Noile cartiere de la marginea Capitalei, un dezastru urbanistic. Explicațiile unui arhitect pentru construcțiile haotice de lângă București

Bucureștiul a suferit numeroase schimbări în ultimii 20 de ani, prea multe din ele însă în rău. Poate cel mai relevant exemplu este densificarea accelerată unui oraș deja aglomerat, cu noi blocuri printre alte blocuri și complexe rezidențiale în locul spațiilor verzi. În același timp, am văzut și o explozie a populației din suburbiile Capitalei în ultimii 10 ani, odată cu construcția accelerată a noilor cartiere de lângă București. Lucru confirmat și de recensământul din 2022, unde Ilfovul a fost singurul județ cu o creștere fulminantă a populației de aproape 40%, alimentată cel mai probabil de migrația bucureștenilor în afara orașului.

Unul din principalele motive pentru care mulți aleg această relocare în afara Capitalei se datorează prețurilor reduse, apartamentele din cartierele rezidențiale din Ilfov fiind substanțial mai ieftine. Din păcate, avantajul prețurilor este deseori anulat de celelalte minusuri. Pe de o parte, mulți dintre dezvoltatori s-au uitat numai la profit, sacrificând în schimb calitatea lucrărilor, spațiile verzi, distanțele între blocuri, adică însăși respectarea legii în multe dintre cazuri. Pe de altă parte, autoritățile locale și alte instituții sunt fie incapabile să verifice respectarea legii, fie tolerează sau se fac chiar complice cu autorii neregulilor în construcții.

În loc să urmeze o viziune pe termen lung în interesul publicului, dezvoltarea orașului se datorează mai degrabă boomurilor din domeniul imobiliar. Pentru a înțelege mai bine de ce am ajuns în această situație și cum ne afectează calitatea vieții, am luat legătura cu Radu Negoiță, arhitect și autor al cărții „Disconfort Residence”.

Viața în suburbie: mai ieftină, dar și calitate pe măsură

Radu Negoiță a enumerat o listă întreagă de probleme legate de planificarea și construcția acestor cartiere. Una din principalele dileme rămâne lipsa unor spații mixte în interiorul acestora. „Dacă te uiți la vechile cartiere dormitor, observi că au fost planificate dinainte punctele de servicii sau de interes. Cartierul Titan e un exemplu pozitiv în privința asta, pentru că a fost gândit să te ajute găsești mai tot ce ai nevoie în apropiere”, a declarat acesta pentru FANATIK. „Aceleași lucruri se puteau face și în noile cartiere, dar asta ar fi însemnat ca dezvoltatorii să dedice spații pentru aceste servicii. În locul spațiilor pentru blocuri să pună spații la comun în interesul celor ce vor locui acolo. În mod evident, nu au făcut acest lucru”.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

O altă problemă gravă rămâne lipsa spațiilor verzi în aceste cartiere, ele devenind insuportabil de fierbinți pe timp de vară din cauza betonului omniprezent. „Există diverse reglementări care nu sunt respectate. Sunt reglementări ce prevăd o suprafață minimă de spațiu verde pentru fiecare bloc. Altele prevăd o distanță de minim 5 metri între geam și locul de parcare și totuși vedem apartamente la demisol și mașina  cu țeava de eșapament la nici un metru de geamul de la nivelul solului. Asta înseamnă să arunci poluarea produsă de mașină direct în casele acelor oameni”, continuă arhitectul. În pozele de mai jos se poate observa chiar unul din aceste cazuri în cartierul Militari Residence. Balcoanele sunt exact deasupra trotuarului la puțin peste 1,5 m înălțime. În stânga se află geamurile locatarilor de la demisol, la un singur metru de mașinile parcate lângă, fără să aibă aproape deloc de lumina directă a soarelui.

Foto: Trotuar din Militari Residence
Sursa: FANATIK

 „În același timp, calitatea finisajelor este una execrabilă. Mulți merg pe varianta zugrăvelii celei mai ieftine, pe acel aspect de scoarță de copac și astfel blocuri de 4-5 ani ajung să arate mai rău decât altele vechi de zeci de ani”. O altă problemă esențială constă în compartimentarea apartamentelor și respectarea standardelor de suprafețe minime utile. Legea română prevede de exemplu că o garsonieră trebuie să aibă minim 37 mp utili, în timp ce un apartament de două camere trebuie să aibă minim 52 mp. „Sunt mulți care încalcă aceste reguli prin diverse tertipuri. Unii fac bucătării fără geam sau camere cu suprafețe mai mici decât permite legea. Cel mai frapant caz a fost al unui proprietar care a mai tras un zid într-un apartament de 49 mp și l-a prezentat drept apartament de trei camere”, explică Radu Negoiță.

Situația din cartiere

Pentru a înțelege mai bine situația și problemele de urbanism ale noilor cartiere de lângă București, FANATIK s-a deplasat la fața locului în câteva dintre acestea. Deși fiecare dintre ele are câte un set de probleme specifice, regăsim totodată aceleași cauze comune mai peste tot. De la nerespectarea legislației la lipsa unui plan urbanistic care să pună calitatea vieții în centru și până la motivul profitului rapid – cel din urmă, fiind probabil rădăcina comună – toate acestea duc, împreună, la situația de azi a cartierelor noi din jurul capitalei. Luându-le pe rând, avem:

Militari Residence

Situat la un singur kilometru de bulevardul Iuliu Maniu, ai fi tentat să-l numești parte a cartierului Militari, ridicat în perioada comunistă. Numai că Militari Residence nu a beneficiat de metrou, de spații verzi ori de vreun plan bine pus la punct. Nu doar că nu e parte din cartierul Militari, dar nici măcar din București pentru că administrativ ține de comuna Chiajna, județul Ilfov. Conform recensământului de anul trecut, populația a crescut semnificativ în ultimii 10 ani. Primarul sectorului 6 spunea că, în realitate, numărul de locuitori ar fi mult mai mare decât cel declarat de INS, în jur de 100 de mii. Numai Cartierul Militari Residence este estimat a avea aproape 15 mii de locuitori. Creșterea e explicată cu atât mai bine cu cât ne uităm la densitatea noilor construcții de blocuri.

Digisport.ro

”Execuție” în 21 de minute! VIDEO Ostapenko nu a suportat umilința și a izbucnit. Gestul făcut și la finalul meciului

Luând zona la pas, consecințele dezvoltării haotice pot fi văzute mult mai bine. Maximizarea profitului s-a tradus prin renunțarea oricăror elemente „inutile”. Trotuarele, acolo unde există, sunt atât de strâmte încât cu greu pot încăpea două persoane umăr la umăr. Pe străzile principale acestea sunt puțin mai late, însă nu e un loc pe care vrei să te afli în timpul unei ploi. Deoarece canalizarea nu face față, e de ajuns o mașină cu 30km/h pentru a stropi orice pieton destul de ghinionist să se afle pe trotuar. Despre spații verzi nici nu a putut fi vorba, spațiile dintre blocuri fiind aproape complet dedicate parcării mașinilor.  „Spațiile verzi” existente sunt în cea mai mare parte neamenajate și nu este clar dacă vor rămâne așa ori se vor construi blocuri și peste acestea. În ce privește legătura cu Bucureștiul, atât mașina personală cât și puținele autobuze STB stau blocate în aceeași aglomerație infernală a orelor de vârf. Legătura cartierului cu Iuliu Maniu se face printr-o stradă cu o singură bandă pe sens, pe lângă care nu există nici piste de biciclete, nici trotuare adecvate.

Popești Leordeni

Deși tributar al aceleiași formule de dezvoltare haotică, Popești Leordeni are câteva  avantaje față de Militari Residence. Primul și cel mai important, beneficiază de acces rapid la metrou. Al doilea este că regimul de înălțime este semnificativ mai redus în mai multe din cartierele recent construite, având astfel o densitate ceva mai scăzută. Dar lucrurile bune se opresc aici pentru că restul problemelor se regăsesc și aici. Spațiile verzi lipsesc, iar pe multe străzi nu există trotuare – în cel mai bun caz, fiind improvizate prin separarea unui spațiu pietonal cu stâlpi din plastic. Distanța dintre blocuri este una foarte mică, iar orice spațiu disponibil este folosit pe post de parcare.

Pallady și Plaza Residence

Spre deosebire de cele două de mai sus, în ultimii ani s-au dezvoltat și alți poli de construcții imobiliare – zona Pallady și Lujerului, ambele în interiorul Bucureștiului. Nu doar că se află administrativ în interiorul orașului, ci se vede că beneficiază și de infrastructură mult mai dezvoltată. Stațiile de metrou și STB sunt exemplul cel mai elocvent. Dești este adevărat că blocurile de locuințe nu sunt la fel de înghesuite ca în alte cartiere noi, rămân însă departe de un model de bune practici ori chiar sau chiar față de vechile cartiere comuniste. Lipsa spațiilor verzi, a luminii naturale pentru unele apartamente și căldura provocată de întinderea de asfalt, fiind doar câteva dintre probleme.

Construiam mai bine acum 50 de ani?

Comparând cartierele de blocuri din ultimii 30 de ani cu cele anterioare anului 1989, diferențele se pot observa cu ochiul liber. „Pe atunci aveam institut de proiectare, exista un control al calității, totul trecea prin filtrul unor experți. De aici acele diferențe majore. Acel institut era și o pepinieră pentru viitorii arhitecți și urbaniști, cei tineri lucrau alături de arhitecții mai vechi și luau contact cu toate etapele proiectării și construcției”, a declarat Radu Negoiță pentru FANATIK. Strategia pe termen lung de atunci era mutarea forței de muncă de la sat la oraș, așa că proiectele urmau o filosofie funcționalistă, obiectivele fiind de a servi cât mai mulți, cât mai bine și în cât mai scurt timp.

„În perioada aceea statul român dispunea de o serie de arhitecți foarte bine pregătiți. În același timp, nu cred că regimul de atunci e un exemplu de urmat pe toate planurile – România a fost singura țară din blocul socialist care, între 1977 și 1990, nu a avut o comisie a monumentelor. Au fost multe abuzuri comise, iar patrimoniul istoric a avut de suferit din cauza asta”, mai spune arhitectul. „Totuși, trebuie notat că în ciuda finisajelor proaste și altor defecte, raportul calitate-preț era foarte bun pentru vremea aceea. Dacă e să comparăm, clasa de mijloc din România acelor vremuri beneficia de un spațiu mai mare și mai bun decât clasa de mijloc din Marea Britanie. Totul la un preț mult mai mic, dacă e să comparăm puterea de cumpărare”.

Cum am ajuns aici și ce putem face

Prima problemă ridicată de Radu Negoiță este legată de regimul Planului Urbanistic General (PUG) și Planurile Urbanistice Zonale (PUZ). PUG-ul este cel care trasează direcțiile de dezvoltare ale unui oraș. Marea problemă este că Bucureștiul nu a mai adoptat un nou PUG de peste 20 de ani, deși cel adoptat în anul 2000 avea termen până în 2010. Ar fi trebuit să aibă un nou plan în 2016 realizat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism, dar primăria nu a mai furnizat datele necesare și nici măcar nu a mai realizat plățile. Un nou plan este acum în lucru, dar rămâne de văzut când va fi finalizat.

„Marea problemă vine din PUZ-urile derogatorii. Ce se întâmplă este că unii consilieri locali din primării își pleacă urechea la cerințele dezvoltatorilor imobiliari, adoptând decizii care contravin planului general și dezvoltării sănătoase. PUZ-urile derogatorii au fost scoase la un moment dat prin lege acum câțiva ani, dar au fost reintroduse la scurt timp după”, declară Radu Negoiță pentru FANATIK. „Zonele limitrofe în schimb funcționează și mai lejer în afara legii. Este o mare problemă cu ele”.

Multe din cartierele rezidențiale se află în afara Bucureștiului, aparținând de localități mai mici din Ilfov care nu țin cont de niciun principiu de dezvoltare sau nivelul infrastructurii. Militari Residence aparține de comuna Chiajna, în timp ce zonele din sud se află sub administrația orașului Popești Leordeni, de pildă. Chiar dacă acestea sunt în fapt lipite de București, nu există o coordonare reală sau consultare în luarea deciziilor.

„O altă problemă constă în lipsa de controale reale ale statului. Inspectoratul de Stat în Construcții este mult subdimensionat față de nevoi. La volumul actual de construcții, ar trebui să fie o instituție mamut, dar este drastic subfinanțată”, spune arhitectul. Altfel, singura motivație fiind profitul, mulți din dezvoltatorii imobiliari taie din orice costuri posibile, fie că acestea se rezumă la calitatea lucrărilor sau la spații verzi, atât de strâns legate de calitatea vieții.

Mai putem rezolva această problemă acum? Da, este de părere arhitectul Radu Negoiță, deși nu va fi deloc simplu. „A trebuit să fim extraordinar de iresponsabili ca să ajungem în situația asta. Va trebui să venim cu o soluție la fel de extraordinară ca să o putem rezolva. Dar, înainte de toate va fi nevoie de voință politică, problema fiind și o corupție instituționalizată la scară largă. Orice lege, oricât de bună ar fi, nu ne va folosi prea mult dacă mereu are câte o portiță care să fie abuzată la nevoie”.

Voință politică care în continuare pare să lipsească. Deși consecințele încep încă de pe acum să fie resimțite, nu a existat până acum un semnal puternic pentru a schimba lucrurile nici la nivel central și nici local. Dimpotrivă, cu puțin timp înainte de vacanța parlamentară se dorea votarea unui nou Cod al Urbanismului care să dea frâu liber construcțiilor haotice din orașe. Blocurile continuă să fie construite în numere mari în aceleași zone, în timp ce capacitatea infrastructurii a fost de mult depășită. Din păcate, în loc să se remedieze, lucrurile par să se îndrepte mai degrabă către scenariul ghetoizării noilor cartiere. Cum vor evolua aceste zone în următorii încă 20-30 de ani, rămâne de văzut.