Julie Mayaya, adevărul despre Horia Brenciu și Vocea României: ”Atrag atenția”

Julie Mayaya nu își mai aduce aminte cum și când a ajuns acasă, acum 11 ani, când a câștigat Vocea României. În prezent cânta în trupa Jukebox, alături de Alex Vasilache. După atâția ani în țară noastră, Julie mărturisește că românii nu sunt deloc rasiști, doar curioși.

Julie Mayaya își amintește de perioada petrecută lângă Horia Brenciu la Vocea României

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Julie Mayaya, cunoscuta interpreta, recunoaște că nu frumusețea a contat în cariera ei, ci faptul că este mulatră. De asemenea își aduce aminte de perioda petrecută alături de Horia Brenciu și cum a fost atunci când a câștigat Vocea României.

Mărturisește că s-a apucat să-și croiască singură hainele și că, în ziua de azi, o femeie poate trăi liniștită fără un bărbat. Julia Mayaya cântă alături de Alex Vasilache în trupa Jukebox.

Julie Mayaya de la Vocea României :“Nu mai știu când și cum am ajuns acasă”

Cum a fost la Vocea României? Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut deloc?

-Concursul Vocea României este o experiență unică în viață. Eu am ales să-mi dedic toată energia acestui concurs, pentru că am vrut să profit cât pot de mult de această aventură. Și am avut doar de câștigat. Am învățat foarte multe lucruri, am interacționat cu niște oameni extraordinari, am trăit niște momente și niște emoții pe care nu le voi uita niciodată. A fost mult stres, multă muncă, dar a fost extraordinar de frumos.

Digi24.ro

Un fost ministru a fost filmat omorându-și în bătaie soția, într-un restaurant. Imaginile au stârnit o revoltă uriașă

Ai câștigat ce-l de-al doilea sezon. După ce ai ajuns acasă care a fost primul lucru pe care l-ai făcut, mai ții minte?

-Acum realizez, cu uimire, că nu mai știu când și cum am ajuns acasă. Cert este că, după concurs, am mai rămas încă multe ore în platoul de filmare pentru interviuri, poze. Eu și Horia am fost printre ultimii care am plecat din Buftea în noaptea aceea. A fost un moment, la câteva ore după terminarea emisiunii, în care m-am găsit, în sfârșit, singură într-un colț. Ăla a fost momentul în care am conștientizat ce s-a întâmplat de fapt. Câștigasem Vocea României. Era un vis frumos, pe care nici nu știam că-l am. Horia era și el copleșit de emoții. Am plecat la luptă împreună, și am câștigat.

“Cuvântul calm nu este chiar primul care-mi vine în minte”

Cum ai lucrat cu Horia Brenciu? Este un profesor calm, exigent, tipicar?

-Hm… Când mă gândesc la Horia Brenciu cuvântul calm nu este chiar primul care-mi vine în minte. Horia este exigent, este perfecționist și este foarte atent la detalii. Am învățat foarte multe de la el. Cred că am comunicat foarte bine, am încercat să înțeleg viziunea lui pentru fiecare moment din concurs în parte. Cred că am și reușit cât de cât.

Asta se datorează și celor foarte multe ore petrecute aproape zilnic în sala lui de repetiții, împreună cu HBOrchestra. A fost un efort imens pe care l-a făcut o armată de oameni cărora le voi fi veșnic recunoscătoare. S-au creat prietenii pe viață. Simt că, după 11 ani, încă fac parte din familia Horia Brenciu. În concluzie, la întreabarea asta răspunsul meu este: trup și suflet, mult suflet.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

“Românii nu sunt rasiști, sunt doar curioși”

Mama ta este româncă, tatăl congolez, și tu ai crescut a Iași. Te-ai adaptat imediat?

-Da, m-am adaptat imediat. M-am născut și am crescut în Iași, nu e ca și cum aș fi trăit în altă parte, ca să am termen de comparație. Nu a fost nici mai greu, nici mai ușor. Nu cred că mi-a fost greu deloc. Într-adevăr, datorită culorii pielii am fost întotdeauna în centrul atenției, ceea ce nu pot spune că m-a deranjat neapărat. Eu cred că românii nu sunt rasiști, sunt doar curioși. E o mare diferență între curiozitate și răutate.

Aveai 13 ani când părinții tăi au divorțat, iar tatăl tău s-a întors în Congo. Cum a continuat relația ta cu el?

-Acum mă înțeleg foarte bine cu tata. Bineînțeles că, de-a lungul timpului, relația noastră a trecut peste multe hopuri, dar cred că asta e valabil pentru toată lumea.

“Ai mei ar fi preferat să am un job normal, stabil și bine plătit”

Te-ai specializat în matematică și drept civil, dar nu ai putut renunța la muzică. Te-ai certat cu ai tăi când ai decis că asta vrei să faci?

-Teoretic sunt programator, practic nu am profesat nici măcar o zi în domeniul IT (râde, n. red.). Certat e foarte mult spus. Bineînțeles că ai mei ar fi preferat să am un job normal, stabil și bine plătit. Și decis e mult spus. Cântam încă din timpul liceului, după facultate cântatul a ajuns să fie sursa principală de venit, iar după Vocea României a devenit full time job.

Amintiri din copilărie: “Aveam libertatea de a sta afară cât era ziua de lungă”

Cum a fost copilăria ta?

-Am avut o copilărie foarte frumoasă. Am prins vremurile alea când ieșeam afară la joacă și chiar aveam cu cine să mă joc. Am crescut într-un cartier cu foarte mulți copii de vârste apropiate și împreună aveam tot felul de activități. Dintotdeauna am fost mai băiețoasă așa că îmi plăcea să urcăm dealurile Iașului cu bicicleta. Să mergem la ștrand sau la iarbă verde în Bucium sau la Ciric.

Iarna îmi plăcea să ne dăm cu sania pe dealul palatului culturii, să mergem la patinoar. Toate astea pe lângă jocurile banale din fața blocului, 7 pietre, rațele și vânătorii, flori, fete sau băieți, ața și multe altele. Copilăria mea a fost frumoasă pentru că aveam cu cine să fac toate lucrurile astea, și aveam libertatea de a sta afară cât era ziua de lungă.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Da. Am cântat la o nuntă în orașul Român cu Victor Lavric Project. Nu mai țin minte pe ce i-am cheltuit exact, dar, aproape sigur, pe niște prostii exagerat de scumpe de prin mall, probabil pantofi.

Momente plăcute și nu prea, pe scenă, după Vocea României

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-Au fost vreo câteva. Au fost două spectacole în care mi-a zburat pantoful din picior în brațele unui spectator din primul rând, și am căzut odată pe scenă, într-unul din concertele lui Horia. Nu voi uita niciodată momentele astea.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Îmi place să gătesc. Nu am timp și chef tot timpul, așa că o fac destul de rar. Dar când mi-e poftă de ceva pun șorțul de bucătărie pe mine și mă apuc de treabă. Nu știu ce-mi iese cel mai bine, pentru că gătesc doar ce am poftă, când am poftă, așa că știu exact ce vreau, și am grijă să iasă așa cum vreau.

“Viața trebuie trăită la prezent, nu la trecut și nici la viitor”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Cred că viața este o călătorie de care trebuie să ne bucurăm. Trebuie să experimentăm și să adunăm cât mai multe emoții. Cred că de-aia emoțiile se numesc și trăiri. Viață trebuie trăită, trebuie simțită. Trebuie trăită la timpul prezent, nu la trecut și nici la viitor. Asta încerc să fac și eu. Deși recunosc că, pe măsură ce trece timpul, parcă mă ancorez din ce în ce mai mult în trecut. În momentul în care conștientizez asta revin la prezent

Știu că nu te poți bucura de bine dacă nu știi cum e răul. Că nu poate să-ți fie dor de un lucru decât atunci când nu-l mai ai, așa că încerc să trăiesc și să prețuiesc fiecare moment și fiecare emoție în parte așa cum e ea. Bună sau rea. Fiecare are răsplată ei, pe măsură. Așa că ce a fost a fost. M-am bucurat de ce a fost frumos și am rămas cu amintiri frumoase, am învățat din ce a fost greu și am câștigat înțelepciune. Nu trebuie să fac eu nimic să trec peste lucruri. Îmi trăiesc viața, și are ea grijă să treacă peste toate.

O nouă pasiune: “În curând îmi voi purta propriile creații pe scenă”

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Vreau să mă laud cu faptul că fac un Tribute Tina Turner grozav, îmi place mult, și cred că-mi și iese. Iar despre hobby-uri… nu știu ce să zic. Am încercat să fac foarte multe lucruri, și mi-au plăcut toate. Mai nou m-am apucat de un curs de croitorie, așa că în curând îmi voi purta propriile creații pe scenă. Deja prima opera de artă este finalizată și probată la concert, a trecut testul cu brio.

Care sunt cele mai importante calități pe care ar trebui să le aibă bărbatul de lângă tine?

-Eeee, vezi tu, e complicat.  Sincer, cred că nici eu nu știu. Cred că problema în ziua de azi este că foarte multe femei sunt independente, ele nu au nevoie de un bărbat în viața lor. Pot funcționa foarte bine și fără, poate chiar mai bine. Așa că, dacă un bărbat este lângă o femeie, asta se întâmplă pentru că ea își dorește lucrul asta, nu pentru că are nevoie. Este o alegere, nu o necesitate. Așa că el trebuie să aibă grijă să păstreze vie această dorința, ca să nu se schimbe alegerea.

Și ce am observat la bărbați, în general, este că din momentul în care ei consideră că au cucerit o femeie își schimbă drastic comportamentul față de ea. Își pierd interesul de a impresiona,  dispar gesturile romantice și intervine rutina. Problema e că ei îi plăcea de el așa cum era la început și, din păcate, se trezește după un timp lângă un alt om. Îi plăcea atunci când mai ieșeau la o cină în oraș, nu acum, când stă să facă mâncare în fiecare zi. Îi plăcea să primească complimente, îi plăcea să primească flori pentru că e marți, și așa mai departe. La toate astea dacă mai adunăm și stresul de zi cu zi, lipsa de timp și mai ales lipsa de comunicare avem rețeta perfectă pentru dezastru.

“Sunt mulatră, sunt o pată de culoare în peisaj”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Nu. Nu mi-am dorit niciodată să fiu celebră.

Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?

-Este clar că aspectul fizic are un rol foarte important în domeniul asta, dar nu știu dacă neapărat frumusețea m-a ajutat. Cred că mai degrabă faptul că sunt mulatră, că sunt o pată de culoare în peisaj. Atrag atenția, uneori chiar și atunci când nu vreau, fără să fac eforturi în sensul asta. Consider că asta pentru mine este un atu.

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Nu aș schimba nimic. Cred că fiecare decizie, fie ea cât de mică, îți schimbă într-o oarecare măsură traiectoria vieții, iar mie îmi place mult viața mea de până acum.