În anii ’50, la cercetătorii și curioșii care ajungeau la Sarmisegetuza Regia îl întâlneau pe Vasile Rujoi, un pădurar în vârstă de 107 ani care îi fascina pe toți. Acesta aveau dantura intactă și muncea la animale.
În anii ’50 arheologii au cercetat mai mult cetățile dacice din Munții Orăștiei, iar turiștii erau din ce în ce mai fascinați de aceste locuri. Pe atunci, o linie de cale ferată forestieră pusă în funcție după război, făcea legătura dintre Orăștie și împrejurimile izolate din cetatea Sarmizegetusa Regia.
În acest fel, calea ferată a scos la iveală așezările din munți, cu toate că acestea erau risipite în văi adânci sau chiar pe culmi unde era foarte greu de ajuns, fiind înconjurate de mii de hectare de păduri seculare.
În total, calea ferată de pe valea Grădiștei din Hunedoara, cu tot cu ramificații, avea 60 de kilometri. Astfel că, acest mijloc de transport a ușurat treaba oamenilor de știință care cercetau locurile, dar le-au făcut mai ușor de explorat și pentru turiști.
Și nu doar peisajele de o frumusețe deosebită și istoria îi atrăgeau pe oameni la Sarmisegetuza Regia, dar și localnicii. Uneori, aceștia erau adevărate personaje, cu totul deosebite, care îi lăsau pe oaspeți fără cuvinte.
Unul dintre acești oameni încântători era Vasile Rujoi. Acesta era un pădurar ce devenise celebru în acea perioadă. În anul 1955, ajunse deja la vârsta de 107 ani, însă asta nu îl împiedica să muncească.
Adesea era văzut ocupându-se de treburi în fața cabanei forestiere din cetatea dacică, iar oamenii îl căutau pentru a-și face poze cu el, deoarece avea o personalitate încântătoare.
„Mulţi dintre studenţii veniţi de la Bucureşti să vadă ruinele cetăţii lui Decebal au cunoscut un pădurar, ce locuieşte lângă dealul Grădiştei. E bătrân, a ieşit la pensie de mult. A făcut 25 de ani de serviciu şi a ieşit la pensie. Or fi mulţi bătrâni în raionul Orăştie, dar ca el nu e niciunul. Pe acesta îl cheamă Rujoi Vasile.
Şi-i însemnat. Are 107 ani bătuţi pe muche. L-au fotografiat mulţi ca să-l aibă ca amintire. Nu-i uşor să ajungi la aşa o vârstă. Să fii născut în anii revoluţiei de la 1848 şi şi să trăieşti încă”, arăta A. Păduraru, într-un reportaj din 1955, publicat în Scînteia Tineretului, conform adevărul.ro.
Surprinzător, pădurarul încă mai avea dantura intactă. Ba mai mult de atât, acesta era deja la a treia căsnicie, căci primele două soții îi muriseră de bătrânețe. „La plecare, curiozitatea m-a îndemnat să-l mai întreb ceva. Eram nedumerit. — Ascultă moş Rujoi, nevasta dumitale câţi ani are? — Nu ştiu bine, oricum, are peste vreo 60 de ani. Asta-i a treia femeie a mea. Două am murit de bătrâneţe. M-am însurat ultima oară când aveam 92 de ani”, mai scria A. Păduraru.