Marco Van Basten, dezvăluiri sincere în noua lui carte. Tragedia care i-a marcat copilăria și de ce golul din finala EURO 1988 a fost un dar divin

Fostul mare atacant olandez Marco Van Basten, acum în vârstă de 57 de ani, a mărturisit recent jurnaliștilor revistei France Football că lectura autobiografiei Open a lui Andre Agassi l-a determinat să își scrie memoriile, în care a povestit despre momentele de vârf ale carierei sportive, dar și despre părțile cele mai dureroase ale vieții sale.

Van Basten a fost urmărit mult timp de o tragedie petrecută în copilărie

În cartea “Basta, viața mea, adevărul meu”, recent apărută în limba franceză, Van Basten a dezvăluit și o dramă teribilă petrecută în copilărie.

Când avea șapte ani, a mers împreună cu un prieten, Jopie, pe un iaz înghețat, iar la un moment dat, gheața s-a spart. Jopie a dispărut la fund într-o clipă, iar imaginile acelea au rămas la fel de clare și astăzi pentru triplul câștigător al Balonului de Aur:

“Purta o căciulă de lână în acea zi în genul celor purtate de patinatorii de viteză. Albastră cu o dungă albă pe mijloc și două dungi roșii pe margini. Iar acea căciulă plutea la suprafață. Îmi amintesc foarte bine. L-au găsit pe Jopie, dar era mort. Nu am vorbit deloc acasă despre asta. Tatăl meu credea că nu este un lucru bun. Era tabu. Dar la școală, dimpotrivă, vorbeam doar despre asta. M-a urmărit destul de mult timp asta. Aveam doar șapte ani, dar gândurile acestea m-au obsedat până la un moment. Aș fi putut fi puțin mai eroic?”.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Golul din finala EURO 1988, ca o dreptate divină

Van Basten a povestit și un episod mai tensionat în care a fost implicat, la un moment dat, pe terenul de antrenament la Ajax, alături de idolul său, Johan Cruyff: “Era cu un Dumnezeu pentru mine, un erou absolut. Când jucam fotbal pe stradă, eu eram mereu Johan Cruyff și acum eram alături de el pe un teren de fotbal. Într-o sâmbătă dimineață, am participat la antrenamentul primei echipe. În acea dimineață, lucra cu mine. Găsea să spună ceva la oricare din acțiunile mele, de fiecare dată când atingeam mingea, la orice cursă în care mă lansam. Tot timpul nu a făcut decât să îmi dea lecții. Am terminat prin a fi suprasaturat de criticile lui și să îi spun să se ducă la naiba înainte de a părăsi terenul. Mi-au dat imediat lacrimile, în parte pentru că eram siderat de reacția mea”.

Dublu câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu AC Milan și campion european în 1988 cu naționala Olandei, Van Basten a intrat definitiv în inimile iubitorilor fotbalului datorită golului fabulos înscris în finala EURO 88 împotriva Uniunii Sovietice.

Dar chiar el a dezvăluit că acea execuție uluitoare, care l-a surprins pe portarul Rinat Dassaev, a fost posibilă tocmai datorită unor probleme medicale: “Partea ciudată a acestui gol din punct de vedere tehnic este că nu dispuneam de o libertate totală de mișcare la piciorul drept. De când ligamentele mele fuseseră reparate în timpul operației din noiembrie 1987, mobilitatea mea era un pic redusă și nu aș fi putut relua o minge precum aceea cu toată puterea necesară. Cu o gleznă în stare bună, probabil că nu aș fi marcat niciodată un astfel de gol. Cred că a fost poate un fel de intervenție divină în raport cu ceea ce mi s-a întâmplat la gleznă. Cred cu tărie asta. Un fel de nedreptate reparată. În acest sens, golul acela a fost un dar de la Dumnezeu”.

• 24 de goluri în 58 de selecții are Marco Van Basten în naționala Olandei între 1983 și 1992, timp în care a cucerit titlul european în 1988.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Ce chinuri a îndurat Van Basten înainte de a se retrage din fotbal

Marco Van Basten a povestit și cum a fost impresionat de importanța arătată de italieni pentru felul în care se îmbracă și se asortează în orice situație: “Italienii sunt mult mai atenți la aparențe decât noi. Îmi amintesc că eu și Ruud Gullit am venit la Milanello cu lucrurile de toaletă în pungi de plastic și în adidași cu șosete de tenis. De neimaginat pentru italieni. Ei purtau pantofi impecabili asortați la curelele lor, iar șosetele erau asortate la culoarea cămășii lor. Iar trusa lor de toaletă era din cea mai bună piele. Ne-a luat ceva timp pentru a ne obișnuim cu toate acestea”.

Olandezul a dezvăluit în cartea lui și despre suferința cumplită prin care a trecut cu puțin înaintea retragerii din activitatea de fotbalist, după ce în iunie 1994, i s-a fixat un aparat Ilizarov în jurul gambei, iar 22 de ace i-au fost înfipte în tibie și picior: “Trebuia să curăț locul de trei ori pe zi cu alcool și vată. Locul unde acele penetrau carnea risca să se infecteze și trebuia să am grijă. Era oribil. Erau răni deschise de unde curgea puroi în permanență. Timp de trei ori, glezna mi s-a infectat de trei ori. În câteva ore, am făcut febră de peste 40 de grade. După șase săptămâni, un ac s-a rupt, iar durerea era de nesuportat. Perioada dinaintea fixării inelului a fost oribilă, dar cele trei luni cu chestia aceea în jurul gleznei au fost un infern. După ce profesorul Marc Martens a scos inelul la Anvers, am crezut că ce era mai rău a trecut. Dar nu. După ce inelul a fost scos, nu mă puteam sprijini pe gleznă, nu puteam merge, nu puteam face nimic”.

Un capitol aparte în cartea “Basta: viața mea, adevărul meu” a fost consacrat experienței de antrenor. Deși nu a stat nici măcar un deceniu pe banca tehnică în postura de principal, cel mai lung mandat fiind cel de selecționer al Olandei între 2004 și 2008, Marco Van Basten consideră că acest rol este unul privilegiat: “Suntem pe un piedestal, primim lovituri, dar suntem și foarte bine plătiți și pentru asta facem față. Antrenorii se protejează împotriva criticilor. Dar dacă arăți un pic de vulnerabilitate, nu rămâne fără consecințe pentru că vor putea să te atace mult mai ușor. Să vorbești poate avea și efecte pozitive pentru că mulți alții se confruntă cu probleme de aceeași natură. Iar obiectivul, în această carte și în general, este să fii sincer înainte de toate. Ce interes ai avea să nu fii? Sinceritatea nu mă va face un om mai bun, dar în același timp, nu mă va face unul mai rău”.