Alin Stoica, unul din cei mai apreciați și talentați tenori de la noi, s-a întâlnit de curând cu Papa Francisc, căruia i-a cerut să se roage pentru români, oferindu-i totodată și un cadou special. Artistul a vorbit despre această întrevedere de-a dreptul emoționantă, în exclusivitate pentru FANATIK.
Alin Stoica ne-a spus că Papa Francisc l-a primit cu foarte multă căldură și că în câteva clipe în care a stat de vorbă cu el a simțit o energie cu totul aparte. Binecuvântarea pe care a primit-o din partea capului Bisericii Catolice i-a purtat noroc, mărturisește Stoica.
Alin i-a impresionat pe italieni încă din luna ianuarie, într-un concert susținut la Napoli și difuzat de postul de televiziune Rai Uno. Tenorul a fost remarcat atunci și i s-a propus să cânte la spectacolul de Crăciun din acest an, în fața Papei Francisc. Nu a stat mult pe gânduri și a acceptat această ocazie cu care puțini cântăreți se întâlnesc în viață.
Povestește-ne despre întâlnirea ta cu Papa Francisc. Cum a venit propunerea de a-i cânta?
– Am primit propunerea de a cânta la Vatican și în urma performanței deosebite pe care am avut-o în Concerti dell’Epifania, susținut în ianuarie la Napoli și transmis de Rai 1 în toată lumea. In cadrul acestui concert am interpretat celebra canțonetă „O Sole Mio” – care este ca un imn al lor, al napoletanilor. Și am avut un mare succes.
Atunci, cumva, m-au remarcat oameni importanți din Italia, dar, totuși, omul care m-a propus, m-a sprijinit și m-a susținut țn fața lor, este Eugen Terteleac, Președintele Asociației Românilor din Italia. El a fost cel care m-a propus. Mai departe am făcut și eu treaba mea de a cânta foarte bine și de a mă face plăcut. Cam asta este istoria invitației de a cânta în acest concert de la Vatican.
Deci i-ai cucerit mai întâi pe cei din Napoli, apoi ai ajuns la urechile Papei. Cum a fost experiența asta?
– Experiența a fost deosebită! A fost efectiv ca un vis din care nu îmi doaream să mă mai trezesc. Am fost tratat cu foarte mult respcet, cu foarte multă căldură și iubire de către italieni – de către publicul italian și orice persoană cu care m-am întâlnit. De cum am pus piciorul în Roma, toată lumea m-a tratat cu această atitudine. Se vedea că mă cunoșteau și știau cu cine vorbesc. Chiar și la hotel m-au primit foarte frumos și mi-au spus: ”Domnule Stoica, vă cunoaștem și am ascultat cum cântați. Sunteți extradordinar! Va mulțumim că ați venit, ne bucurăm că sunteți oasptele nostru.” M-am simți bucuros.
Chiar și când am ajuns la sala unde se țineau repetiții și unde s-a cântat și filmat acest concert, care a fost sold out, cum am coborât din mașină, am fost solicitat de către fani să facem poze, să dau autografe, să filmez un filmuleț pentru Instagram și tot așa. Lucru care m-a făcut să mă simt foarte bine. De multe ori, mă gândeam: ”Domnule, dar, nu știu, e cameră ascunsă pe undeva?” (râde) Parcă nu îmi vine să cred că vocea mea este iubită atât de mult și în Italia.
Ai avut ocazia să cunoști artiști italieni în urma spectacolelor susținute acolo? Poți să ne zici vreun nume de cântăreț care ți-a intrat la suflet după ce l-ai cunoscut?
– Da! Ce m-a ma bucurat a fost că m-am înțeles foarte bine cu marele artist Albano și am legat o prietenie, spun eu, frumoasă. Impresionant a fost că, după ce am terminat de cântat și am coborât de pe scenă, mi s-a adresat în felul următor: ”Maestre, ați fost extraordinar.”. …
Maestre… Foarte frumos ca marele Albano să folosească acest apelativ unui, până la urmă, puști de 36 de ani. Că, pe lângă el, sunt un puști. (râde) A fost o expereință deosebită și simt că mi-aș dori să se repete la nesfârșit. Simt că acolo este locul meu și sper să se mai întâmple.
Revenind la Papa Francisc, ai reușit să stai de vorbă cu el? Ce i-ai spus și ce ți-a zis?
– Întâlnirea cu Papa Francisc a fost extraordiară. A avut loc chiar în ziua concertului, mai exact în dimineața aceea. M-am adresat lui atunci când ne-am întâlnit, i-am dat mâna și mi-a dat mâna. M-am adresat în felul următor, prin câteva cuvinte: ”Sanctitate, vă implor cu recunoștiință, să vă rugați și pentru liniștea și bunăstarea poporului român.” Apoi i-am dăruit un obiect artistic ce ilustrează geniul universal al lui Brâncuși.
Cum a reacționat la acest cadou?
– El mi-a mulțumit. În ziua următoare, pe 17 decembrie, era ziua sa de naștere. Deci mi-a mulțumit, m-a binecuvântat și mi-a urat mult succes la concert. A fost deosebită această întâlnire.
Cum l-ai simțit pe Papa Francisc în cele câteva minute în care ai fost aproape de el? Are într-adevăr acea aură de sanctitate?
– Am putut simți că Papa Francisc este un om plin de har, de putere, de înțelepciune dumnezeiască. Ce pot să spun? Mi-a bucurat sufletul. Iar când mi-a urat succes și m-a binecuvântat părea să știe cine sunt sau că, măcar, i se spuse de către organizator că sunt unul din artiștii concertului și, probabil, un tenor talentat. Nu știu exact ce știa, dar mi-a zâmbit cu foarte mare bucurie.
Era numai un zâmbet, un zâmbet cald și sincer. Binecuvântarea lui a fost de bun augur, deoarece mi-a purtat noroc. Am avut o performanță foarte bună, am cântat bine seara și nu știu… dar nu am simțit decât o emoție constructivă.