Torționarii disidentului Gheorghe Ursu, salvați de ICCJ în legea ceaușistă. „A ignorat caracterul integral totalitar al regimului comunist”

Ororile comunismului se încăpățânează să ne bântuie. De curând, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis achitarea definitivă a foștilor ofițeri de securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș, acuzați că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu. Hotărârea a stârnit un val de proteste, iar politologul Ion Stanomir consideră că decizia este greșită. „Crimele îndreptate împotriva umanității nu pot fi niciodată judecate cu măsura legislativă existentă la momentul săvârșirii lor”, a declarat Ion Stanomir, în exclusivitate pentru FANATIK.

Politologul Ion Stanomir: „ICCJ a ales Codul Penal din 1968, concluzionând că torționarii lui Gheorghe Ursu trebuie achitați”

Ion Stanomir este analist politic, publicist și critic literar, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. În perioada iunie 2008 – ianuarie 2009, a fost președintele Comisiei Prezidențiale de Analiză a Regimului Politic și Constituțional din România, iar între 1 martie 2010 și 23 mai 2012 a îndeplinit funcția de președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Este autorul mai multor lucrări individuale sau publicate în colaborare, printre care „La centenar: recitind secolul României Mari” (2018), „Eminescu – Tradiția ca profeție politică” (2008), „În căutarea comunismului pierdut” (2001) și „Libertate, lege și drept. O istorie a constituționalismului românesc” (2008).

Referindu-se la cazul disidentului Gheorghe Ursu, care a fost torturat și ulterior ucis în timpul regimului comunist, Ion Stanomir a continuat: „Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut un demers juridic riscant și criticabil. Această instituție a ignorat faptul că infracțiunile de care sunt acuzați torționarii comuniști sunt crime împotriva umanității”.

„Conform Statutului de la Roma, ratificat și de România, crimele comise împotriva umanității sunt imprescriptibile și se judecă în baza principiului retroactivității. Or, Înalta Curte a ales drept lege penală favorabilă Codul Penal din 1968 al Republicii Socialiste România, concluzionând că, prin analiza acestui document, raportată la fapte, acestea din urmă nu există și, în concluzie, torționarii trebuie achitați”, a completat interlocutorul nostru.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

De altfel, politologul a recurs la o comparație care vizează situația de după încheierea Celui de-Al Doilea Război Mondial. În paranteză fie spus, și în respectiva perioadă, ca și în cea care a urmat prăbușirii comunismului în fostul „Bloc de Est”, procesele torționarilor au continuat chiar și după ce victimele au decedat, în primul rând pentru restabilirea adevărului istoric și a principiilor morale.

„Analogia care permite înțelegerea acestui raționament ar fi următoarea: Să spunem că, în perioada 1945 – 1948, judecătorii ar fi afirmat că nu aplică principiile Tribunalului Militar Internațional, nu aplică principiile perene ale dreptului internațional public, ci legile statului nazist, în baza cărora toate crimele oficialilor germani erau perfect legale! Din această analogie se înțelege consecința etică, politică, simbolică și juridică a gestului Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

ICCJ a ignorat punctul de vedere oficial al statului român

Au mai existat cazuri, semnalate de presă, în care foștii securiști au fost repuși în locuri de cinste de autoritățile democrate. Însă, în opinia intervievatului nostru, de această dată discutăm despre o reacție de înaltă gravitate, care pune într-o lumină nefericită întregul demers de decomunizare a României, din ultimii 30 de ani. Tocmai din acest motiv am dorit să aflăm dacă, în concepția lui Ion Stanomir, achitarea torționarilor disidentului Gheorghe Ursu redeschide calea pentru reabilitarea regimului totalitar.

„Decizia în cazul ofițerilor de securitate care au supervizat asasinarea lui Gheorghe Ursu trebuie privită într-un context mai larg, al dezbaterii privind rolul poliției politice în cadrul regimului comunist și al naturii regimului comunist”, a menționat comentatorul politic.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

În opinia acestuia, „decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este problematică, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ea naște o distincție artificială între două intervale ale regimului comunist, 1948 – 1964 și 1964 – 1989. Pentru a folosi un limbaj încetățenit, primul interval este privit drept unul totalitar, în timp ce al doilea ar fi caracterizat, conform Înaltei Curți de Casație și Justiție, printr-o absență a represiunii politice și printr-o domesticire a caracterului totalitar”.

Ion Stanomir a subliniat că „respectiva distincție nu numai că este artificială, dar contrazice punctul de vedere asumat oficial de către Statul Român, prin intermediul vocii președintelui Traian Băsescu, în momentul în care acesta a rostit în Parlament alocuțiunea ce consfințea asumarea din partea României și a șefului statului a concluziilor Raportului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, elaborat sub conducerea profesorului Vladimir Tismăneanu”.

Respectivul document caracteriza întreaga perioadă 1945 – 1989 drept una petrecută de România sub un regim ilegitim și criminal, astfel că, potrivit spuselor partenerului nostru de dialog, „Înalta Curte de Casație și Justiție a ignorat, cu bună știință, caracterul integral totalitar al regimului comunist, pe toată durata sa”.

Cum a fost „împăcat” poporul român cu Securitatea

În continuarea discuției, Ion Stanomir a considerat că a doua problemă este legată de faptul că Înalta Curte pare să sugereze că, în perioada în care Gheorghe Ursu a fost arestat, torturat și ucis de Securitate, între această structură represivă și poporul român încetase să mai existe o stare de conflict:

„Altfel spus, neexistând opoziție, aceasta nu avea cum să fie reprimată, iar poporul român părea să fie mulțumit cu starea politică, numită regim comunism sub Nicolae Ceaușescu. Evident, este o concluzie cu care eu personal și foarte multe persoane care se exprimă în spațiul public nu putem fi de acord”.

„În ce mă privește, am semnat alături de o serie de intelectuali distinși un apel pe care și l-a asumat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, printre semnatari numărându-se Daniel Șandru, Dennis Deletant, Cosmin Popa și Mioara Anton”.

Gheorghe Ursu a refuzat să-i „toarne” pe Nina Cassian, Geo Bogza și Radu Cosașu

Potrivit cotidianul.ro, în procesul în care Instanța supremă a respins ca nefondate apelurile depuse de procurori și de Andrei Ursu, fiul victimei, a mai fost achitat de acuzația de complicitate Tudor Postelnicu, fostul șef al Departamentului Securității Statului, decedat între timp. Dar, dincolo de acest nume sonor, procurorii militari stabiliseră că Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș au exercitat acțiuni sistematice represive (filaj, percheziții, audieri, violențe fizice și verbale) grave.

Gheorghe Ursu a fost arestat la 21 septembrie 1985 și a decedat, în urma „tratamentului” aplicat, la 17 noiembrie, același an. Deși motivul oficial al arestării a fost posesia ilegală de valută (acuzatul s-ar fi aflat în posesia colosalei sume de 17 dolari!), unul dintre motivele pentru care Ursu a fost torturat a ținut de refuzul acestuia de a-și „turna” prietenii, scriitorii Nina Cassian, Geo Bogza și Radu Cosașu.

Să revenim, însă, la mărturia lui Ion Stanomir: „Nu dorim să creăm povești cu spioni sau cu securiști, ci ne concentrăm asupra unu impact clar. Gheorghe Ursu, un disident, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție nici măcar nu-l recunoaște ca atare, a fost lichidat de regimul comunist. În schimb, Înalta Curte consideră corect și de încredere rechizitoriul fabricat de regimul comunist, în urma căruia Gheorghe Ursu fusese judecat și condamnat pentru deținere și trafic de valută…”.

„Aș dori să reamintesc faptul că persoanele care controlează, supervizează și pun în mișcare mecanismul de reprimare a adversarilor politici se fac vinovați de crime împotriva umanității. Acest lucru trebuie subliniat, până când oamenii se vor plictisi să-l mai audă!”, a punctat partenerul nostru de discuție.

Speranțele pentru recurs

În momentul de față, mai ales atunci când vorbim despre verdictele Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursurile reprezintă o utopie. Și totuși, am dorit să aflăm ce s-ar putea întreprinde în asemenea situații, pentru că lista torționarilor nu pare epuizată.

Politologul contactat de FANATIK consideră că „aceasta este o problemă foarte importantă, deoarece, în trecut, mai ales în perioada în care țara a fost condusă de Ion Iliescu, recursurile au reprezentat un motiv de abuz. Ulterior, prin legislația procesual penală, recursurile extraordinare au fost limitate din punctul de vedere al forței juridice și al posibilității de declanșare”.

„Sper ca ministrul justiției, Alina Gorghiu (care deja a reacționat dur în această speță), și procurorul general Alex Florența, în directă conlucrare cu președintele României, din perspectiva de garant al statului de drept și ca personalitate care și-a început mandatul cu decorarea lui Octav Bjoza, președintelui Asociației Foștilor Deținuți Politici, să facă cele necesare pentru ca respectiva decizie inacceptabilă să fie atacată și casată”, a continuat Ion Stanomir, care a încheiat pe un ton încrezător. „Altfel, va rămâne un adevăr judiciar aflat în conflict direct cu adevărul istoric și moral al perioadei comuniste”.