Apelurile Papei Francisc la discuții deschise vor fi testate în această săptămână, când episcopii se vor întâlni cu laicii, inclusiv femei, pentru a dezbate subiecte precum preoții căsătoriți și binecuvântarea ”mariajelor” cuplurilor gay. De-a lungul deceniului său în fruntea Bisericii Romano-Catolice, Papa Francisc a permis dezbateri pe subiecte anterior tabu și a pus în mișcare schimbări subtile în direcția unor schimbări liberalizatoare care i-au înfuriat pe conservatori pentru că au mers prea departe și i-au frustrat pe progresiști pentru că nu au mers suficient de departe.
Începând de miercuri, dorința Papei Francisc ca biserica să discute despre preocupările credincioșilor săi, chiar și despre cele mai sensibile subiecte, va culmina la Vatican cu o adunare a episcopilor din întreaga lume care va permite, pentru prima dată, participarea și votul laicilor, inclusiv al femeilor. Printre temele în discuție se vor număra celibatul preoților, preoții căsătoriți, binecuvântarea cuplurilor de homosexuali, extinderea sacramentelor la cei divorțați și hirotonirea femeilor diaconi.
Detractorii sunt circumspecți cu privire la însăși natura adunării, cunoscută sub numele de sinod, și au criticat-o ca fiind un talkathon birocratic sau ca un cal troian insidios pentru progresiști de a eroda tradițiile bisericii sub masca colegialității.
Susținătorii văd o șansă de a pune în practică viziunea de jos în sus a papei asupra bisericii, ca o instituție incluzivă care răstoarnă ierarhia tradițională și îi obligă pe episcopi să asculte și să lucreze mai mult cu turma lor, relatează The New York Times. Această adunare va fi urmată de o a doua, în octombrie 2024, după care se așteaptă ca un set de recomandări să ajungă la papă.
Papa Francisc a anunțat oficial “Sinodul despre Sinodalitate” în 2021, cerând bisericilor regionale să propună subiecte de reflecție. Acestea au revenit cu o gamă largă de probleme, de la cum să dea un rol mai important femeilor în slujire și administrație până la modalități de a primi în biserică persoanele divorțate, comunitatea LBGTQ+ și poligami.
Sinodul va lua în considerare, de asemenea, mai mulți “pași concreți” pentru a preveni abuzul sexual al clericilor și pentru a oferi dreptate victimelor, deși grupurile pentru drepturile victimelor au denunțat sinodul pentru că nu a luat problema suficient de în serios.
Măsura în care sinodul este un exercițiu de teologie catolică sau un instrument de reformă liberală este foarte contestată. Vaticanul minimalizează așteptările de schimbare rapidă, lucru pe care catolicii liberali l-au sperat.
Dar conservatorii – inclusiv cinci cardinali care au publicat în mod deschis o provocare extraordinară adresată papei în ajunul sinodului – avertizează că acesta ar putea provoca încălcări ale doctrinei stabilite. Aceștia i-au cerut lui Francisc să reafirme învățătura bisericii că homosexualitatea este “contrară” legii lui Dumnezeu și să declare definitiv că preoția este un sacrament “exclusiv” pentru “bărbații botezați”.
Observatorii Vaticanului văd sinodul ca pe o continuare mult întârziată a Conciliului Vatican II din 1962, care a deschis ușa unor reforme resimțite în întreaga biserică globală. Cele mai vizibile: Sfânta Liturghie catolică a început să fie celebrată în limbi materne, nu doar în latină. De asemenea, Biserica Catolică a renunțat să mai considere alte credințe ca fiind fundamental eretice, ceea ce a dus la o nouă perioadă de dialog interreligios.
Papa Francisc urmărește să creeze o biserică mai puțin de sus în jos, recunoscând în esență că în prezent credința este trăită în moduri radical diferite în diferite părți ale lumii. O întrebare este dacă nu cumva a devenit prea diferită, cu o înclinație liberală în zonele din Europa unde biserica este în pierdere de influență și cu abordări mai tradiționale în multe țări în curs de dezvoltare unde biserica este încă în expansiune.
În Germania, de exemplu, majoritatea episcopilor au sprijinit binecuvântările ”mariajelor” între persoane de același sex, iar preoții catolici le efectuează deja. Episcopii din Uganda, în schimb, au refuzat să denunțe chiar și codurile penale care prevăd pedeapsa cu moartea pentru homosexuali.
Desfășurat în perioada 4-29 octombrie în interiorul Sălii Paul al VI-lea, evenimentul va avea 464 de participanți oficiali, inclusiv doi episcopi din China nominalizați de Papa Francisc. Dintre aceștia, 364 – dintre care 54 de femei – vor avea drept de vot. Un al 365-lea vot va veni din partea papei însuși.
Mai interesant decât cine este invitat este cine nu este. Francisc – care a selectat personal aproximativ 50 de delegați și a dat aprobarea finală asupra listei complete – pare să fi evitat în mod intenționat unele dintre cele mai radicale voci din biserică, de ambele părți ale spectrului, potrivit The Washington Post.
Mulți dintre cei mai importanți critici conservatori ai săi sunt absenți, inclusiv cei cinci cardinali care au lansat luni o provocare la adresa papei. Dar sunt absenți și teologii germani laici considerați printre cele mai liberale voci ale credinței.
Acest lucru nu înseamnă că polii bisericii nu vor fi reprezentați. Unul dintre delegați, de exemplu, este cardinalul Gerhard Müller, o figură importantă a mișcării conservatoare care și-a exprimat suspiciunea față de sinod, avertizând asupra “unei preluări ostile a Bisericii lui Iisus Hristos” prin reforma liberală.
Un altul este un preot american – reverendul James Martin – care a fost ales de papă și care este cunoscut pentru apărarea și slujirea în cadrul comunității LBGTQ+. Delegații vor fi împărțiți în grupuri mici în funcție de limbă și vor fi ajutați de facilitatori îndrumători.
Foarte semnificativ în contextul Bisericii Catolice, spun observatorii Vaticanului. Potrivit acestora, deosebit de notabilă este includerea femeilor într-o structură sinodală care a existat în trecut ca un patriarhat absolut. Pentru Francisc, decizia pare construită pe tema principală a papalității sale: incluziunea.
Într-un interviu cu publicația argentiniană La Nación, Papa Francisc a semnalat anul acesta dorința sa ca delegații laici să voteze “indiferent dacă sunt bărbați sau femei. Toată lumea, toată lumea. Acest cuvânt toată lumea pentru mine este cheia”.
Sinodul se va ocupa de modul în care rolul femeilor va deveni mai important, atât în slujire, cât și în guvernarea bisericii. Majoritatea celor șapte regiuni sinodale ale bisericii – America de Nord, America Latină și Caraibe, Europa, Africa, Orientul Mijlociu, Asia și Oceania – au cerut ca să fie luată în considerare hirotonisirea femeilor diaconi. Însă unii conservatori se opun cu vehemență acestei măsuri.
Părerile sunt împărțite. Unii catolici liberali speră că procesul sinodal va avea ca rezultat faptul că Francisc va traduce tonul său mai primitor și mai incluziv în schimbări în învățătura oficială. Aceștia așteaptă reforme care merg de la posibilitatea ca preoții să se căsătorească preoților la diaconi de sex feminin și până la binecuvântări pentru uniunile cuplurile de același sex (astfel de binecuvântări ar rămâne sub sacramentul catolic al căsătoriei).
Luni, Vaticanul a dat publicității un document care ar putea stimula speranțele acestor catolici liberali. Într-o scrisoare, Francisc a părut să aibă o poziție mai iertătoare în ceea ce privește binecuvântarea uniunilor între persoane de același sex și a deschis ușa pentru a studia în continuare subiectul femeilor preot.
Între timp, unii catolici conservatori – în special minoritatea vocală care l-a criticat pe Francisc – se opun cu înverșunare schimbărilor. Francisc s-a pronunțat deja împotriva unor reforme, cum ar fi cea a preoților căsătoriți, dar nimeni nu poate prezice ce ar putea face după ce va primi recomandările sinodului anul viitor.
Vaticanul a încercat să tempereze așteptările. Sinodul, spun ei, este un punct de plecare, nu un final, și este conceput pentru ca catolicii “să învețe să vorbească unii cu alții” și să pregătească terenul pentru viitoarele sinoade pe teme mai specifice.