Locul supranumit cândva “inima de aur” a României de care puțini au auzit. A fost unic în Europa

Care este locul supranumit “inima de aur” a României. Puțini au auzit de el, dar a fost unul unic în Europa.

Locul supranumit cândva “inima de aur” a României

Locul în care s-a găsit aur ani la rândul este satul Săcărâmb, în comuna Certeju de Sus din județul Hunedoara, Transilvania, România.

Se spune chiar că europenii erau obsedați de acest loc, pe care l-au numit El Dorado al Europei. Deși nu este cunoscut ca alte zone minere, în acest loc s-a găsit mereu aur.

Zăcămintele prețioase au început să fie descoperite chiar cu două secole în urmă. Tocmai de aceea, numeroase familii s-au mutat aici, în speranța că se vor âmbogăți.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Istoricii chiar spune că “inima de aur” a României era de maxim interes pentru cei care aveau „febra aurului”.

„Aurul din Nagyag (Săcărâmb) nu este obţinut prin spălări, ci din vene (filoane) Oamenii muncesc mult pentru aurul scos din mine, dar producţia este considerabilă”, constata geologul englez David Ansted, în 1862. 

Minele s-au închis, satul a rămas aproape pustiu

Prima exploatare minieră din Săcărâmb a fost la jumătatea secolului al XVIII-lea. Apoi, până în secolul următor, au fost extrase circa 40 de tone de aur din minele de aici.

Populație era și ea în creștere, majoritatea celor de aici fiind minerii și familiile lor. Lucrau la Săcărâmb inclusiv italieni și slovaci.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

Minele s-au închis în anii 2000. Oamenii au început să părăsească zona după ce au fost disponibilizați. Acum au mai rămas câțiva oameni încă impresionați de frumusețea în sine a locului. De altfel, aici s-au construit pensiuni și localitatea a devenit mai degrabă una turistică.

„Minele de la Săcărâmb și Certej s-au închis prin anii 2005 – 2006, iar mulți localnici le-au regretat. Aveau de lucru, chiar dacă munca în mină a fost grea, iar după închiderea exploatării le-a fost greu să se mai angajeze altundeva, deși aveau nevoie de vechime în muncă. Unii s-au făcut ciobani ori au plecat din sat.

Cu timpul, alți localnici sau oameni veniți în zonă, mai înstăriți, au renovat casele vechi și au construit pensiuni, pentru că satul atrage turiști. Dar nu toată lumea se descurcă, Sunt case fără canalizare, fără apă, iar iernile sunt grele aici”, spune Maria, o localnică din satul Săcărâmb, potrivit adevărul.ro.