Marius Bodochi, la ora regretelor: “Nu am reușit să îl văd pe cât îmi doream”

Marius Bodochi, celebrul actor și prezentator tv, vorbește despre regretele din viața lui. Iar printre acestea este faptul că a avut un copil pr când era foarte tânăr și nu a avut prea mult timp să petreacă alături de micuț pentru că trebuia să fie mereu pe scenă. Ideea că nu a putut să fie mai mult timp alături de mama sale, mai ales spre finalul vieții, este alt lucru pe care îl regretă enorm.

Regretele unui actor: “Un rol sau o deplasare mai pot aștepta, viața nu”

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebrul actor Marius Bodochi ne povestește cum era să rămână fără un ochi în copilărie și cum a fost exmatriculat în liceu pentru că era un rebel care nu suporta regimul comunist.

Marius Bodochi mărturisește că și acum are emoții uriașe când urcă pe scenă, că primii bani i-a câștigat lucrând 3 luni pe vară la spații verzi și recunoaște că a fost, de-a lungul timpului, un bărbat foarte iubit de femei.

Celebrul actor ne povestește și de prima lui dragoste, actrița Melania Ursu, soția alături de care îl are pe Alex, fiul sau, dar și cât de mult l-a destabilizat divorțul de femeia care i-a dăruit un copil.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Marius Bodochi despre părinți: “M-au lăsat să fac ce vreau”

Cum a fost copilăria dvs? Vă mai aduceți aminte o întâmplare memorabilă?

– Am avut o copilărie frumoasă, fericită. M-am născut la Cluj și când aveam 5 ani ne-am mutat la țară, lângă Cluj, așa că am avut o copilărie cu animale, pământ, mă ducea bunica 4 ore la grădiniță în fiecare zi. Au fost cei mai frumoși 2 ani din viața mea.

Eram zăpăcit când eram mic, mai am și acum un semn la ochi pe care mi l-am făcut atunci. Făceam cascadorii și într-o zi m-am dus pe câmp să mă rostogolesc pe răzoare, văzusem eu în filme. M-am rostogolit până am ajuns la un cotor de floarea soarelui care mi-a intrat în ochi de au crezut ai mei că am rămas fără el.

Cum a fost relația cu părinții dvs?

– Foarte bună pentru că ai mei m-au lăsat să fac ce vreau. Chiar dacă erau oameni simpli aveau intuiție, nu m-au forțat niciodată să fac ceva că nu-mi plăcea. Am fost la cercul de teatru de păpuși de la Casa Pionerilor, în cor, îmi umpleau timpul cu activități de acest gen.

Marius Bodochi în copilărie: “Vroiam să am întotdeauna dreptate”

Cum va înțelegeați cu fratele dvs?

– Mai am un frate, mai mic  decât mine cu un an jumate, iar mama ne iubea pe amândoi la fel. A fost mereu un avantaj la mine pentru că lucrurile mele îi rămâneau lui și mie îmi cumpărau mereu lucruri noi.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Sigur că ne-am și bătut, ciondănit, pentru că eu vroiam să am mereu dreptate, am fost un încăpățânat de mic. El avea o structură mai blândă și mă lasa să cred că am dreptate și că sunt mai tare decât el. Acum eu și fratele meu avem o relație foarte bună fără să vorbim foarte des. Ne simțim unul pe altul ca gemenii.

Perioada comunismului: “Ne-a luat securitatea și am fost exmatriculați”

Cum a fost perioada liceului? Erați lider sau mai timid?

– Perioada liceului a fost o perioada ceva mai dificilă, am avut probleme cu oamenii legii din acea vreme. Eu împreună cu niște prieteni de-ai mei ne-am făcut o organizație la nivel de copii de 15 ani, aveam și insigne pe care scria ‘Make love not war’. Așa că ne-a luat securitatea, ne-au băgat la interogatoriu și ne-au exmatriculat din școală.

De mic am trăit opresiunea comunismului, norocul meu a fost că eram minor și nu prea au avut ce să-mi facă. Eram rebeli, vroiam să mergem la discotecă, să avem părul lung, dar după 1971 s-au îngrădit lucrurile. Ascultam un radio interzis, Radio Luxembourg.

“La 12 ani am intrat prima oară într-un teatru de oameni mari” își amintește celebrul actor

De ce actorie?

– În Cluj am stat foarte aproape de Teatrul Național și îmi petreceam timpul în spatele teatrului unde aveam un parc. Într-o duminică, țin minte că aveam 12 ani, am intrat prima dată într-un teatru de oameni mari. Era un matineu, ‘Ifigenia’, și mi-a plăcut atât de mult încât mi s-a întipărit în minte să fac și eu același lucru.

Înainte să termin liceul, tata a murit brusc, la 46 de ani, a făcut în infarct și a murit pe loc. A fost prima situație îngrozitoare prin care am trecut. Așa că am dat la Politehnică, am intrat dar nu am rămas. M-am dus puțin la școală, mi-am dat seama că nu-mi place și am dat la teatru. Prima dată am picat primul sub linie, dar al doilea an am intrat.

“Eu am emoții mari și acum, înainte să întru în scenă”

Ați debutat în 1982. Va mai aduceți aminte emoțiile de atunci, vreo întâmplare de pe scenă?

– Eu am emoții și acum, am emoții mari înainte să întru în scenă, după aia mă calmez și mă liniștesc.  Am debutat cu un rol principal masculin la Teatrul Național din Cluj. Eram încă în anul 4 când m-au selectat pentru acest rol. Apoi am ales Satu Mare unde am jucat în 2 spectacole și am avut și-un recital de poezie. Am luat premiu la Cântarea României și cei din forurile locale mi-au acceptat transferul la Teatrul Național din Cluj. De mic am fost navetist.

“Eram un tânăr actor cu copil la vremea aia”

În ’82 a avut loc debutul în teatru, premiera a avut loc în iunie. Atunci eram căsătorit cu o mare actriță, Melania Ursu. Chiar dacă era mai mare cu 13 ani decât mine ne-am iubit foarte mult. Avem și un copil împreună, eram un tânăr actor cu copil la vremea aia.

Când ați câștigat primii bani din viața dvs?

-Când eram în vacanțe lucram la spații verzi pentru că ai mei erau săraci și nu aveam bani. Din clasa a 8-a lucram câte 3 luni pe vară și aveam un salariu. Primii bani ca actor însă i-am câștigat în 1981, student fiind. Colaboram cu Teatrul Național din Tg Mureș de unde luăm niște bani. Eram un student bun, aveam și bursă de merit.

Va mai aduceți aminte pe ce i-ați cheltuit?

– Banii erau doar ai mei, nu-mi cereau acasă. Îmi luăm cărți și haine și un cadou pentru ai mei. Țin minte că i-am luat fratelui meu o pereche de adidași chinezești albi.

Marius Bodochi, adevărul despre carieră: ““Personajul negativ trebuie să-l iubești ca să-l poți juca”

Acum, după atâția ani de carieră, puteți să-mi spuneți care sunt plusurile și minusurile meseriei de artist?

– Meseria asta are multe plusuri, este o meserie pe care o faci din plăcere, este ca un hobby. Dar are și minusuri pentru că te răpește de lângă ai tăi, de foarte multe ori trebuie să te izolezi, să stai singur și să gândești. Meseria asta presupune și o doză de egoism pozitiv.

E mai ușor de jucat un personaj negativ decât unul pozitiv?

– E la fel de greu și una și alta. Eu am jucat multe, și pozitive și negative. Personajul negativ trebuie să-l iubești ca să-l poți juca. Trebuie să îi găsești justificări. Eu am jucat Salieri, este odios personajul, și atunci cheia a fost iubirea.

V-au iubit mult femeile?

– Lumea zice că da. Și eu zic că au dreptate. În ciuda aparențelor, sunt un om sensibil, devin sensibil la problemele celorlalți, poate că ăsta fost atu-ul meu. Uneori am o candoare în mine.

“Am învățat să gătesc făcându-i mâncare fiului meu” recunoste Marius Bodochi

Cum este tatăl Marius Bodochi? Cum va purtați când era Alex mic?

– Când am venit în București fii-miu avea 9 ani și nu pot să spun că m-am bucurat prea mult de dezvoltarea lui, nu am reușit să-l văd pe cât doream pentru că aveam treabă. Cu Alex m-am înțeles mereu foarte bine, nu l-am certat, nu l-am bătut niciodată, nici cu o floare nu l-am atins.

Îi și găteam, eu așa am învățat să gătesc. La începutul anilor ‘80 nu se găsea nimic, trebuia să inventăm tot felul de lucruri, m-am ocupat de el cât am putut eu de mult. De când era mic i-am spus că poate să facă ce vrea numai să facă sport și să învețe o limba străină. De la 4 ani a făcut meditații la engleză, a făcut patinaj, ateletism, arte marțiale unde are și două centuri negre.

Și n-a dorit niciodată să urmeze cariera părinților lui?

– Sincer, m-am bucurat enorm că nu a vrut să se facă actor. N-a avut nici cea mai mică intenție să urmeze cariera noastră. La 13 ani a jucat cu mine în ‘Coriolan’ și a fost foarte bun. Talentul l-a moștenit dar nu a dorit, muzica și sportul au rămas pasiunile lui.

Marius Bodochi spune adevărul: “Noi actorii suntem ușor ‘pervertiți’ din acest punct de vedere”

Ce ați învățat de la fiul dvs, după atâția ani?

– Am învățat să fiu sincer pentru ca el este extrem de sincer. Noi actorii suntem ușor ‘pervertiți’ din acest punct de vedere, vorbim cu subtexte, nu direct. Și am învățat să nu mai critic. Alex, când vorbește de cineva, amintește doar părțile bune.

Care a fost cel mai greu moment din viața dvs? Ce s-a întâmplat, ce ați simțit?

– Au fost multe momente grele. Unul dintre ele a fost când a murit tatăl meu și dintr-o dată am devenit mult mai responsabil, eu cu viața mea și cu viața celor din familia mea. Altul a fost atunci când am divorțat și când am venit la București pentru că-mi era atât de bine la Cluj încât am zis că voi stagna dacă mă obișnuiesc cu binele.

“Televiziunea te aduce în casa omului, te face cunoscut” recunoaște Marius Bodochi

Ce înseamnă anii de televiziune penru dvs?

– Mi-am dat seama, la un moment dat, că nu mai am 20 de ani și că trebuie să fac ceva puternic, am realizat că am nevoie de televiziune, asta te aduce în casa omului, te face cunoscut. Am avut mare noroc că am început să lucrez când s-a deschis Acasă TV. La Prima Tv, Tvr, a avut emisiuni care au ținut ani de zile. Până la urmă am făcut 18 ani de televiziune non stop. Prezența pe micul ecram cu ritmicitate săptămânală nu are cum să-ți facă decât bine. M-am dus într-o zonă artistică de care nu mi-a fost și n-o să-mi fie niciodată rușine.

Regretele unui actor: “Un rol sau o deplasare mai poate aștepta, viața nu”

Dacă ar fi s-o luați de la început, există vreo greșeală pe care nu ați mai repeta-o?

– O, da. Am mai spus, în viața asta eu am trăit trei lucruri sfinte: copilul meu, mama mea, profesia mea. Alex a apărut în viața mea când eram foarte tânăr, mi-a dezvoltat responsabilitatea la maxim. Mama m-a ajutat imens, de la perioada studenției când lucra 16 ore legate să-mi dea bani de chirie până la faptul că m-a ajutat cu fiul meu. Iar actoria mi-a dat posibilitatea să-mi dezvolt viața interioară așa cum altă profesie nu ar fi făcut-o. Să trăiești atâtea destine și vieți este un lucru extraordinar.

“Nu aș mai pleca având în copil mic, nicăieri fără el”

Ați proceda atfel cu Alex?

-Da, acum spun că nu aș mai pleca nicăieri fără copilul meu. Nu aș mai renunta la clipele în care trebuia să stau lângă mama, mai ales către finalul vieții. Am sacrificat mult și nu aș mai face-o. Un rol sau o deplasare mai poate aștepta, viața nu.

Dacă v-ați întâlni astăzi cu Marius cel mic ce i-ați spune, ce sfaturi i-ați da?

– Nu mai fii încăpățânat. Când eram copil si mai tânăr voiam să iasă totul ca mine și asta clar nu aș mai face acum. Nu m-am crezut buricul pământului dar m-am crezut foarte aproape de buricul pământului.

Aveți vreun viciu alimentar la care nu puteți renunța?

– Nu, eu pot să mănânc orice, după o prăjitură mănânc o ciorbă. Nu am o regulă, mănânc după ce simt că vrea organismul.

“Îmi place să mă refugiez în lumea visului dar numai eu cu mine” mărturisește celebrul actor

Există vreun vis pe care nu vi l-ați împlinit încă?

– Am foarte multe visuri. Mie îmi place să mă refugiez în lumea visului, dar numai eu cu mine. Îmi face bine, este ca o evadare, și tot ce crezi că ți se întâmplă ți se poate întâmpla, chiar la nivelul asta mental, în imaginație. Este o trăire și acolo.

Ce planuri și proiecte mai aveți pentru anul acesta?

– Am avut un an teatral bun, am scos patru premiere, două la Teatrul Național din București, una la Teatrul Național din Iași unde joc Zorba Grecul, și ultima la teatrul național, deja avem câteva reprezentații. Să fac patru roluri anul acesta, consider că Dumnezeu a fost bun cu mine.

Am terminat un film, ‘Capra cu trei iezi’ unde joc cu Maia Morgenstern, doi adulți și 3 copii, a luat premiul publicului la Tiff.  Mai am un film care va ieși în primăvara lui 2023, îl joc pe Ahmed al 3-ea, sultanul, iar regizor este Dan Pița.