Declarația unei profesoare de română pe tema propunerii de desființare a intrării separate pentru profesori a devenit virală și a stârnit un val de reacții pe rețelele de socializare.
Profesoara de la Școala Gimnazială ”Grigorie Ghica Voievod” din București se opune acestei inițiative despre care consideră ca ar aduce atingere statutului cadrului didactic în instituției.
”Este o formă de uzurpare a imaginii cadrului didactic. În primul rând, suntem categorii sociale diferite. Nici la spital, dacă mergem, nu dăm nas în nas cu doctorul pe scară. Au intrări separate medicii și pacienții.
Un cadru didactic, chiar și în societatea contemporană în care este afectată imaginea profesorului, rămâne un mentor, un formator de destine.
Și ca să pot să fac lucrul acesta corect, îmi trebuie o stare, îmi trebuie un statut, un loc în instituție. Haideți atunci să le deschidem și cancelaria. Să intre și în cancelarie”, susține profesoara Claudia Osiceanu într-o declarație pentru Școala 9.
Propunerea desființării intrării separate pentru profesori apare în raportul anual privind implementarea statutului elevului, realizat luna trecută de Consiliul Național al Elevilor (CNE).
Declarația profesoarei din București a stârnit multe reacții în mediul online. Atât pro, cât și contra. Legat de declarația Claudiei Osiceanu, o altfel de reacție a postat pe pagina sa de Facebook jurnalista și autoarea Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută ca Prințesa Urbană.
”Citesc întristată despre cum o profesoară din București a declarat că profesorii nu au cum să intre în școală pe aceeași ușă cu elevii, e nevoie musai de intrări separate, pentru că ‘sunt categorii sociale diferite’ (așa a zis ea) și folosirea aceleiași intrări pentru copii și dascăli ar ‘uzurpa imaginea cadrului didactic’.
Nu comentez declarația, nu cred că e nevoie.
Vă las în schimb mărturia unei mame, pe care am primit-o pe Whatsapp acum 5 minute. Fiul ei de 4 ani (român) a început școala acum câteva luni într-un sat cu 17.000 de locuitori din Olanda”, a scris Ioana Chicet-Macoveiciuc.
Maria Cornițel relatează în mesajul transmis jurnalistei că după mutarea familiei în Olanda cea mai mare îngrijorare a fost adaptarea fiului său în vârstă de 4 ani la școală.
Românca relatează că, în ciuda barierei lingvistice, a putut observa cum se formează conexiunea dintre copilul său și cadrul didactic. Apoi, luni, la revenirea la ore din vacanță, femeia a avut parte de o experiență care i-a adus în ochi lacrimi. De fericire.
“Totuși, nu despre adaptarea lui vreau să zic în acest text, ci mai degrabă despre ce mi s-a întâmplat astăzi (luni n.r.), în prima zi după vacanța de iarnă. L-am adus la școală și am așteptat, ca de obicei, la geamul grupei lor ca să-l văd când intră și să mă vadă. E ritualul nostru.
În timp ce stăteam la geam, învățătoarea deschide geamul și îmi zice că are ceva pentru mine. Am fost destul de surprinsă, evident. Ea scoate dintr-o cutie o carte pentru copii și mi-o dă. Era o carte în limba neerlandeză cu traducere în română.
Mi-a zis că a comandat-o pentru băiețelul meu și mă roagă să i-o citesc până când reușește să o înțeleagă bine, apoi să o aduc înapoi învățătoarei ca să-i citească și ea.
Apoi mi-a zis că în vacanță a început să învețe româna pe Duolingo și mi-a spus câteva cuvinte. A zis că vrea să învețe fraze și cuvinte de bază ca să-l poată ajuta pe copilul meu să se adapteze mai ușor.
Vrea ca el să simtă că și alții vor să-i cunoască limba și că se face efort pentru el. A recunoscut învățătoarea că e foarte grea limba română dar că îi place și nu se lasă până nu reușește să lege câteva propoziții cu el.
Ce am făcut eu – am plâns. Am simțit că vreau să o îmbrățișez și i-am mulțumit de multe, multe ori. Sincer, nu am crezut că se poate să facă un învățător asta și am simțit că face asta și pentru mine ca să mă asigure că copilul meu va fi bine și ea îi este alături”, a povestit Maria Cornițel în mesajul său.