News

Mărturiile oamenilor care își așteaptă moartea. ”Fă ceea ce te face fericit”

Persoanele diagnosticate cu boli terminale au explicat ce contează cu adevărat pentru ele și cum au reușit să treacă de momentul diagnosticului.
31.01.2024 | 15:56
Marturiile oamenilor care isi asteapta moartea Fa ceea ce te face fericit
Cum merg mai departe persoanele care află ca sunt pe moarte Sursa foto: hepta
ADVERTISEMENT

Numai persoanele cu boli terminale știu ce înseamnă să trăiești cu aceste maladii. Confruntându-se cu moartea, aceste persoane știu foarte clar cum să trăiască. “În ciuda faptului că are o boală terminală, acea persoană este în viață. După ce te confrunți cu inevitabilitatea morții, fiecare zi este un miracol”, explică doctorul David Kuhl, profesor asociat în cadrul Departamentului de Medicina Familiei de la Universitatea British Columbia din Vancouver.

Ce contează pentru persoanele aflate în pragul morții

Mari Isdale, în vârstă de 40 de ani, din Greater Manchester, Anglia a fost diagnosticată în 2015 cu cancer intestinal în stadiul patru și i s-au dat 18 luni de trăit. În ciuda unei perioade de remisie (etapa în care cancerul nu poate fi detectat în organism și nu mai există simptome n.r.) și a 170 de runde de chimioterapie, boala s-a răspândit de atunci la ganglionii limfatici.

ADVERTISEMENT

“Întotdeauna m-am gândit: ‘îmi voi face o carieră, apoi mă voi căsători, voi avea copii, voi călători’. Și apoi a apărut cancerul. Jelești după viitorul tău. Pentru copiii și cariera ta imaginară. Dacă aș muri mâine, ceea ce aș spune pe patul de moarte ar fi că regret că nu am petrecut suficient timp cu familia mea. Așa că pe asta mă concentrez.

Am o ‘listă Yolo’ (you only live once – trăiești o singură dată n.r.) de lucruri pe care vreau să le experimentez în viață, iar soțul meu și familia mea lucrează din greu pentru a se asigura că facem cât mai multe dintre ele împreună.

ADVERTISEMENT

Viața mea va fi, cel mai probabil, scurtă, așa că în zilele mele bune, când sunt suficient de bine, trăiesc cu adevărat. Ies în oraș și fac tot ce vreau: la o masă bună, la teatru, la cinema sau la un escape room”, a declarat Mari Isdale pentru The Guardian.

”Acceptați-vă situația”

Michèle Bowley, 57 de ani, din Basel-Stadt, Elveția și-a găsit un nodul la subraț în vara anului 2020. O biopsie a arătat că avea cancer de sân. Boala s-a răspândit la plămâni, ficat și oase, iar la sfârșitul anului 2021 i s-a dat un prognostic de trei până la șase luni.

ADVERTISEMENT

”Acceptă-te pe tine și situația ta. Nu-ți irosi energia luptând. Cele mai importante lucruri în viață sunt ceilalți oameni. Acordă atenție nevoilor tale și fă ceea ce te face fericit. Fă ceva creativ, învață ceva nou, implică-te în ceva care contează pentru tine. Bucură-te de viață până la ultima suflare.

Nu am regrete. Întotdeauna am făcut ceea ce era important pentru mine și mi-am atins potențialul maxim, indiferent de ceea ce așteptau sau credeau alții despre mine. Am avut o viață împlinită, sunt gata să plec”, spune ea despre cum a continuat să trăiască după diagnostic.

ADVERTISEMENT

“A avea un scop aduce bucurie”

Mark Edmondson în vârstă 41 de ani din Sussex, Anglia a fost diagnosticat cu cancer de colon în 2017. După ce medicii i-au descoperit, de asemenea, peste 30 de tumori în ficat, i s-a dat un an de trăit. De atunci, a fost supus la peste 140 de runde de chimioterapie și la peste 30 de operații.

”Înainte de a face cancer, aveam ambiția de a deveni director general sau CEO, voiam să realizez ceva în cariera mea. La câteva ore de la diagnostic, toate acestea au dispărut. Nu mă mai interesează munca, dar cred cu tărie în a avea un scop, ceva care să te motiveze și să te distragă, care să îți aducă bucurie și satisfacție.

Am obținut asta din afacerea pe care am început-o: un serviciu de sprijin pentru oricine se confruntă cu situații similare. Îmi place să fac coaching și mentorat. Nu am fost niciodată mai fericit.

Nu contează ce mașină sau ce casă avem, atâta timp cât ne simțim bine. Ceea ce contează cu adevărat este dragostea, relațiile, bunătatea, grija pentru oameni, a fi în preajma oamenilor. Vreau să creez cele mai bune relații pe care le pot crea și să trăiesc cea mai fericită viață pe care o pot trăi, pentru că nu mai știu care este orizontul meu de timp”, a spus Edmondson.

“Nu contează cantitatea de timp pe care o am, ci calitatea”

În 2019, Chris Johnson în vârstă de 44 de ani din Tyne and Wear, Anglia a fost diagnosticat cu un cancer gastrointestinal rar. În 2020, i-au fost găsite sute de tumori mici găsite pe ficat ceea ce a dus la un prognostic de doi până la cinci ani.

”Am un timp limitat, așa că aș prefera să fac lucruri cu familia și prietenii și să am un impact pozitiv asupra lumii din jurul meu. Nu mai sunt la birou purtând cămașă și cravată. În 2021 alergam maratoane, iar anul trecut am terminat National Three Peaks Challenge.

Strângerea de fonduri a fost principalul motor, dar exercițiile fizice mă ajută și cu efectele secundare ale tratamentului meu, deși, pe măsură ce acesta avansează, devine mai greu să fac distanțe lungi. Îmi pasă în continuare de politică, de climă și de echipa mea de fotbal, dar nu mă mai stresez din cauza lor. Nu este vorba de cantitatea de timp pe care o am, ci de calitate.

Oamenii vorbesc despre a învinge cancerul sau despre victorie. Eu nu voi învinge niciodată cancerul, nu este o opțiune. La un moment dat mă va ucide. Dar până atunci, modul în care îmi trăiesc viața este versiunea mea de a câștiga”, spune Chris Johnson.

”Cancerul îți arată ceea ce contează cu adevărat”

În august 2020, după ce nu s-a simțit bine timp de două săptămâni, australianca Siobhan O’Sullivan, 49 de ani, a fost diagnosticată cu cancer ovarian. Boala se răspândise deja dincolo de ovarele ei și nu a răspuns la chimioterapie.

”Am o mulțime de colegi și prieteni din întreaga lume, iar oamenii mi-au trimis cadouri prin poștă din toate colțurile lumii. Un prieten englez a zburat să mă vadă timp de trei zile. A stat mai mult în aer decât cu mine. Acesta este genul de generozitate pe care oamenii mi l-au arătat și a fost foarte emoționant.

Cancerul a fost extrem de eficient în a sorta ceea ce contează cu adevărat și ceea ce nu contează. Întotdeauna am fost o persoană foarte ocupată și, dacă aveam întâlnire cu cineva la ora 13.00 și ajungea la 13.20, m-aș fi enervat.

Acum mi-am dat seama că nimic din toate acestea nu mai contează. Mi-ar fi plăcut să fi avut această perspectivă și să fac aceste conexiuni fără să trebuiască să trec prin porcăria asta de cancer”, spunea ea. Siobhan O’Sullivan a murit pe 17 iunie 2023.

“Boala m-a scăpat de temeri”

Juan Reyes, 56 de ani, din Texas, SUA a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică (SLA) în 2015. Avea simptome de doi ani, iar durata medie de supraviețuire este de trei ani. În următoarele șase luni, a ajuns în scaun cu rotile. De atunci și-a pierdut uzul mâinilor.

”Sunt foarte introvertit, liniștit și rezervat, și mi-e teamă să vorbesc în public. Faptul că a trebuit să trăiesc cu SLA m-a scăpat de multe dintre temerile mele. Întotdeauna am avut un comportament glumeț cu prietenii apropiați și cu familia, iar acum mă folosesc de asta ca de o putere, pentru a distra și a educa prin comedie.

Prima dată când am făcut stand-up a fost în octombrie 2019, la o strângere de fonduri pentru SLA pe care am organizat-o la un club de comedie local. Nu intenționam să o fac, dar cum deschideam seara, am riscat. După aceea m-am simțit incredibil de viu.

De asemenea, am făcut parașutism la șase luni după diagnosticare. Primul pas din avion mi-a tăiat respirația. Avântul de aer a fost asurzitor, apoi am fost suspendat deasupra peisajului. Liniștea senină, întreruptă de foșnetul coroanelor copacilor, mi-a schimbat viața. Mă bucur atât de mult că am trăit această experiență. Sunt pe moarte, deci de ce să mă tem?”, a explicat el.

”Fiți recunoscători”

Un istoric familial de cancer de sân a însemnat că, atunci când Tyra Wilkinson, acum în vârstă de 50 de ani, din Ontario, Canadan a fost diagnosticată în 2015, își făcuse deja planuri pentru o mastectomie. Șapte ani mai târziu, cancerul revenise și se răspândise la coloana vertebrală, ceea ce îl făcea incurabil.

”Soțul meu și cu mine aveam planuri pentru când copiii noștri ar fi crescut. Întotdeauna am spus că vom fi cei mai în formă bunici, jucându-ne cu nepoții noștri. Chiar dacă voi fi în viață, nu voi putea fi acea bunică, pentru că pur și simplu nu sunt capabilă să fac aceste lucruri acum.

Fii recunoscător pentru ceea ce ai, pentru că întotdeauna poate mai rău. Fiți recunoscători pentru toate lucrurile care vă merg bine acum”, a declarat Wilkinson.

”Indiferent cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și ieși din casă”

În primele ore ale zilei de 24 ianuarie 2023, Simon Penwright, în vârstă de 52 de ani din Buckinghamshire, Anglia a fost trezit de un gust și un miros neplăcut. Medicii au descoperit trei tumori cerebrale, dintre care una îi acoperea jumătate din creier. A fost diagnosticat cu o formă agresivă de glioblastom și i s-au dat mai puțin de 12 luni de trăit.

”Ar fi fost atât de ușor să mă trezesc dimineața și să stau în pat. Nu sunt o persoană care se antrenează la sală, dar când fac puțină mișcare, mă simt fantastic. Indiferent de cum vă simțiți, treziți-vă, îmbrăcați-vă și ieșiți afară.

Dacă ești bine într-un minut, apoi faci un stop cardiac și în următorul ești mort, nu mai ai nicio opțiune. Deci cred că sunt recunoscător că pot să mă organizez și să profit la maximum de relațiile mele. Aș alege această cale de fiecare dată”, a explicat el.

”Nu-mi mai pasă ce cred ceilalți”

Diagnosticată cu cancer mamar primar în 2019, Sukhy Bahia, în vârstă de 39 de ani din Londra, Anglia a primit undă verde de la oncologul ei în martie 2022. Cinci luni mai târziu, ea a descoperit că boala i s-a răspândit la oase și la ficat.

”Sunt o mamă singură. Este sfâșietor pentru că te gândești că vei fi lângă copiii tăi pentru foarte mult timp. Fiica mea are nouă ani și fiul meu are șase ani, iar eu sunt complet transparentă cu ei în ceea ce privește sănătatea mea.

Sper să le las lucruri pentru atunci când nu voi mai fi aici. Vreau ca ei să știe că nu trebuie să impresioneze pe nimeni sau să încerce să se integreze și că etapele importante sunt o prostie. Nimic nu trebuie să fie făcut până la o anumită vârstă sau la un anumit moment.

Nu-mi mai pasă ce cred ceilalți despre mine. Încă din adolescență, mi-am dorit mereu un tatuaj, o mânecă întreagă. Anul trecut am decis să îmi fac unul cu florile de naștere ale copiilor mei, pentru a arăta cât de mult înseamnă ei pentru mine. Copiii mei le adoră; părinții mei nu sunt încântați, dar acceptă că sunt lucruri mai rele pe care le-aș putea face cu viața mea”, a declarat britanica.

”Tratează fiecare zâmbet ca și cum ar fi ultimul”

În vara anului 2022, Ricky Marques, 42 de ani, din St Helier, Jersey a început să slăbească. În noiembrie, o tomografie computerizată a dus la diagnosticul de cancer pulmonar. Boala, care s-a răspândit la oase și la ganglionii limfatici, era atât de avansată încât i s-a dat un prognostic de săptămâni sau luni.

”Când eram mai tânăr, am avut un fiu, iar la vârsta de opt ani a murit într-un accident de mașină. Viața mea s-a prăbușit și m-am gândit: ‘Cum o să-mi revin?’. Când am fost diagnosticat cu cancer în fază terminală, m-am gândit: ‘Ce o să mai pățesc? Nu am avut deja partea mea de ghinion? Nu merit să trăiesc?’ Lecția pe care am învățat-o este că de fiecare dată când cineva îți zâmbește privește-l ca și cum ar fi ultimul zâmbet pe care îl vei vedea, pentru că, ghici ce? Poate că așa este”, a spus bărbatul.

ADVERTISEMENT