La 23 de ani, Daria, fiica lui Alexei Navalnîi, se pregătește să preia moștenirea disidenței tatălui. Mai există însă opoziție în Rusia lui Putin?

Săptămâna trecută, opozantul rus Alexei Navalnîi a murit la vârsta de 47 de ani, în condiții încă neelucidate,  în colonia penitenciară din Arctica, unde își ispășea o pedeapsă de 19 ani. De atunci, toată lumea este de acord că fiica sa, Daria, îi va prelua ștafeta, alături de mama sa, Iulia Navalnaia.

Vrea să se întoarcă la Moscova

Pentru că fostul dușman numărul unu al lui Vladimir Putin nu a fost niciodată singur în „războiul” său politic împotriva regimului președintelui rus. El a lăsat în urmă o familie: în primul rând soția sa Iulia, dar și fiica sa Daria (cunoscută mai bine sub diminutivul Dașa) și fiul său Zahar, în vârstă de 16 ani. La vârsta de 23 de ani, Daria Navalnaia este deja una dintre puținele voci ale opoziției din Rusia. Și asta în ciuda faptului că locuiește în Statele Unite, unde din 2019 studiază psihologie socială și științe politice la Universitatea Stanford din California.

Acestea fiind spuse, în ciuda amenințărilor, ea este hotărâtă să se întoarcă într-o zi la Moscova. „Moscova este cel mai bun oraș, are de toate”, a declarat ea pentru cotidianul german Der Spiegel în 2021. „Mai mult, mi-e dor de oamenii din Rusia. Sunt atât de diferiți de californieni. Rușii înțeleg că viața nu este ideală, dar că putem și trebuie să încercăm să îmbunătățim societatea. Îmi place asta”, a spus ea.

Deja figură media

Astăzi, fie în mass-media – de exemplu la CNN – fie pe rețelele sale de socializare, rusoaica nu ezită să își îndemne concetățenii la mobilizare. Obiectivul ei: același ca și al tatălui ei, de a-l răsturna pe Vladimir Putin, scrie Madame Figaro.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

În biografia sa de pe LinkedIn, ea se descrie astfel: „Sunt dornică să îmi aprofundez înțelegerea mecanismelor complexe care conduc schimbările politice din întreaga lume. Scopul meu nu este doar de a contribui la discursul academic, ci și de a participa activ la crearea unor politici care să reflecte valorile de libertate, egalitate și integritate. Am experiență în analiza datelor, cercetare, relații publice și discursuri publice”.

În ciuda vârstei sale tinere, Daria Navalnaia are deja experiența de a fi văzută de publicul larg în mai multe ocazii. În iunie 2021, ea a fost cea care, în numele tatălui său, a primit „Premiul pentru curaj” – acordat de 25 de organizații pentru drepturile omului prizonierilor politici din Rusia și Belarus în acel an.

„Rusia merită să fie liberă și fericită”

Ea a explicat că tatăl ei, încarcerat în Rusia, îi scrisese o scrisoare pentru a pregăti primul ei discurs la un eveniment public important. „În scrisoarea sa, tatăl meu m-a rugat ca astăzi să ofer acest premiu fiecărui prizonier din Rusia și Belarus. Scrie că cei mai mulți dintre ei sunt într-o situație mult mai rea decât a lui, pentru că nu sunt la fel de cunoscuți sau faimoși, dar trebuie să știe că nu sunt singuri și nici uitați”, a spus tânăra, pe atunci în vârstă de 20 de ani, într-o engleză perfectă.

Ea a continuat să povestească cum poliția a pătruns pentru prima dată în apartamentul familiei sale când avea 10 ani. „Pentru a încheia acest discurs, aș dori să repet ceva ce tatăl meu a spus odată: Rusia merită să fie liberă și fericită, și va fi. Iar eu cred asta la fel de ferm”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

La câteva luni de la intrarea sa pe scena internațională, Daria Navalnaia a acordat primul său interviu important pentru Spiegel. În ciuda implicării politice a tatălui său, oaia neagră a Kremlinului, ea a explicat presei germane că a avut o copilărie „normală”.

„M-am născut într-o familie normală și am avut o copilărie normală. Când aveam zece, tata a fost reținut pentru prima dată, iar asta a fost ceva nou. Dar am vorbit cu părinții mei și am învățat că, chiar dacă poliția nu ne place, tata face ceea ce trebuie. Întotdeauna am fost mândră de asta, chiar și cu temerile pentru viața lui și a noastră. Vrea ce e mai bun pentru țara sa. Vrea ca eu și fratele meu mai mic să avem un viitor strălucit în această țară”.

„Flirtul cu dictatorii” nu este bun

Daria, care își asumă că este „fata lui tata”, a vorbit și despre despărțirea de Alexei Navalnîi înainte ca acesta să fie încarcerat într-o colonie penitenciară din Rusia. „L-am îmbrățișat și el mi-a spus: învață și fă ce vrei! Asta îmi spune mereu, fă ce vrei”. Cu o zi înainte de acest interviu, Daria Navalnaia luase cuvântul, de data aceasta la Strasbourg, în fața Parlamentului European, pentru a primi Premiul Saharov în numele tatălui său, pe 15 decembrie 2021.

„Politicienii europeni care pledează pentru pragmatism ar trebui să deschidă cărțile de istorie și să-și amintească faptul că flirtul cu un dictator nu este niciodată eficient”, a spus ea. Alături de Daria, un scaun gol simboliza absența tatălui ei. „Anii de flirt cu Putin l-au făcut să înțeleagă că, pentru a-și crește popularitatea, poate de asemenea să înceapă un război”, a adăugat ea, referindu-se la mișcările de trupe care se auzeau deja la granița ucraineană. Predictibilă, în orice caz. Două luni și jumătate mai târziu, la 24 februarie 2022, Rusia a lansat marea invazie împotriva Ucrainei.

Muțenia rușilor

Dar moartea lui Navalnîi, la vârsta de 47 de ani, lasă acum două întrebări majore fără răspuns: vor reacționa rușii și vor ridica ștafeta disidentului? Și vor ține cont puterile occidentale de apelul lansat de fiica sa în 2021 și vor renunța la scuzele lor pentru reținere și inacțiune? Desigur, timpul ne va spune care va fi reacția poporului rus și dacă se va consolida determinarea puterilor occidentale. Cu toate acestea, dacă trecutul este doar un prolog, semnele nu sunt bune, consideră Politico.

La Moscova, persoane în doliu au depus buchete de flori în fața Zidului Durerii, un monument dedicat victimelor persecuțiilor din epoca stalinistă. În alte orașe au apărut, de asemenea, monumente improvizate în memoria lui Navalnîi. Și, potrivit grupului pentru drepturile omului OVD-Info, peste 400 de persoane au fost arestate până duminică. Dar, într-o țară cu 143 de milioane de locuitori, acest lucru nu constituie o trezire sau un impuls politic.

Fără îndoială, liderii opoziției din Rusia vor pune acest lucru pe seama fricii – frica de a nu atrage mânia Kremlinului, care și-a intensificat represiunea brutală împotriva disidenților, aplicând pedepse dure cu închisoarea celor care îndrăznesc să critice sau să se opună. Prin închiderea instituțiilor media independente, cenzurarea și blocarea platformelor de socializare, alături de această represiune și intimidare, toate eforturile Kremlinului au conlucrat pentru a înăbuși vocile critice și a împiedica organizarea protestelor.

Încă în jurul tătucului Putin

Bineînțeles, toți aceștia sunt factori probabili. La fel ca și fuga a 700.000 de ruși, care fug de Putin, de războiul din Ucraina și de recrutare, și care, ulterior, diminuează opoziția – în timp ce slăbesc economia prin absența lor. Dar, ținând cont de toate acestea, adevărul trist și îngrijorător este că, chiar și fără intimidarea și creșterea dramatică a numărului de prizonieri politici, absența unei opoziții de masă serioase față de Putin în Rusia – ca să nu mai vorbim de războiul său din Ucraina – spune multe.

Acest lucru reflectă sprijinul continuu pentru Putin în rândul majorității rușilor, care par să împărtășească atitudinea șovinistă a acestuia față de Ucraina, statele baltice și Asia Centrală. Aceștia subscriu la narațiunea sa istorică potrivit căreia Ucraina face parte în mod irevocabil din „lumea rusă”. Și sunt, de asemenea iredentiști – este suficient de privit sondajele de opinie după anexarea Crimeii în 2014.

Desigur, această narațiune a fost modelată, impusă și organizată pentru ei de țari și comisari sovietici de-a lungul secolelor și a fost întărită de Putin și de regimul său în ultimele două decenii. Dar aceasta nu este o scuză sau o justificare. Și, fără îndoială, atunci când sistemul lui Putin se va prăbuși, mulți se vor grăbi să afirme că nu au colaborat niciodată cu liderul rus sau că nu l-au aprobat și că au propus chiar mici rezistențe zilnice acolo unde și când au putut.

Navalîi, dezaprobat acasă

Dar chiar dacă opoziția nu vrea să fie o minoritate, Nevalnîi însuși respingând eticheta de „disidenți”–  asociată de regulă cu un grup mic de opozanți ruși din 1960 și 1970 anii – realitatea este că da. Într-un sondaj realizat în februarie 2021 de Centrul Levada, cu sediul la Moscova, doar 19% dintre ruși au aprobat faptul că Navalnîi a denunțat corupția și falimentul moral al lui Putin și al acoliților săi, iar 56% au dezaprobat.

Sondajul l-a determinat pe Andrei Kolesnikov, de la Centrul Carnegie pentru Rusia, să scrie: „Otrăvirea aproape fatală a lui Alexei Navalny, întoarcerea sa în Rusia și încarcerarea ulterioară nu au făcut decât să sporească neîncrederea și dezaprobarea publicului rus față de el”. Explicația sa a fost că Navalnîi „îi împingea pe conformiști să iasă din zona lor de confort”.

Poate că așa este, dar, mai ales, se pare că episoadele de protest din 2011 nu au reușit să galvanizeze clasele de mijloc și de jos din Rusia, dintre care multe depind de locurile de muncă din sectorul public – ceea ce rămâne o problemă pentru liderii opoziției ruse. Și chiar dacă rușii au fost adeemeniți, intimidați și conduși spre un conformism de masă, acest lucru se datorează, fără îndoială, faptului că sunt pregătiți să permită ca acest lucru să se întâmple. Ei vor să-l creadă pe Putin – fie din frică, se complac sau din convingere.

Vrea Occidentul să mai reacționeze?

Dar puterile occidentale? Va inspira moartea lui Navalnîi mai multă determinare și acțiune? Mulți lideri și oficiali occidentali și-au exprimat indignarea încă de vineri, susținând că Putin este responsabil de moartea acestuia. Dar în 2021, președintele american Joe Biden avertizase deja asupra consecințelor „devastatoare” pentru Rusia dacă Navalnîi ar muri în închisoare. Și încă nu este clar ce instrumente au mai rămas în sertarele Occidentului pe care acesta este pregătit să le folosească cu adevărat.

Teama de o escaladare militară rusă, inclusiv de un atac nuclear, a ținut puterile occidentale pe loc în ultimii doi ani. Nimeni nu pledează pentru trecerea unor linii roșii dar prea des vesticii au acționat ca și cum ar fi fost de vină, când, apreciază unii, ar fi trebuit să fie mai curajoase.

Acum, ajutorul american pentru Ucraina rămâne blocat în Congres, iar aliații NATO din Europa se gândesc cum să umple golul de finanțare – mai ales că moartea lui Navalny nu pare să fi schimbat direcția în ceea ce privește pachetul de ajutor de 61 de miliarde de dolari propus de SUA pentru Kiev. Dar ceea ce este de temut este că moartea lui Navalnîi nu va fi ultima.

Navalnîi și-a negociat viața, sperând că sacrificiul său asumat va schimba lucrurile – că rușii vor reveni la realitate și vor face ceea ce trebuie. Și nu a fost singurul care a făcut un astfel de pariu cu moartea. Mai este și jurnalistul, istoricul și opozantul Vladimir Kara-Murza, care încă se află în închisoare și a cărui stare de sănătate se deteriorează, la fel cum s-a deteriorat cea a lui Navalnîi. Un alt disident curajos încarcerat în gulagurile lui Putin, un alt lider care s-a întors în Rusia pentru a spune ajunge cu acest regim