Livia Graur, vedeta Focus de la Prima TV, explică divorțul și de ce nu mai crede în căsnicie: ”Merg mai departe”

A reprezentat pentru Livia Graur divorțul de fostul ei soț un eșec sau i-a dat și mai multă putere? La un an de la momentul despărțirii de bărbatul cu care a fost căsătorită timp de 13 ani, prezentatoarea Focus de la Prima TV vorbește cu detașare despre acel moment.

Livia Graur, despre divorțul de Ștefan Răzvan, copilărie și relația cu fiica ei, Renata

Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, jurnalista ne-a purtat prin copilăria ei, ne-a povestit dacă are și alte îndetelniciri, alte pasiuni în afară de televiziune, dar și ce fel de relație are cu fiica ei, Renata.

De asemenea, prezentatoarea Livia Graur a explicat și motivele care au stat la baza divorțului ei, o despărțire extrem de discretă, chiar atipică, pentur cineva cu atât de multă expunere și vechime în lumea mondenă românească.

Bună, Livia! Vreau să fii Focus pe acest interviu, așa că te întreb din start: pe ce te focusezi cel mai mult în ultima perioadă, în afară de muncă?

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

– Am început anul cu planuri… de vacanță! Pentru că de Sărbători, prin tradiție, stau acasă, luna ianuarie este despre plimbări și planificat viitoare vacanțe. Tocmai m-am întors de la munte, unde ne-am bucurat de primul weekend cu zăpadă de iarnă aceasta! Renata s-a urcat din nou pe skiuri, pentru că îi plac tare mult sporturile de iarnă (patinează de la 4 ani, iar pe skiuri s-a urcat prima dată la 6 ani). Urmează o vacanță în Italia și apoi un concediu maj lung undeva “la căldurică”.

Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu i-ai da și cum ai descrie tot ce ai trăit până acum, cu bune și rele, în câteva momente? Care a fost cel mai dificil, dar și cel mai frumos al vieții tale?

– Dacă ar fi să scriu o carte, cu siguranță că ar fi un bestseller 🤣! Iar titlul cred că ar fi “Când viața chiar bate filmul”. Pentru că viața mea de până acum cel puțin a fost plină de aventuri, de întâmplări mai mult sau mai puțin incredibile, însă, dincolo de toate, nu regret nimic și mă bucur de tot ceea ce am și sunt recunoscătoare. Cât despre cel mai frumos moment din viața mea – acela este, cu siguranță, cel în care s-a născut Renata, fără de care nimic nu ar fi fost la fel.

Prezentatoarea de la Prima TV, revoltată de cazul femeii ucise de câini la Lacul Morii: „Este inadmsibil”

Știm că știrile presupun seriozitate maximă și dedicare 100%. Dar… dincolo de profesie, ce fel de subiecte te revoltă ca persoană de rând?

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

– Of, sunt multe lucruri care mă revoltă, din păcate. Și asta mai ales pentru că lucrez la știri, de unde aflu absolut tot ce se întâmplă în țara asta. Uite, de exemplu, cea mai recentă tragedie – cea în care o femeie a murit la Lacul Morii– este inadmisibil ca, după atâția ani, să avem astfel de probleme, iar autoritățile responsabile să se comporte exact ca la grădiniță și să-și paseze responsabilitatea că și cum niciuna nu ar avea vreo vină.

Mă revoltă multe… situația din spitale, infrastructura din România (ziceam mai devreme de weekendul trecut pe care l-am petrecut la munte. Am făcut 8 ore până la Bușteni!!! 8 ore! Pe un drum de o oră și jumătate! Este de neconceput așa ceva!), lipsa autostrăzilor și felul în care se desfășoară orice lucrare la noi, sistemul de educație atât de învechit și… aș putea continua până mâine dimineață!

„Am lucrat în facultate la proiecte ale Ministerului de Externe. Acolo îmi doream să ajung”

Ce ai fi ales să faci dacă nu prezentai știri? Ai vreo aplecare spre vreun alt domeniu?

– Învăț foarte ușor o limba străină. Acesta e și motivul pentru care încă din liceu m-am pregătit ca să fiu translator. Am făcut 4 ani de limba chineză, am terminat limba cehă la facultate, vorbesc fluent franceză și engleză.

Am lucrat în liceu și în facultate la diverse proiecte ale Ministerului de Externe și cam acolo îmi doream să ajung. Iată, însă, că viața mi-a rezervat o carieră în alt domeniu și acum nu m-aș mai vedea făcând altceva.

Vedeta regretă că n-a avut bunici la țară: „Mi-ar fi plăcut să am și eu experiențele despre care auzeam povestindu-se”

Vrem să o cunoaștem pe Livia poate un pic altfel față de cum o știu telespectatorii. Ne poți spune cum a arătat copilăria/ adolescența ta, care sunt cele mai pregnante amintiri pe care le ai mereu în minte, dar și ce idealuri aveai când erai mai mică?

– Cred că am avut o copilărie normală, fericită, cu mult așteptatele vacanțe la bunici care stăteau, o spun cu puțină părere de rău, în Bucureșți. Și spun cu părere de rău pentru că toți copiii, dar absolut toți, mergeau “la țară” în vacanțe, pe când eu eram tot în București și mi-ar fi plăcut să am și eu experiențele despre care auzeam povestindu-se. Chiar și așa, eu abia așteptam să merg la bunici, am enorm de multe amintiri frumoase din perioada aceea. Adoram taberele, nu cred să se fi organizat vreuna la care să nu particip. Însă, de departe, cea mai frumoasă perioadă a fost cea din liceu. Atunci am avut gașcă mare de prieteni.

Mergeam la munte, la mare împreună, am făcut zeci de petreceri și am trăit la intensitate maximă adolescență! Cât despre idealuri, am fost mereu ușor “cu capul în nori”, nu prea mă gândeam la viitor. Eu sunt “berbeacă” și trăiesc clipa, de obicei. Nu prea mă gândesc la “ce-o să fie”. Mama mereu îmi reproșa asta când eram mică – niciodată n-am știut exact ce vreau să fac în viață. Și iată că “no plans” sunt, câteodată “the best plans”.

Livia, la un an de la divorț: „Nu mi se pare că ai ceva de câștigat dacă te prefaci că totul e bine”

Reprezintă divorțul un eșec sau un pas important din care femeile au de învățat? Ce le-ai sfătui pe femei, din propria ta experiență, atunci când nu au curajul să rupă o relație care nu funcționează? De ce e atât de complicată o despărțire?

– Eu sunt de părere că, atunci când doi oameni nu mai au un drum comun, e timpul să o apuce fiecare pe cărarea lui. Este un curs firesc, mai ales că suntem, cu toții, atât de diferiți. Și sunt momente în care îți dai seama că vrei să evoluezi, să crești, că nu mai ești același de acum 10,15, 20 de ani. Uneori, partenerul îți este alături și merge pe același drum cu ține, alteori nu.

Și când simți că mergi singur, e timpul chiar să o faci. Pentru că, în caz contrar, stagnezi. Nu cred în căsniciile “de ochii lumii”, nu mi se pare că ai ceva de câștigat dacă te prefaci că totul e bine doar pentru cei din jur. Unii pot lua asemenea decizii, alții nu. Eu fac parte din categoria celor care merg mai departe și nu se uită în urmă.

Despre relația cu fata ei, Renata: „Nu sunt adultul autoritar, dar ea știe că există limite și principii”

Cum te înțelegi cu fiica ta și de ce reguli ții cont în creșterea ei? Declarai la un moment dat că îți e, în primul rând, prietenă. Ce consideri că a moștenit din caracterul tău?

– Renata este prietena mea, așa cum și mama m-a crescut în același spirit. O încurajez să-mi spună orice, pentru că doar prin încredere putem avea o relație sănătoasă. Nu sunt adultul autoritar, dar ea știe că există limite și principii de la care nu fac rabat. Și cred că am făcut treaba destul de bună până acum pentru că oricine o cunoaște este impresionat de felul ei de a fi, de a se comporta. Cred că ceea ce a moștenit de la mine este spiritul competitiv și seriozitatea. Pentru că se lupta să fie mereu prima în orice. Să fie cea mai bună și, totodată, este extrem de conștiincioasă în tot ce face. Iar aici mă recunosc pe mine.

Nu în ultimul rând, vreau să știu pe crezi tu că ar trebui să ne FOCUSăm ca cetățeni, ca societate, ca oameni simpli pentru a ne găsi echilibrul cu adevărat? 

– Eu cred că ar trebui să fim mai puțin egoiști. Egoiști în a ne vedea propriul interes, în a ne ocupa de propria bunăstare, în a ne pune confortul de primul plan. Dacă am putea să ne focusam pe asta, cu siguranță că lucrurile s-ar schimbă. Dacă cei care ne conduc ar fi mai puțin preocupați de a face avere, cu siguranță că ar mai rămâne ceva și pentru proiecte. Dacă am fi mai puțîn comozi, am strânge mizeria după animalul de companie atunci când îl plimbam, nu am mai arunca gunoaie pe jos, ci la coș, nu am mai folosi autoturismul propriu pentru orice deplasare. Iar lista poate continuă la nesfârșit…