Democrații americani din Europa se pregătesc să-i facă față lui Donald Trump, în timp ce acesta se îndreaptă spre nominalizarea republicană. Democrații de pe vechiul continent sunt îngrijorați de asemenea de poziția slăbită a lui Joe Biden, în timp ce pentru europeni revenirea lui Trump ar reprezenta coșmarul de a-l înfrunta pe Vladimir Putin fără sprijinul crucial transatlantic.
Marșul fostului președinte spre nominalizarea republicană îi determină pe opozanții care trăiesc în străinătate să se pregătească de luptă. Donald Trump a câștigat luni seară prima dintre alegerile primare republicane din Iowa, o victorie zdrobitoare care îi consolidează statutul de mare favorit pentru alegerile prezidențiale din noiembrie. Trump i-a lăsat mult în urmă pe principalii săi rivali, Ron DeSantis și Nikki Haley, cu 51% din voturi. La prima vedere, fostul președinte american rămâne foarte popular, indiferent de acuzațiile în justiție cu care se confruntă.
Pe de altă parte, Iowa reprezintă mai puțin de 1% din populația americană și trimite doar 40 de delegați la Convenția republicană din iulie, care are un total de 2.400 de delegați. Este un stat mic, dar este primul care votează și lansează cursa pentru alegerile prezidențiale. Iowa acordă o mare importanță acestui fapt. Este un stat cu trei milioane de locuitori, majoritar rural și agricol. Ceea ce determină votul alegătorilor republicani din această regiune este economia (producția de porumb, grâu și alcool), imigrația și subiectul avortului. În general, este un stat destul de conservator, care înclină mai mult spre republicani decât spre democrați.
În timp ce Donald Trump se apropie de nominalizarea republicană, iar adversarii săi se străduiesc să îi reducă sprijinul, mulți democrați sunt îngrijorați de poziția lui Joe Biden. Riscul pentru democrați este că, în absența unor alegeri primare cu adevărat competitive care să activeze baza electorală, Joe Biden va avea dificultăți în a-și mobiliza pe deplin simpatizanții până la un stadium ai avansat al ciclului electoral.
De partea sa, Donald Trump își desfășoară oficial campania pentru realegere de peste un an și a avut puține constrângeri în afară de procedurile judiciare civile și penale cu care se confruntă. Această discrepanță între timpul de care dispun candidații și entuziasmul alegătorilor lor îi face pe mulți democrați să se teamă că până la vară vor trebui să recupereze timpul pierdut în încercarea de a realege un președinte a cărui popularitate în sondaje rămâne descurajantă. Mobilizarea votului din străinătate este o parte esențială a luptei cu republicanii.
Democrats Abroad, organizația oficială a Partidului Democrat pentru cetățenii americani care locuiesc temporar sau permanent în străinătate, are filiale în peste 100 de țări. De-a lungul istoriei sale îndelungate, aceasta a permis sutelor de mii de alegători americani care trăiesc în străinătate să meargă la vot. Aceștia pot vota atât la alegerile primare, cât și la cele generale, iar la acestea din urmă, buletinele lor de vot contează la nivel de stat, ceea ce înseamnă că pot forma un bloc decisiv în cursele prezidențiale care uneori se reduc la doar câteva zeci de mii de voturi.
Este ceea ce s-a întâmplat în 2020, când victoria lui Joe Biden a depins de marje infime în mai multe state-cheie. Potrivit sondajelor actuale, Biden va trebui să lupte pentru a rezista în multe dintre aceste state, iar voturile trimise din străinătate i-ar putea oferi avantajul de care are nevoie. Așa cum stau lucrurile, Partidul Democrat are o structură mai avansată și mai complexă în afara Statelor Unite decât Partidul Republican.
Potrivit Angelei Fobbs, purtătoarea de cuvânt a Democrats Abroad din Germania, există uriașe diferențe între modul în care cele două partide americane principale abordează campaniile electorale în străinătate. În timp ce echivalentul republican este un comitet de acțiune politică care, în esență, își desfășoară propriile campanii, Democrats Abroad este o parte cu drepturi depline a Partidului Democrat, ceea ce înseamnă că legăturile sale cu membrii sunt mult mai profunde și este un instrument mai eficient.
„Organizația noastră a fost creată pentru a-i reprezenta pe americani în străinătate”, explică Angela Fobbs, scrie Euronews. „Și pentru a-i ajuta atunci când se confruntă cu probleme, cum ar fi faptul că trebuie să ne declarăm impozitele din străinătate, sau că unii oameni nu pot obține beneficii de pensionare precum Medicare sau Social Security”.
„Putem lucra cu membrii noștri din Congres pentru a-i ajuta să își rezolve problemele”, spune Angela Fobbs, ceea ce face o diferență uriașă. Dar nu doar forța organizațională ar putea da un avantaj democraților de peste hotare: este vorba de implicațiile pe care o a doua președinție Trump le-ar avea atât pentru americanii din străinătate, cât și pentru familiile lor de acasă.
După cum explică Angela Fobbs, una dintre cele mai serioase îngrijorări legate de Donald Trump este disprețul său bine știut față de NATO și față de obligațiile militare ale SUA în Europa. „În Germania se află cea mai mare comunitate militară americană din afara SUA, în Ramstein”, subliniază ea, „așa că oamenii au probleme specifice pe care alte țări nu le au. Una dintre ele este că, sincer, ultima dată când au controlat complet guvernul, republicanii au vorbit mult despre închiderea bazelor militare de aici”.
Acest lucru ar afecta nu numai viețile acestor militari și ale familiilor lor, ci și securitatea europeană în ansamblu. Guvernul german, unul dintre principalii susținători ai Ucrainei în lupta sa împotriva Rusiei, a elaborat planuri de contingență pentru un posibil război între Rusia și NATO în următorii doi ani. Aceste planuri se bazează pe posibilitatea ca NATO să desfășoare sute de mii de soldați ca răspuns la o escaladare rusă – iar dacă SUA ar începe să își retragă trupele din Europa, epuizarea resurselor NATO rezultată ar putea oferi Rusiei un avantaj major.
Pentru a-și maximiza impactul potențial asupra alegerilor, democrații trebuie să-i facă pe americani să înțeleagă că votul lor contează. Și chiar și după dramatismul ultimelor două alegeri, mai sunt încă multe de făcut pentru ca americanii să meargă a vot, indiferent pentru cine votează.
„Uneori, oamenii nu sunt cumva conștienți de numărul mare de persoane care trăiesc în afara SUA și de faptul că suntem în continuare cetățeni americani”, spune Angela Fobbs. „Am avut oameni care m-au întrebat: sunt încă cetățean american? Pentru că am locuit în afara Statelor Unite. Iar răspunsul este da! Și încă îmi pasă de ceea ce se întâmplă în SUA, nu doar din cauza problemelor politice, ci și pentru că familia mea locuiește acolo. Așadar, oamenii încep să realizeze că existăm și că suntem o adevărată circumscripție electorală pentru guvernul american”, adaugă ea.
Pentru Fobbs, ca și pentru mulți alții din SUA și nu numai, o a doua administrație Trump este o perspectivă care strânește teamă în sine. Cuvântul „fascism” este folosit mai mult ca niciodată pentru a descrie agenda lui Trump și atitudinile bazei sale – și, potrivit Angelei Fobbs, pericolul reprezentat de mișcarea fostului președinte se extinde mult dincolo de SUA. „Dacă America o duce bine”, spune ea din Germania, „întreaga lume o duce bine”.
În timp ce revenirea lui Trump se profilează, Europa tremură la perspectiva de a-l înfrunta singură pe Putin În special Germania este din ce în ce mai frustrată de măsura în care sprijinul militar acordat Ucrainei îl depășește pe cel al colegilor din UE. Este cea mai mare provocare de securitate a Europei de la Războiul Rece încoace – perspectiva sumbră că va trebui să finanțeze și să înarmeze Ucraina fără sprijinul SUA. Această temere va scoate la iveală falii politice, în cadrul unei ceremonii de comemorare organizate luni, care ar trebui să simbolizeze tocmai solidaritatea UE.
Astfel, președintele francez Emmanuel Macron se va număra printre liderii europeni care vor sosi la Berlin pentru a-i aduce un omagiu lui Wolfgang Schäuble, proeminent politician german care a jucat un rol cheie în reunificarea țării după căderea Zidului Berlinului și în transformarea Germaniei în centrul de putere din inima proiectului european.
Cu toate acestea, este posibil ca săptămâna viitoare cancelarul german Olaf Scholz să aibă mesaje mult mai clare pentru Macron decât obișnuitele elogii la adresa cooperării franco-germane, rostite de obicei la întâlnirile UE, scrie Politico. Berlinul este din ce în ce mai frustrat de faptul că Parisul vorbește frumos despre o singură Europă, dar eșuează când vine vorba de furnizarea de asistență militară unei țări candidate la UE care se luptă pentru supraviețuirea sa, Ucraina.
Ajutorul pentru Ucraina va fi un subiect de discuție atunci când cei doi lideri se vor întâlni luni, a declarat un oficial apropiat cancelarului german, iar această întâlnire are loc chiar în momentul în care Scholz își exprimă public nemulțumirile cu privire la nivelul slab al ajutorului militar pe care îl oferă alte țări UE. Victoria lui Trump în Iowa nu a făcut decât să ridice miza, clarificând scenariul că Europa va fi lăsată să meargă pe propriul drum împotriva Rusiei, dacă acesta va prelua în cele din Casa Albă.
Confruntat cu acest pericol, în spatele zâmbetelor și strângerilor de mână așteptate la ceremonia din Bundestag, Scholz va face presiuni asupra liderilor UE pentru a-și intensifica eforturile și a contribui mai mult la înfrângerea lui Putin. Începând să strângă șuruburile diplomatice, Scholz face presiuni pentru ca alte țări ale UE să detalieze armele pe care le trimit pe front, înainte de un summit al Consiliului European din 1 februarie, la care va ridica subiectul angajamentelor militare ale Europei.
Nu e de mirare demersul Berlinului. Germania este a doua țară, după SUA, în ceea ce privește acordarea de ajutor militar Ucrainei, oferind asistență în valoare de 17,1 miliarde de euro până în luna octombrie a anului trecut, potrivit Institutului Kiel pentru Economie Mondială. În comparație, Franța a contribuit doar cu 0,5 miliarde de euro, Italia cu 0,7 miliarde de euro și Spania cu 0,3 miliarde de euro.
Ca întotdeauna, Macron a răspuns victoriei lui Trump la Iowa cu retorica sa obișnuită privind necesitatea „autonomiei strategice” a Europei. „Aceasta arată că Europa trebuie să fie lucidă în privința SUA”, a declarat el reporterilor a doua zi după votul din statul american. „De aceea avem nevoie de o Europă mai puternică, care să se poată proteja singură și care să nu depindă de alții”.
Probabil conștient de frustrarea tot mai mare legată de faptul că Parisul nu a susținut aceste vorbe cu fapte, Macron a anunțat livrarea a 40 de rachete cu rază lungă de acțiune SCALP-EG și a „câteva sute” de bombe către Ucraina în următoarele săptămâni. În primele zile ale invaziei rusești în Ucraina, ajutorul militar american, combinat cu hotărârea ucraineană, au fost cele care a respins atacul rusesc.
Pe de altă parte, Germania a fost văzută ca fiind ezitantă și reticentă, incapabilă sau că nu a vrut să ofere Ucrainei armele de care avea nevoie pentru a se apăra. A fost nevoie de o presiune internațională masivă, de exemplu, pentru ca Scholz să dea verde livrării tancurilor Leopard 2 de fabricație germană către Kiev. De nenumărate ori, oficialii germani au spus că nu vor să trimită armament greu până când nu o fac americanii. Acest lux de a aștepta un semn din partea Washingtonului va dispărea probabil dacă Trump va câștiga alegerile prezidențiale.
În timp ce numărul livrărilor de arme arată că dinamica se schimbă acum, Germania nu a reușit să se debaraseze de reputația sa de putere europeană reticentă – un fapt pe care oficialii germani de rang înalt recunosc că este o sursă de iritare în discuțiile private. Un oficial apropiat de Scholz, care a vorbit doar sub rezerva anonimatului, a declarat că există o înțelegere la Berlin că alte națiuni europene se confruntă cu constrângeri – Franța cu cele financiare, iar Spania cu diviziuni în cadrul coaliției de guvernare. Cu toate acestea, Germania va continua să facă presiuni pentru mai mult ajutor pentru Ucraina, a spus oficialul.
În Germania, riscul ca Berlinul să rămână cu „copilul Ucraina în brațe” este din ce în ce mai îngrijorător, în special pentru o țară care are o conștientizare istorică mai mare decât Franța în ceea ce privește pericolele reprezentate de Rusia. „Livrările de armament pentru Ucraina planificate până acum de majoritatea statelor membre ale UE sunt prea amici”, a declarat Scholz la începutul acestei luni. „Avem nevoie de contribuții mai mari”.
La sediul UE din Bruxelles, există, de asemenea, un sentiment accentuat că miza este în creștere și că Europa nu mai poate trage de timp. În decembrie, premierului ungar Viktor Orban, un aliat al lui Putin, i s-a permis să împiedice blocul comunitar să trimită Kievului un colac de salvare de 50 de miliarde de euro, atât de necesar pentru economia de război distrusă a Ucrainei.
Marți, la o zi după adunarea republicană din Iowa, aparent hotărâtă, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis că va găsi o modalitate de a aproba fondurile în timpul summitului din 1 februarie, indiferent de situație și de un veto maghiar. Deși a declarat că preferă o decizie unanimă a tuturor celor 27 de țări membre ale UE, ea a insistat că este pregătită să scoată Ungaria din ecuație, dacă acest lucru este necesar. „Suntem pregătiți pentru un acord cu 26 de membri”, a declarat ea într-un interviu acordat la Forumul Economic Mondial de la Davos.
Dar întrebarea cheie pe care și-o pun oficialii europeni este dacă Europa este capabilă să înlocuiască puterea SUA, în special având în vedere performanța slabă a acesteia în ceea ce privește creșterea producției industriale pentru a încerca să acopere nevoile Ucrainei. Marea Britanie și Franța spun că încheie acorduri de securitate cu Ucraina, dar nu este clar cât de mult înseamnă acest lucru fără sprijinul de peste ocean.
Francois Heisbourg, consilier pentru Europa la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, a declarat dezangajarea SUA reprezintă un potențial punct de inflexiune istoric. „Suntem la fel de nepregătiți pentru această schimbare precum am fost pentru sfârșitul Războiului Rece în 1989”, a spus el. „Dar aceea a fost o veste bună. Aceasta este o veste proastă”.
Heisbourg a argumentat că clasarea Germaniei pe locul al doilea în topul celor mai mari donatori militari, după SUA, este oarecum înșelătoare. Germania, a spus el, a păstrat o mare parte din stocul său din timpul Războiului Rece și a furnizat Ucrainei multe arme vechi. „Unde există o diferență reală este că francezii și britanicii furnizează arme care sunt importante și utile din punct de vedere strategic, în timp ce germanii nu”, a spus el. „Germanii doar bifează ceva”.
Într-adevăr, Germania a continuat să refuze să furnizeze Ucrainei rachete de precizie cu rază lungă de acțiune Taurus, de teamă că acestea ar putea fi folosite pentru a lovi teritoriul rusesc. Miercuri, membri ai opoziției conservatoare din Germania – care au făcut presiuni pentru ca coaliția tripartită de guvernare a lui Scholz să ofere mai multă asistență militară Ucrainei – au depus o moțiune în parlament prin care au cerut guvernului să livreze rachetele Taurus. Majoritatea parlamentarilor au respins moțiunea.
Norbert Rottgen, un deputat conservator german care a pledat cu tărie pentru mai multă asistență pentru Ucraina, a susținut livrările de rachete Taurus, prezentând problema ca pe o bătălie existențială. „Suntem pregătiți să ne apărăm pe noi înșine și securitatea noastră sau suntem mai degrabă înclinați să capitulăm?”, a spus Rottgen. „Nu există nicio modalitate de a ne eschiva”. Dacă Europa ar „ignora această provocare”, a adăugat el, războiul lui Putin „se va apropia tot mai mult de noi”.