Mărturiile unui manelist celebru: “Eram un umflat cu o mașină șmecheră”

Baboiash face o serie de destăinuiri cât se poate de intime. Pe numele real Florin Baboi, artistul ne povestește despre perioadele de cumpănă din viața lui. Mărturisește că una dintre ele a fost atunci când celebritatea i s-a ‘urcat’ la cap  pentru că ajunsese să cânte împreună cu numele grele din muzica românească.

Manelist, celebru, Baboiash, a trecut prin momente de cumpănă

Baboiash, pe numele sau adevărat Florin Baboi, este unul dintre cei mai vechi cântăreți de manele și muzică lăutărească din Bucureșți. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, cunoscutul artist recunoaște că a existat o perioadă, în viața lui, când celebritatea i s-a cam urcat la cap.

Aflăm care a fost motivul pentru care s-a lăsat, timp de 14 ani, de muzică, și cum a reușit să-și găsească echilibrul alături de soția lui și de cei doi copii minunați. Având, la un moment dat, greutatea de 187 de kilograme, Baboiash a decis să-și facă operație la stomac.

Prima oară a fugit din spital, iar a doua oară i s-au pus doi bodyguarzi la ușă ca să nu repete figura. Cunoscutul manelist ne spune care a fost cel mai greu moment din viața lui și cum și-a petrecut copilăria alături de fratele și sora mai mare.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Baboiash: “Nebunia mea de copil m-a făcut să învăț toate melodiile”

Cânți de la 12 ani. Îți mai aduci aminte prima piesă, cum ai decis că vrei să faci muzică?

-N-am decis eu să fac muzică, au decis părinții mei. Când eram mic făceam o pernă acordeon și au vrut să mă ducă la școală la muzică. Și nașii părinților mei erau artiști de muzică populară. Au vrut să mă asculte, să vadă ce pot. Trebuia să învăț ‘Sârba întâi’ dar eu am învățat ‘Prințișorul meu’. A fost predestinat (râde).

La 12 ani și 2 luni ai susținut prima nuntă din viață ta, ai cântat 3 zile. Cum ai rezistat? Erai, totuși, un copil.

-Eu, la școala de muzică, trebuia să învăț note, mergea greuț. Dar aveam ureche muzicală, ascultam casete sau viniluri, știam toate melodiile. Din cauza asta am reușit să cânt 3 zile la o nuntă. Nebunia mea de copil m-a făcut să învăț toate melodiile. Am reușit să strâng și o formație ca să merg să cânt.

Veneam de la școala de muzică și era aglomerație în tramvai sau autobuz. Ca să stau lejer în față îi cântăm șoferului, tot drumul, la acordeon. În autobuzul respectiva mergea și ginerică, m-a văzut câteva zile la rând cum cânt și mi-a spus că vrea să vin la nunta lui. Nu mă întreba cum am reușit să fac o formație de lăutari consacrați la vremea respectivă. Nunta a fost de bun augur pentru mine deoarece a fost în Jilava, fata care se mărita era a unuia dintre cei mai bogați oameni de acolo. Așa m-am lansat în lumea nunților.

Digisport.ro

FOTO După ce s-a lăsat filmată la duș, alături de soțul ei, a semnat contractul vieții. ”Ne vedem acolo”

“Eram mic și grăsunac, trebuia să cânt că să ‘rezist’ iarna”

În anul 2006 ai decis să iei o pauză, chiar dacă aveai un mare succes.

-În 2006 am ‘închis’. Eu cântam la restaurant și, pe vremea aceea, nunțile se făceau când se putea, nu în post. Noi, lăutarii, cântam numai la nunți. Din noiembrie până după paste poate, cu noroc, mai prindeai un botez, două. Pentru că trebuia să câștig, am început să cânt la restaurant. Am venit cu muzică de petrecere, manele și lăutărească. Eram mic și grăsunac, trebuia să cânt ca să ‘rezist’ iarna. Această muncă asiduă, fără pauză, s-a acumulat. Cu trecerea timpul am început să am succes, clienți mai mulți, mese, iar în weekenduri, la nunți, aveam deja 3 formații. Nu o făceam pentru nevoia financiară ci de plăcere, era o binecuvântare. Era o certitudine că ceea ce fac este bine și asta mă motiva foarte tare.

“Mă sunau de la interlopi până la oameni politici și fotbaliști”

Fără să-mi dau seama că nu avea cum să ducă, psihic, la ceva bun, iată că am cedat. Nu aveam familie, nevastă, copii. Aveam doar 9 numere de telefon și nu puteam să dorm. Eram căutat de tot felul de oameni din toate categoriile sociale. Mă sunau de la interlopi până la oameni politici și fotbaliști, trebuia să răspund pe gratis. Pentru ei eram un fel de angajat la restaurant, li se părea normal să le cânt.

Mărturiile unui manelist celebru: “Am decis că Florin Baboi nu mai există”

Ce s-a întâmplat până la urmă?

-Am plecat la munte cu niște fete, după ce muncisem 5 ani jumătate în care avusesem 10 zile libere. Mi-am luat o cartelă de la peco și i-am zis tipului cu clapa să mă sune doar el dacă era ceva. Am ajuns la munte să mă odihnesc și a sunat băiatul, speriat, să vin. M-am întors la restaurant, am cântat până la 7 dimineața și m-am întors la munte. A doua zi am aruncat cartela și am decis că Florin Baboi nu mai există.

Din cele 9 numere de telefon care mă țineau treaz, de cât sunau, am ajuns să mă sun singur. Asta a fost prima mea lecție, prima confruntare directă cu viața.

“Eram un umflat cu o mașină șmecheră, îmi plăcea să epatez”

A existat vreun moment, în viața ta, când ți s-a ‘suit’ celebritatea la cap?

-Clar că da. Țin minte că aveam niște proiecte cu Costi Ioniță și am participat la primul spectacol de manele din Bucureșți. A avut loc la Piața Charles de Gaulle și circulația a fost oprită. Am cântat alături de Costi, Liviu Pustiu, Adi de la Vâlcea, Vali Vijelie și am avut emoții. Așa de mari încât, atunci când am urcat pe scenă, am vrut să fug. Când au început să-mi strige numele m-am dat jos.

Apoi mi să cam urcase celebritatea la cap. Mă duceam să cânt la zile de orașe, comune. Eram un umflat cu o mașină șmecheră, îmi plăcea să epatez. Nu am deranjat, însă, pe nimeni. Educația din copilărie m-a învățat să am ‘frână’. În raport cu mine, însă, nu mă mai evaluăm corect. Cred că și de asta m-am lăsat de cântat.

Declarațiile sincere ale unui manelist celebru

În 2010 viața ta s-a schimbat, te-ai însurat și ai doi băieți. Cum este tatăl Baboiash? Fac băieții din tine ce vor ei sau mai reușești să te și impui?

-Eu încerc, dar nu am cum (râde). Mai ridic vocea la ei și după aia îmi pare rău, ei sunt ‘la butoane’. Mi-am împlinit visul, pentru asta m-am și lăsat de cântat. Aveam 187 de kilograme și am reușit să mă însor cu o fată de 19 ani. Pe soacră-mea a luat-o un pic amețeala când m-a văzut dar acum îi place de mine. Din fericire a fost bine că m-am lăsat de muzică și că mi-am căutat echilibrul emoțional.

Ce ai învățat, până acum, de la copiii tăi?

-Am învățat cele mai importante lecții de viață. Să fiu răbdător, că iubirea înseamnă să fii mereu pe locul secund și să te dăruiești celui pe care-l iubești în totalitate. Noi toți avem o percepție puțin superficială despre iubire. Când ai copii înveți că iubirea este mai mult decât ești tu. Am învățat să fiu mai atent cu mine, să mai contez și eu deoarece dacă eu sunt bine, sunt și ei.

“Am fugit din spital îmbrăcat doar în halatul de operație”

Până la urmă ai reușit să faci operația la stomac. Îți mai aduci aminte perioada de după? A fost greu?

-În 2006 am făcut operația. Am un prieten foarte bune, de fapt e singurul prieten care mi-a dovedit ce înseamnă prietenia, și care în acel an îl cunoștea pe dl doctor Copaescu. M-a întrebat dacă vreau să-mi facă o intrare la el.

Într-un final m-am trezit în ziua în care am ajuns acolo, îmbrăcat doar în halatul ăla, și cu anestezista care îmi vorbea despre riscuri. Printre altele mi-a spus că s-ar putea să rămân fără acute la voce din cauza furtunului de anestezie. În momentul acela a răspuns frica din mine, am zis că mă duc până la baie și am fugit din spital îmbrăcat doar în halatul de operație.

“Prima zi după operație am fost într-o depresie majoră”

Dar te-ai întors, totuși.

-Da, în 2016, tot la Copăescu, la Ponderas. Emoțional este foarte greu să faci asta. Nu este că o operație estetică, nu mai poți face lucrul care te calma emoțional, adică să mănânci. Am învățat totul despre operație și am făcut-o conștient. La ușa mi-au pus doi bodyguarzi ca să nu fug iar. A venit asistenta, mi-a dat o pastilă și am plecat râzând. Prima zi după operație am fost într-o depresie majoră. Nu am vrut să o primesc pe soție și pe copii, să nu mă vadă în felul acela. A două zi am mers, am venit acasă și totul este ok.

‘Mândru că sunt român’. Ce înseamnă România pentru tine? Alții ar fi plecat, tu ai rămas. De ce?

-Eu am făcut melodia și de 1 decembrie mi-am propus din nou să fac un proiect pentru România. Simt că un român, țara asta mi-a dat tot ce am. Mi-a dat dreptul la educație, părinților meu dreptul de a munci ca să ne ofere cât s-a putut. Fără să deranjez și să judec pe nimeni, nu vreau să fac parte din cei care pleacă și spun ‘România atât a putut să-mi ofere’. În democrație fiecare face ce poate și ce știe, trebuie să te lupți pentru asta. Țin la România pentru că aici poți să faci ce vrei și să fii cine vrei în aceeași zi.

Cel mai greu moment: ‘Puiul meu cel mic este un copil special”

Când ai trăit cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

-Cel mai greu moment din viața mea a fost când am aflat că puiul meu cel mic este un copil special. O singură dată am mai spus asta, nu vorbesc despre acest subiect. Și asta nu pentru că nu am acceptat, ci pentru că va rămâne ca un semn pe harta vieții mele. M-a schimbat total acel moment, sunt bucuros pentru asta. La început a fost un moment greu pe care am început să-l percep ca pe o binecuvântare și să merg înainte. Copiii m-au învățat să revin la calitatea de om, aia pură, nu cea pe care trebuie s-o vadă lumea.

“Mă legau de pom cu lanțul de la câine ca să nu fug din curte”

Cum a fost copilăria ta?

-Copilăria mea a fos una tâmpită (râde). Aveam doi frați mai mare care trebuiau să stea cu mine în loc să meargă la joacă. Mă legau de pom cu lanțul de la câine ca să nu fug din curte. Eu pe sora mea am agățat-o în cui. Fratele meu era mai mare cu 9 ani ca mine și sora mea cu 6. Ei deja aveau un anturaj dar mă aveau pe mine și trebuiau să mă spele, să facă lecții, să-mi dea de mâncare. Recunosc, am ieșit un pic răsfățat datorită lor. Dar și aveau grijă să mă facă să ma simt ca o povara pentru ei (râde). Nu ne-am certat niciodată iar eu, ca să se joace ei, stăteam și repetam la acordeon, iar asta a însemnat studiu și evoluție.

Îți mai aduci aminte când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Cred că nu există om care să nu-și aducă aminte de prima dragoste. Pentru mine a venit eu neștiind ce înseamnă. Am făcut o confuzie între pasiune și iubire. Nu am fost clar petru mine și așa am trecut prin vreo 3,4 depresii. Dragostea și iubirea adevărată am cunoscut-o odată cu soția mea.

“Nu mi-am înșelat soția niciodată în 13 ani, sunt foarte dedicat familiei”

Cum te-ai descrie, sincer, până la căsătorie, fidel sau infidel?

-Am făcut tot ce a trebuit ca să pot fi acum un bărbat exemplar. Nu mi-am înșelat soția niciodată în 13 ani, sunt foarte dedicat familiei. Ei m-au învățat să fiu așa, îmi oferă exchilibrul și liniștea de care am nevoie. Le recomand tuturor să-și facă toate poftele, la timpul lor, că după 35 de ani să mai ai o amantă nu cred că mai e corect. Așa cum nici o femeie de 40 de ani nu mai are ce să caute pe la sălile de fitness puștani cu mușchi.

Când ești mic confunzi iubirea cu pasiunea și dorința. O familie, însă, trebuie ținută sănătoasă. Acum oamenii se căsătoresc după 35 de ani că nu se mai satură de dorințe. Eu le-am făcut de mic. Am iubit, am suferit, am avut depresii, complicații. Am iubit dar a fost o iubire falsă că, de era adevărată, rămânea. Din cauza decepțiilor în dragoste am devenit compozitor, am spus în versuri ce am simțit.

Îți place să găteșți? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-La 187 de kile sigur că am fost un mâncăcios. Și cu stomacul mic tot așa sunt. Soția mea gătește foarte bine, cu o ciorbă m-a cucerit. Eu mai stai la grill, mai fac niște fructe de mare, fandoseli care nu necesită atât de multe cunoștințe vis a vis de bucătărie. Mai fac și paste copiilor.

Confesiunile lui Baboiash

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Îmi place să merg cu bicicletă, este pasiunea mea, în afară de muzică. Mă duc și la munte, îmi place anduranța, să merg la drum lung cu bicicletă. Pentru mine este ca o meditație, îmi recâșting încrederea în mine, mă liniștește.

“Pesemne nu aș fi reușit să-mi întemeiez familia de azi dacă nu treceam prin toate”

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Sincer, dacă a lua-o de la început le-aș face pe toate la fel. Am realizat, până acum, că fiecare greșeală a făcut parte din planul lui Dumnezeu. Din toate am avut câte ceva de învățat. Poate, totuși, nu m-aș fi lăsat de muzică. Timpul ăla pierdut, 14 ani, s-au recuperate greu, dar frumos. M-au determinat să muncesc mai mult și din toate am învățat câte ceva.

Pesemne nu aș fi reușit să-mi întemeiez familia de azi dacă nu treceam prin toate. Dacă nu eșți echilibrat emoțional nu ai cum să faci față lumii ăsteia plină de tentații. Jocuri, substanțe interzise, alcool. Eu cred că m-aș fi pierdut pe ‘drum’ chiar dacă mă consider strict, țăran la bază.

Unde plecați vara asta? Care este destinația preferată de vacanță?

-Ne place să mergem în Limnos, în Grecia. Este un loc perfect pentru copii, stau singuri în apă, simțim și noi că este vacanță. Nu te afectează financiar puternic, se poate merge și cu ferryboat-ul. Dar locul unde-mi place mie cel mai mult este Toscana, în Italia, însă nu ne putem permite în fiecare an. Ultima dată am mers în 2019 și o să ne mai ducem.