselor partenerului nostru de dialog, „pentru perioada primului centenar a fost îndeplinită sarcina de a transforma China într-un actor global, cu o economie moderat de prosperă. Până la următorul centenar, China trebuie să devină o țară multilateral dezvoltată și să depășească efectele secolului umilințelor, care include nu doar tratatele inegale cu puterile vestice imperiale, ci și existența separată a Taiwanului. Legitimitatea Partidului Comunist este fondată pe livrarea de prosperitate către o pătură din ce în ce mai mare a populației și pe rectificarea nedreptăților istorice pe care le-a suferit, pentru a-și asuma poziția naturală de lider într-o lume multipolară”.

„Gafele lui Joe Biden au fost clarificate de Casa Albă, pentru a calma protestele”

De asemenea, protestele din Hong Kong și răspunsul Beijing-ului, care părea să fi erodat garanțiile de 50 de ani pentru menținerea libertăților politice ale Hong Kongului, au avut un efect puternic asupra Taiwanului. „Pe măsură ce reîntregirea națională pe criterii de interdependență economică devine din ce în ce mai puțin probabilă, retorica chineză începe să conțină aluzii la forme coercitive de reunificare, cea militară fiind cea mai alarmantă pentru comunitatea internațională”, susține expertul în protecția infrastructurilor critice.

Acesta a opinat că „temerea Vestului este că atât gafele, cât și ambiguitatea ocazională a liderilor SUA, dar și presiunile interne, legate de nemulțumiri sociale, ar împinge liderii Chinei către o soluție militară a problemei, ceea ce ar avea efecte dezastruoase asupra lanțurilor globale de producție, dat fiind rolul Taiwanului în industria semiconductorilor”.

Alexandru Georgescu este de părere că alarma în rândul chinezilor crește din pricina faptului că aceștia percep forțele americane ca încurajând aceste trenduri, ceea ce le generează anxietăți: „Ei nu pot fi siguri că o viitoare Administrație americană, mai ales în contextul confruntării geopolitice dintre cele două state, nu ar încuraja independența Taiwanului pentru a submina clasa politică chineză și a o vătăma economic”.

„Un bun exemplu este reprezentat de gafele lui Joe Biden, care se referea ocazional la problema taiwaneză în termeni care nu se potrivesc cu baletul delicat al poziției americane de sponsor de securitate al Taiwanului și de gardian al politicii unei singure Chine. De mai multe ori, Casa Albă a trebuit să clarifice afirmațiile lui Biden pentru a calma protestele Ministerului de Externe de la Beijing”, a punctat intervievatul nostru.

Mai mult, „vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan, care, oficial, s-a desfășurat în ciuda împotrivirii lui Biden și fără acordul Casei Albe, este văzută drept alt pas mărunt în indepentizarea Taiwanului, ba un chinez paranoic ar putea spune că a fost un test din interiorul Partidului Democrat din SUA la adresa Beijinguli. Continuarea vânzărilor puternice de armament este un alt act iritant pentru China”.

Donald Trump nu putea lipsi din „ecuație”…

Însă am aflat că „republicanii reprezintă, momentan, cel mai mare risc pentru chinezi. Primul telefon al unui lider străin acceptat de Trump pentru a-l felicita cu ocazia victoriei din 2016 a venit de la noul președinte taiwanez, Tsai Ing-wen. Partidul Republican este intens curtat și cultivat de către lobbyiști taiwanezi. Numeroși experți în problematica chineză, de orientare republicană, care lucrează pentru administrații republicane, au studiat limba chineză și au legături personale în Taiwan”.

Mai mult sau mai puțin metaforic, interlocutorul nostru este de părere că „de asemenea, republicanii au cea mai musculoasă atitudine în politica externă a SUA, cel puțin în afara problemei Ucrainei, iar semnalele pe care le dau atunci când sunt în opoziție sunt foarte stridente. Republicanii au fost în spatele primul „Taiwan Act”, care obliga SUA să apere Taiwanul, și tot ei au propus, în anul 2023, un nou „Taiwan Relations Act” care, dacă ar fi aprobat de Congres, ar obliga SUA să ajute Taiwanul să participe la diverse organizații internaționale finanțate de americani”.

„În plus, șeful Reprezentanței Americane de Comerț din Taipei (surogatul de ambasadă), care oricum era un diplomat de carieră, ar urma să fie numit prin audieri în Senatul american, ca oricare alt Ambasador al SUA în lume. Pentru chinezi, aceasta reprezintă o politică a „pașilor mărunți”  către independența de drept a Taiwanului, care nu ar fi acceptabilă din punctul de vedere al administrației de la Beijing”, a precizat Alexandru Georgescu.

Specialistul contactat de FANATIK consideră că, „dacă Donald Trump va redeveni Președinte, presupunând că ar avea și o majoritate republicană într-una sau în ambele camere ale Congresului, am asista la o nouă legislație pro-taiwaneză, dar și la o retorică mai nuanțată, mai ales că republicanii nu ar mai fi în opoziție. Dar, în același timp, Trump a anunțat deja că Taiwanul domină pe nedrept industria globală de microchip-uri, probabil ca o salvă de deschidere la o dispută comercială pe tema prezenței Taiwanului în SUA, care are legătură și cu fabrica de semiconductori care se construiește acum în Alabama de către taiwanezi, dar care deja cauzează nemulțumiri”.

Și totuși, pentru că drumurile politicii sunt încurcate, „nu este exclus nici ca Trump să încerce să negocieze cu China o reducere a sprijinului public și vocal față de Taiwan (în afara obligațiilor legale asumate) în schimbul unui nou acord în cadrul războiului comercial China – SUA, o concesie care pentru ipoteticul nou lider de la Casa Albă nu ar reprezenta un mare efort. Nu ar fi prima și nici ultima transformare politică a republicanilor trumpiști din ultimii ani”.

Mai mult, iată și ultima previziune a intervievatului nostru, Alexandru Georgescu. „Nu ar fi exclus nici ca alți actori revizioniști să caute o înrăutățire a situației în Marea Chinei de Sud (care nu ar fi nici în interesul Chinei), pentru a distrage atenția SUA de la alte zone, cum ar fi Ucraina, Israel, Orientul Mijlociu în general și Africa de Est. Atenția distributivă a SUA s-a diminuat foarte mult în ultimele două decenii, odată ce noua mass media a început să consume tot mai mult din energiile politicienilor americani, iar „twitterificarea” conflictelor descurajează gândirea la rece și prioritizează reacții impulsive”.