Lia Bugnar, asumată, despre viața de artist: „Serialul Clanul mi-a adus niște bani pe care n-am cum să-i câștig din teatru”

Lia Bugnar a oferit un interviu în exclusivitate pentru FANATIK, dialog din care vă invităm să o cunoașteți altfel pe scenarista serialului-fenomen „Clanul”, difuzat de PRO TV.

Lia Bugnar, interviu în exclusivitate pentru FANATIK: „E mult mai greu să scriu teatru decât serial de televiziune”

Regizoarea, actrița și scenarista ne-a mărturisit cum a luat contact cu lumea artistică, ce presupune munca pe care o face de ani buni, prietenia cu Marius Manole, experiența de la Asia Express, dar și ce i-a adus în plus colaborarea cu producătorii de la „Clanul”.

-Când ați luat contact prima oară cu lumea artistică? V-au pasionat dintotdeauna poveștile, arta teatrală, regia?

Cu lumea artistică am luat contact când am intrat la facultate. N-am fost un copil dus la teatru, eram complet nepregătită pentru lumea asta. În schimb, am făcut dintotdeauna teatru, fără să fi văzut. Am inventat apa caldă, cum s-ar spune. Scriam încă din școala generală niște spectacole, scenete și le montam în clasă, făceam distribuții după cum mă tăia capu’ și prezentam produsul final pe la serbările școlii. Mă mir și acum de faptul că mă ascultau colegii, îmi legitimau statutul de scriitor, regizor, deși nici eu, nici ei nu știam ce e aia pe atunci.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

-Scrieți scenarii pentru teatru și producții televizate. Aveți vreun ritual când scrieți? Ce este mai solicitant, să scrieți pentru producțiile televizate sau pentru teatru?

N-am niciun fel de ritual. Încerc să scriu cât mai repede, pentru că nu-mi place să scriu. O fac doar pentru că-mi iese și pentru că sunt plătită decent pentru asta. E mult mai greu să scriu teatru decât serial de televiziune. E alt tip de concentrare, nu există șmecherii, totul trebuie să se întâmple în fața spectatorului. Actorul nu poate fi “ajutat” de cameră, de o lacrimă pusă cu pipeta, de o nouă dublă. Așa că trebuie să scriu în așa fel încât jocul bun și emoția să vină organic, nu din mijloace tehnice exterioare.

„Proiectul Clanul mi-a adus, personal, niște bani pe care n-am cum să-i câștig din teatru”

-De ce dificultăți v-ați lovit ca scenaristă? Aveți momente în care nu vă inspiră nimic?

Nu m-am lovit. Scriu ușor.

-Ce v-a adus din punct de vedere profesional sau personal proiectul de la „Clanul”? Se spune că din fiecare experiență, chiar dacă suntem oarecum obișnuiți, învățăm câte ceva.

Personal, niște bani pe care n-am cum să-i câștig din teatru. Profesional, privilegiu de a ști că actori precum George Mihăiță, George Ivașcu, Carmen Tănase, Șerban Pavlu spun vorbe scrise de mine.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Lia Bugnar (@bugnarlia)

Despre prietenia cu Marius Manole: „Ne-am îndrăgostit iremediabil”

-Aveți o prietenie frumoasă cu Marius Manole, iar aparițiile voastre sunt întotdeauna un deliciu. Știm că ați fost invitată de curând în emisiunea sa de pe VOYO. Cum s-a născut această prietenie?

Ne-am cunoscut acum o sută de ani în teatru (repetam împreună într-un spectacol, eram chiar soț și sotie) și ne-am îndrăgostit ireparabil.

-Poate fi periclitat un scenariu bine scris de indicațiile regizorale? V-ați lovit vreodată de asta?

Se întâmplă când scrii scenariu de film ca regizorul să vadă lucrurile cu totul altfel decât le-ai gândit tu. Am mai pățit pe la lung metrajele pe care le-am scris de-a lungul timpului. La seriale nu s-a prea întâmplat. Oricum, când pățești asta, ca scenarist ești legat de mâini și de picioare, te uiți neputincios, n-ai ce să faci.

Ce spune actrița despre embargoul cultural rusesc: „Să pui la grămadă toată cultura rusă e o acțiune foarte stil Putin”

-Puteți să recomandați o carte care v-a impresionat foarte mult, vreun text pe care ar trebui să îl citim măcar o dată?

Oooo, sunt atât de multe cărți! Atât de mulți oameni excepționali care s-au ocupat cu scrisul! Nu cred că sunt în stare să aleg una. Poate, ca să mă întorc la punctul 0, aș alege “De veghe în lanul de secară” a lui J. D. Sallinger, cartea care, în cele câteva zeci sau poate o sută și ceva de pagini, spune totul despre om.

-Cum comentați embargoul cultural rusesc după izbucnirea războiului din Ucraina? Lumea e împărțită: unii spun că ar trebui să punem pauză autorilor ruși sau artiștilor din diferite domenii, alții că este o soluție firească în acest context nefericit.

O tâmpenie. De parcă Putin stă la beri cu Cehov și dup-aia mai bombardează niște Ucraina. Sigur că artiștii ruși (și neruși, după părerea mea) care-și declară admirația pentru Putin nu sunt frecventabili. Dar să pui la grămadă toată cultura rusă e o acțiune foarte stil Putin. Genul asta de absurd îl reprezintă pe el, nu pe oamenii zdraveni la cap.

Cum a fost experiența la Asia Express: „Am învățat că un reality show nu este deloc reality, ci doar show”

-Ați participat într-un reality show, Asia Express, împreună cu Maria Buză. Ați mai repeta această experiență? Ce ați învățat din această aventură?

Am învățat că un reality show nu este deloc reality, ci doar show. Ești la mâna oamenilor de la butoane. Aș mai repeta-o doar dacă m-ar lovi vreo amnezie și aș uita concluzia la care am ajuns după ce am fost prima dată.

„Aș fi avut încă vreo 5 (n.r.: spectacole) dacă domnul nostru Nicușor Dan nu hăcuia Teatrul Metropolis”

-În afară de scenariul de la „Clanul”, ce alte proiecte ne mai pregătiți Unde mai poate descoperi lumea universul dumneavoastră artistic în perioada următoare?

Universul meu artistic, dacă vreți să folosim sintagma asta, poate fi tatonat mai degrabă la teatru. În acest moment am câteva spectacole în București (“Și cu pisica ce-ați făcut?”, “Ce avem noi aici?” “Masculin -Feminin”, “Musca, paie și bătaie”) și chiar și unul la Sibiu (“Felii” cu Ofelia Popii, actriță fenomen). Aș fi avut încă vreo 5 dacă domnul nostru Nicușor Dan nu hăcuia Teatrul Metropolis.

-În final, puteți să dați un sfat tinerilor care vor să fie actori, regizori sau scenariști? Care este cel mai important lucru de care ar trebui să țină cont la început de drum?

Dacă aș da sfaturi, ar însemna că am descoperit vreo rețetă. Ori nu e cazul. Viața mea este o echilibristică permanentă și momentul în care te-apuci să dai sfaturi mi se pare numa’ bun să-ți pierzi propriul echilibru, ca să înțelegi mesajul pe care universul ți-l transmite: vezi-ți de treaba ta și mergi pe burtă, mai ales dacă lucrurile iți ies cât de cât! Nu vreau să atrag atenția Divinității asupra mea, s-ar putea să mă ia la ochi și să constate că am mai mult decât merit.