Lupta de la Bahmut, o încleștare pentru ruinele unui orășel. Asemănările cu bătălia de la Stalingrad

Înainte de războiul ruso-ucrainean, Bahmut era un oraș de numai 75.000 de locuitori, iar activitățile economice cele mai importante din zonă erau legate de mina de sare de la Soledar și de producția de vin, astfel că la prima vedere pare inexplicabil motivele pentru rușii și ucrainenii se bat din august încoace cu atâta încrâncenare pentru ruinele unui oraș care nici înainte nu avea mare importanță economică. Unii analiști vorbesc de bătălia de la Bahmut ca de un nou Stalingrad, iar unele similarități între cele două bătălii există. Rămâne de văzut dacă deznodământul va fi similar.

O miză redusă care a crescut în timp

Imediat după începerea războiului, înaintarea rușilor către Bahmut a fost doar o operațiune secundară din cadrul unei tentative de a încercui trupele ucrainene din estul țării, aflate în regiunile Donețk și Lugansk. La începutul lunii iulie, ucrainenii au pierdut bătăliile pentru Severodonețk și Lisiceansk, evitând la limită încercuirea, astfel că rușii s-au îndreptat către Bahmut. Însă ostilitățile începute la 1 august pentru controlul acestui oraș și a zonei limitrofe s-au prelungi, fiecare tabără aruncând în luptă permanent efective noi pentru apărarea/ cucerirea unui punct cu o valoare strategică limitată, mai ales că nu luptele au loc pe o zonă relativ restrânsă de pe frontul din Donbas.

La prima vedere, cucerirea Bahmutului ar crea premisele pentru un atac al armatei ruse asupra unor centre urbane importante, precum Kramatorsk sau Sloviansk. De asemenea, orașul este situat pe drumul care leagă în diagonală regiunile Donețk și Lugansk. Chiar și așa, încrâncenarea ambelor tabere a surprins ținând seama de miza destul de redusă. Institute for the Study of War  încă din decembrie „efortul costisitor” al Rusiei pentru a ocupa un oraș cu „o importanță operațională limitată”. „Nimeni nu înțelege cu adevărat importanța Bahmutului. Nimeni nu poate explica de ce rușii luptă cu atât ferocitate pentru el”, spunea și Konrad Muzyka, analist militar polonez, citat de The Moscow Times.

Bahmut și Stalingrad, orașe cu miză simbolică

Astfel apare prima asemănare cu bătălia de la Stalingrad din august 1942 – februarie 1943. Inițial, Stalingradul era un obiectiv marginal al unei ofensive germane al cărei principal obiectiv era ocuparea câmpurilor petroliere din Cecenia și Azerbaidjan și blocarea aprovizionării Uniunii Sovietice de către anglo-americani de pe teritoriul Iranului. „Capturarea Stalingradului era subsidiară scopului principal. Era doar un loc convenabil, în spațiul dintre Don și Volga, unde puteam bloca un atac asupra flancului nostru din partea forțelor rusești care veneau dinspre est. La început, Stalingrad nu era pentru noi mai mult decât un nume pe hartă”, nota după război feldmareșalul german Paul Ewald von Kleist.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Ulterior, Hitler a alocat din ce în ce mai multe trupe pentru cucerirea orașului care purta numele dictatorului sovietic, cucerire cu impact propagandistic. Din aceleași motiv, Stalin a refuzat să cedeze orașul și a trimis un flux continuu de soldați pentru apărarea Stalingradului aflat deja în ruine în urma bombardamentelor aviației germane. În dorința de a oferi opiniei publice ruse o victorie, Putin a concentrat principalul efort ofensiv al armatei sale asupra Bahmutului. „Campania a fost disproporționat de costisitoare raportată la posibilele beneficii. Există posibilitatea reală ca ocuparea Bahmutului să devină în primul rând un obiectiv simbolic, politic pentru Rusia”, se arăta într-o evaluare a Ministerului Apărării din Marea Britanie de la finele anului trecut, citată de Newsweek. În mod similar, apărarea orașului a căpătat o importanță simbolică pentru ucraineni care, în timpul verii, au trebuit să abandoneze poziții importante în Donbas.

O a doua similaritate cu Stalingradul este desfășurarea luptelor în mediu urban, unde ruinele clădirilor constituie o protecție importantă pentru armata în defensivă, iar relevanța trupelor de blindate devine aproape nulă, mai ales că tancurile sunt foarte vulnerabile la lovituri de la distanță mică. În ambele bătălii s-a ajuns ca lupta să se poarte clădire cu clădire. La Bahmut, rușii au reușit să-i împingă pe ucraineni dincolo de râul Bahmutka. În schimb, traversarea râului de către ruși se anunță o operațiune sângeroasă întrucât malul este o zonă deschisă în care soldații ruși sunt o țintă ușoară pentru ucraineni. Pe de altă parte, pozițiile ucrainene sunt amenințate de atacuri dinspre nord și sud.

Posibilul preludiu al unei contraofensive

Unii analiști militari cred că Ucraina se folosește de Bahmut pentru a produce o uzură cât mai mare armatei ruse în perspectiva unei contraofensive de amploare în timpul sezonului cald. Kievul a anunțat că pentru fiecare ucrainean ucis în luptă, șapte ruși își pierd viața, însă oficiali ai NATO dau estimări mai prudente, de 1 la 5, ținând seama că, prin natura acestui tip de operațiuni militari, pierderile atacatorilor sunt mai mari. Astfel, bătăliile de stradă de la Bahmut ar fi folosite de armata ucraineană ca un mijloc de a reduce disproporția dintre cele două armate, cu rușii pierzând un număr mare de soldați care, altminteri, puteau fi folosiți în alte sectoare ale frontului.

Această ipoteză a fost formulată, printre alții, de către generalul David Petraeus, fost director al CIA. „Trupele rusești din Bahmut nu sunt doar recruți Wagner și foști pușcăriași. Acolo sunt și unii dintre cei mai buni soldați ai Rusiei. Astfel, rușii angajează o parte enormă a resurselor lor pentru o ofensivă foarte costisitoare, al cărei deznodământ este încă incert”, a afirmat Petraeus, citat de Politico.eu.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

Teoretic, există posibilitatea ca în viitor, pe măsură ce pierderile rușilor se vor acumula și mai mult la Bahmut, Ucraina să fie capabilă să lanseze o contraofensivă devastatoare în altă zonă a frontului. Acest lucru s-a întâmplat și la Stalingrad. Până 19 noiembrie 1942, trupele germane ocupaseră aproape tot orașul. Atunci însă Armata Roșie a lansat o ofensivă la nord și la sud de Stalingrad, în sectoarele apărate de Armatele a 3-a și a 4-a române, care trebuiau să acopere porțiuni mari din linia frontului, fără să aibă echipamentul anti-tanc necesar. Sovieticii au spart frontul și au făcut joncțiunea în spatele Armatei a 6-a germană care s-a trezit încercuită în Stalingrad, deși fusese victorioasă în luptele pentru cucerirea orașului.

Rămâne de văzut dacă ucrainenii vor reuși să facă același lucru în Donbas, în cursul primăverii sau verii următoare, sau în alt sector al frontului în care să producă o înfrângere majoră pentru armata rusă. Cert este că bătălia de la Bahmut le-a dat răgaz ucrainenilor să primească echipamente militare livrate de către Occident, inclusiv tancuri, iar militarilor ucraineni să se antreneze pentru folosirea acestui echipament, mai sofisticat decât cel pe care l-au avut până acum.