Un model de mașină Dacia, construit la ordinul fostului lider comunist, Nicolae Ceaușescu, a fost un eșec total. Se spune că dictatorul și-ar fi dorit să fie primul autovehicul electric, fabricat în România. S-a produs până în 1990, an în care autoritățile au interzis să mai fie făcut.
Puțini români cunosc faptul că Nicolae Ceaușescu, înainte de Revoluția din 1989, care i-a adus moartea, avea un proiect ambițios. Fostul șef de stat, văzând că țara pe care o reprezintă poate livra energie electrică într-o cantitate semnificativă, s-a gândit la realizarea unei mașini pe care să o încarci acasă, la o priză normală, informează gadgetreport.ro
Dacia Lăstun sau Dacia 500 a fost o versiune a ”Daciei” actuale, din perioada comunismului, și care a mai rezistat foarte puțin pe piața auto după căderea regimului. Tipul de autovehicul a fost unul extrem de controversat, iar cei care au apucat să-l ”testeze” s-au declarat dezamăgiți.
Dacia 500 s-a dorit a fi un model agreabil cetățeanului, ușor de construit și de întreținut, inspirat din cel al Europei Occidentale, Fiat 500. Muncitorii de la uzina Tehnometal din Timișoara aveau să fie producătorii, aceiași care în trecut realizau cuști pentru transportul animalelor.
Inginerii, la cerințele dictatorului, au trebuit să facă o Dacia Lăstun care să nu cântărească mai mult de 500 de kilograme, să nu aibă decât un consum redus de trei litri la 100 de kilometri, să nu fie mai mare de trei metri, iar prețul de vânzare să fie similar cu cel al unui televizor.
”Lăstun a pornit dintr-o altă mașină, un Break, pe care inginerul l-a tăiat. Visa să construiască o maşină de raliuri cu tracţiune integrală. „Directorul […] a avut o idee bună şi a expus maşina în faţa conducerii din PCR. Ne-am trezit că dintr-o joacă de tânăr inginer s-a născut un proiect competitiv, Lăstunul, dezvoltat de Institutul Naţional de Motoare Termice”, potrivit unei declarații a inginerului Dan Bobescu.
În anul 1984 s-a lansat pe piața auto, pentru prima oară, Dacia Lăstun. Prototipul de atunci era numit ”Egreta”, dar nu l-a încântat prea mult pe Nicolae Ceaușescu, astfel că s-a făcut un altul, intitulat ”Student”, care putea fi achiziționat și de tinerii la început de carieră.
În cele din urmă , nici ”Student” nu a funcționat prea bine, așa că s-a ajuns la etapa în care a apărut a treia versiune a Dacia 500, cu fabricație din fibră de sticlă și elemente de tablă. Totuși, nicio variantă nu s-a dovedit a fi utilă, deoarece s-a făcu compromisuri tehnice.
Nicolae Ceaușescu avea planuri mărețe cu Dacia Lăstun, dar materialele de lucru erau unele de proastă calitate. În perioada comunismului, fiind criză de tablă, iar fostul dictator dorindu-și să se facă economie, inginerii din domeniul auto au folosit pentru Dacia 500 o tablă foarte subțire sau un compozit din poliester.
”Cu multă muncă, fantezie şi investiţii ar fi putut să devină ceea ce este astăzi Smart sau alte maşini de oraş. Din păcate a fost un proiect politic, ca atare s-au făcut compromisuri tehnice”, a mai detaliat inginerul Dan Bobescu.
Masa maximă admisă pentru Dacia Lăstun era de 860 de kg, iar interiorul, pe lângă alte componente, era unul foarte incomod. Pe lângă faptul că era mic, scaunele erau din plastic și tapițate cu vinil. De asemenea, ca să poți transporta un obiect de dimensiuni mari, portbagajul presupunea să înclini bancheta din spate.
Românii care au apucat să achiziționeze o Dacia 500 au făcut numeroase plângeri la Protecția Consumatorului. Cele mai dese reclamații erau: ”contactul de pornire se blochează”, ”timoneria carburatorului s-a deformat”, ”bobina de inducţie s-a ars”, ”uşile nu se închid bine, rezultând o pătrundere abundentă a apei în interior la ploaie”, ”toba de eşapament a căzut”, ”defecţiuni la pompa de benzină”, ”cutia de viteză blocată”.
În urma plângerilor, în martie 1990, reprezentanții Comisiei Naționale pentru Standarde Metrologice și de Calitate au hotărât să interzică fabricarea modelului Dacia Lăstun. Au fost mai fost comenzi care au ajuns la clienți în 1992, același an în care a fost închis și producătorul auto, uzina Tehnometal din Timișoara.