Magdalena Rusu povesteşte cum a ajuns la canotaj: „Îmi imaginam o corabie, iar noi suntem piraţii care vâslesc!”. A pus ochii pe două medalii la Paris. Exclusiv

În episodul 14 al seriei „Olimpicii României” o avem ca protagonistă pe Maria Magdalena Rusu, una dintre componentele puternicei echipe de canotaj a României în probele de 8+1 şi patru rame.

Magdalena Rusu povesteşte cum a ajuns la canotaj: „Îmi imaginam o corabie, iar noi suntem piraţii care vâslesc!”

Într-un amplu interviu acordat pentru FANATIK, sportiva din Fălticeni a vorbit despre începuturile ei în canotaj, dificultăţile cu care s-a confruntat, dar şi despre cum a reuşit să ajungă în elită şi să se lupte pentru cele mai strălucitoare medalii. Magdalena Rusu a vorbit şi despre momentul inedit în care a fost cerută de soţie pe ponton imediat după ce a câştigat aurul mondial.

Magdalena, cum ai început canotajul?

– La vârsta de 11 ani l-am început. Eram în clasa a V-a. Auzisem că vin nişte antrenori la şcoală. Automat, n-au intrat la mine în clasă. Sunt copii prea mici pentru canotaj ca vârstă. Ştiind că sunt cea mai înaltă, am insistat către mama, să pot să merg şi eu. Cumnatul meu a sunat la Federaţia de Canotaj şi de acolo am primit un număr de telefon al doamnei Carmen Tudorache, era antrenoare la Olimpia Bucureşti. Şi acolo am început.

Deci tu eşti în Fălticeni şi ai început canotajul în Bucureşti? 

– Da, pentru doi-trei ani de zile. Apoi m-am întors la Fălticeni. Eu nu ştiam că se putea face canotaj şi la Fălticeni. Eram un copil şi din ce mi s-a explicat, părinţii mei nu ştiau, că se face doar la Bucureşti canotaj.

Digi24.ro

Ultima ofertă a lui Putin pentru a face pace! Ce vrea de la Zelenski

Tu n-ai fost selectată, tu ai sunat să fii selectată?

– Da, cumnatul meu. Nu ştiam ce e canotajul. Îmi imaginam că se poate asemăna cu o corabie, iar noi am fi nişte piraţi care vâslesc în corabie.

„Există şi o glumă. Este singurul sport care s-a născut dintr-o pedeapsă capitală. Era destinat sclavilor din corabie”

Păstrând proporţiile, cam aşa e…

– Da, există şi o glumă. Este singurul sport care s-a născut dintr-o pedeapsă capitală. Era destinat sclavilor din corabie. (râde).

Digisport.ro

Au publicat imaginile: ”fiul secret al lui Vladimir Putin”, văzut pentru prima dată! Cum l-au numit rușii

Cum a fost să pleci de acasă la o vârstă fragedă?

– Foarte greu, părinţii nu aveau destule posibilităţi. M-au lăsat să plec şi m-au ajutat financiar până la 18 ani. A fost foarte greu să fac acest pas. Dar voiam să excelez în acest sport, ca să pot să îi fac mândri. Şi mă bucur că am reuşit.

Când ţi-ai dat seama că poţi să faci serios acest sport? 

– La 19 ani când am ieşit Campioană Europeană de seniori. Mi-am dat seama că pot face asta toată viaţa. Până atunci eram o canotoare bună, dar încă nu de echipa senioarelor. În urma antrenamentului mi-am demonstrat mie că pot mai mult.

„Jocurile Olimpice nu se pot compara cu niciun alt concurs. Este cu totul alt nivel”

Au fost opt ani până să ajungi în momentul ăla…

– Da, o perioadă lungă. A fost un fel de joacă dacă stau să mă gândesc acum, dar foarte greu. Eu nu eram cea mai înaltă din lot. Am 1,76 metri şi baremul începe de la 1,80. De multe ori, fiind junioară, la multe criterii am fost dată la o parte şi luată altă fată care era mai înaltă. Dar îmi doream foarte mult, mult mai mult decât cele care aveau parametri. Odată ajunsă la seniori, am reuşit şi mă bucur foarte mult.

Am vorbit cu mai mulţi colegi de-ai tăi. De ce e atât de importantă înălţimea şi anvergura braţelor?

– Sunt nişte chestiuni tehnice. Dacă ai braţul mai înalt şi eşti mai înalt, lovitura în vâslit este şi mai lungă. Dar eu şi alţi colegi, care suntem mai mici, ne-am ajutat de tot corpul pentru a-i putea învinge pe cei cu parametri.

La Lucerna a fost prima victorie la senioare. Apoi au venit medaliile în ani consecutivi. Îţi dau încredere aceste succese că faci parte din elită, că eşti acolo?

– Probabil, primele medalii nu mă făceau atât de sigure pe mine şi eu chiar merit acele distincţii. Şi totuşi, după atâţia ani şi atâtea medalii, mă face să cred că suntem o echipă foarte puternică şi eu sunt foarte puternică. Îmi dau încredere în fetele cu care mă antrenez, că suntem extraordinare (râde).

Cum ai compara Jocurile Olimpice cu alte competiţii? 

– Jocurile Olimpice nu se pot compara cu niciun alt concurs. Este cu totul alt nivel pentru că sunt doar cei mai buni dintre cei buni. Sunt clasamente, calificări, nu oricine ajunge acolo. Ca trăiri este complet diferit. Este normal să ai emoţii. Dar emoţiile pentru Jocurile Olimpice sunt diferite. Greu de descris şi greu de stăpânit.

„Mulţi dintre noi vom trage două probe. Datorită acestui fapt, avem şi antrenamente mai complexe şi mai lungi”

La Tokyo ai concurat la 8+1. Cum a fost concursul olimpic pentru tine? 

– A fost o ediţie atipică. Nu am apucat să mă bucur de Jocurile Olimpice în adevăratul sens din cauza Covidului. Ne doream o medalie şi chiar dacă am venit pe locul 6, am plecat încrezătoare de acolo cu un record mondial şi olimpic. Şi ne dorim ca la Jocurile Olimpice din acest an să facem o performanţă extraordinară, poate chiar istorică.

În acea ediţie aţi făcut recordul mondial şi recordul olimpic în recalificări. Ce s-a întâmplat în finală?

– Sincer, nu am un motiv concret. Cert este că fiecare dintre noi a dat tot ce a avut mai bun. Şi experienţa şi-a spus cuvântul. Am fost multe dintre noi la prima ediţie. Am ajuns la concluzia că a fost o supramotivare din partea noastră, ne-am dorit atât de mult să mergem să luăm aurul încât am uitat să ne bucurăm de cursa în sine.

Cum vezi ediţia de la Paris? 

– Nu vreau să vorbesc înainte de medalii. Cu toţii ne dorim. Dar cu siguranţă vom face o figură foarte frumoasă. Pregătirile sunt foarte solicitante, volumul şi intensitatea sunt foarte mari. Mult mai mari decât la Tokyo. Aşa şi trebuie. Mulţi dintre noi vom trage două probe. Datorită acestui fapt, avem şi antrenamente mai complexe şi mai lungi.

Ai fost în barca de patru rame şi la 8+1. E complicat să duci două probe?

– Este un pic complicat. Trebuie să fim atente la refacerea fizică şi avem două probe de tras. Dar suntem foarte bine antrenaţi, vorbesc aici de toţi canotorii, şi cred că este un avantaj pentru noi. Concurez în două echipaje, la început a fost puţin dificil, dar de anul trecut am simţit că asta e menirea noastră. Dacă noi suntem cele mai bune, putem să facem două bărci să meargă. Mă bucură acest lucru chiar dacă este solicitant. Merg cu încrederea că putem juca pentru două medalii.

Cerută în căsătorie pe ponton după cursă: „La asta nu mă aşteptam. Am fost plăcut surprinsă”

După Campionatele Mondiale de la Belgrad ai fost cerută în căsătorie. A fost un complot cu celelalte fete. Cum te-ai simţit şi cum ai aflat de chestia asta?

– A fost un moment frumos şi surprinzător. Nu mă aşteptam la aşa ceva. El mi-a mai bătut un fel de apropo despre cum ar fi să mă ceară pe podium. I-am spus că nu mi-aş dori aşa ceva, că aş vrea să mă bucur pentru ce am făcut. Dar la asta nu mă aşteptam. Am fost plăcut surprinsă. Am plecat cu mai multe medalii de la Belgrad, ca să zic aşa (râde).

Colegele ştiau, nu?

– Da, ele ştiau. A fost şi un moment amuzant că nu ştiam de ce aşteptăm la ponton. De fapt aşteptam să ajungă el. Chiar am întrebat de ce stăm pe loc? Mă gândeam că i s-a făcut rău unei fete. El a fost de vină (râde).

Ar fi aurul olimpic un vis devenit realitate?

– Da, cu siguranţă. Pentru mine şi pentru oricare sportiv. Nu poate nimeni să garanteze aurul, dar ceea ce putem garanta este că vom face nişte curse extraordinare şi vom da tot ce avem mai bun pentru a ajunge pe podium. Avem dăruire, ambiţie, avem de toate. Să ajungem acolo şi să ne facem treaba.

După Jocurile Olimpice te-ai gândit ce vei face?

– Momentan sunt tânără. Mai pot prinde o ediţie a Jocurilor Olimpice. Voi continua cu canotajul şi sper doar să nu păţesc ceva din punctul de vedere al sănătăţii mele. Nu suntem feriţi, există accidentări. Am colegi care au o hernie sau chiar două hernii de disc. Dar avem o echipă medicală foarte bună care ne ajută să ne putem ţine pe picioare, să spun aşa.

• 24 de ani are Magdalena Rusu
• 44 locuri cotă are România la canotaj pentru Jocurile Olimpice