News

Poveste dramatică din Herson. “M-am ghemuit în cimitir și m-am prefăcut că-mi plâng soția. Rușii habar nu aveau ce făceam cu adevărat”

Reportaj în Hersonul eliberat de sub ruşi. Oraşul văzut prin ochii unui jurnalist întors după un an în localitatea natală
25.11.2022 | 18:25
Poveste dramatica din Herson Mam ghemuit in cimitir si mam prefacut cami plang sotia Rusii habar nu aveau ce faceam cu adevarat
Viaţa în Herson, după eliberareFoto: DW
ADVERTISEMENT

Herson a fost sub ocupație rusă de aproape nouă luni, orașul revenind recent sub control ucrainean. Un corespondent Deutsche Welle originar din Herson descrie modul în care a trăit reîntoarcerea în orașul natal.

Herson rămâne un oraş închis

“Nu am mai fost la Herson de un an”, și-a început povestea corespondentul Deutsche Welle. La mijlocul lunii noiembrie, armata ucraineană a revenit în oraș, iar forțele ruse s-au retras pe malul celălalt al râului Nipru. De atunci, cetățenii au îmbrățișat soldații ucraineni în fiecare zi, au stat la coadă pentru apă și pentru ajutoare umanitare. Oamenii au învăţat cum să se ascundă de focul de artilerie și vorbesc despre viața avută în timpul ocupației de nouă luni.

ADVERTISEMENT

Herson rămâne un oraș închis, accesul în perimetrul său este limitat. Armata și poliția vorbesc despre “măsuri de stabilizare”, iar jurnaliştilor şi lucrătorilor umanitari li se permite să intre şi să iasă numai cu o escortă militară.

Autostrada către capitala regională vecină, Nikolaiev, devine din ce în ce mai aglomerată, se arată în reportajul Deutsche Welle. Pot fi văzute coloane de camioane cu alimente, combustibil, generatoare pentru electricitate și ajutor umanitar. Drumul este distrus pe alocuri, rutele ocolitoare te poarta drumuri de macadam greu de trecut pe vreme de ploaie sau iarna. “Dragi prieteni, unde mergeți? Este mult noroi”, spune o femeie în vârstă din satul Kiselevka, arătând spre un camion poștal blocat în drum.

ADVERTISEMENT

Rămășițele faimosului pod Antoniv, cel mai mare din Herson, încă se întind peste Nipru. Trupele ruse au venit peste acest pod la sfârșitul lunii februarie și l-au aruncat în aer când au plecat. Un graffiti mai vechi salută “victoria” rusească, o inscripție mai nouă îi insultă pe ocupanți.

Dacă stai neprotejat în aer liber chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, vei fi împușcat direct de pe celălalt mal al râului. Soldații ruși sunt staționați acolo, lângă orașul Oleşki. “Soldații ucraineni de la un punct de control din apropiere ne ascund sub pod și ne sfătuiesc să mergem mai departe”, mai povesteşte corespondentul Deutsche Welle.

ADVERTISEMENT

În vestă de protecţie în oraşul natal

Locuitorii din Herson se echilibrează între bucuria eliberării și teama de o nouă fază a războiului, deoarece orașul se află acum pe prima linie a frontului. Nu toți locuitorii, spun soldații, au înțeles pe deplin acest lucru. Nu există un sistem de avertizare funcţional împotriva raidurilor aeriene şi nici adăposturi sigure. Dar acum armata rusă trage în Herson de pe malul celălalt.

Între timp, pe strada Perekopska, doi bărbați dau jos un afiș mare care glorifica anexarea Rusiei. Rușii au lipit aceste afișe în tot orașul, susţin ei. “Mai avem cel puțin șapte zile de muncă”, spune unul dintre bărbaţi.

ADVERTISEMENT

Aproape toată lumea din Herson își spune cu ușurință povestea despre rezistență. Serghei Anatoliovici, un medic pensionar, vrea să le arate reporterilor “casa de tortură” instituită de ocupanții ruși. Se află într-un fost centru de detenție, unul dintre locurile în care administrația rusă i-a întemnițat pe adversarii regimului. Polițiștii stau la intrare, iar în interior anchetatorii documentează urme de tortură. În timpul ocupației, de acolo se auzea dimineața imnul național al Rusiei, iar deținuții erau nevoiți să-l cânte, își amintește o vânzătoare de la un magazin vecin. “Seara se auzeau țipete groaznice”, spune ea. După eliberare, cineva a scris pe uşă: “Glorie Ucrainei și forțelor sale armate”.

ADVERTISEMENT

Înainte de a se retrage, armata rusă a aruncat în aer multe case. Echipele de deminare lucrează acum în multe clădiri publice, chiar și în biblioteca orașului. Aici se afla serviciul secret rus SBU. Secția de poliție nu a putut fi evacuată complet și, prin urmare, a fost aruncată în aer.

Rușii au aruncat în aer și turnul de televiziune din Herson. Acesta a fost primul care a fost ocupat, pentru a împiedica recepția televiziunii ucrainene. Acum Vladimir, un bărbat în vârstă, în jachetă de camuflaj, păzește ce a mai rămas din turn. Vladimir are o hernie de disc, dar nu vrea să meargă la spital. “Dacă sunt plecat”, spune el, “cine se va ocupa de tot ce-i aici? Aici sunt echipamente valoroase, metal. Nu vreau să-l fure nimeni”.

Vladimir spune că, înainte de invazia rusă, s-a înscris pentru apărarea teritorială a Hersonului, apoi a informat partea ucraineană despre mișcările trupelor ruse către aeroport, important din punct de vedere strategic din apropiere. “M-am ghemuit în cimitir și m-am prefăcut că-mi plâng soția”, povesteşte el. “Am înregistrat totul și le-am transmis cercetașilor noștri ucraineni. Am spus că în magazin sunt două ventilatoare și cinci conserve de carne. Acesta era codul nostru secret pentru elicoptere și transportoare”, mai spune bărbatul.

Aprovizionarea în Herson este încă foarte deficitară,, iar locuitorii petrec mult timp la coadă pentru apă. Accesul la internet este, de asemenea, precar și există o lungă așteptare la coadă pentru a obține carduri SIM ucrainene.

Prima zi a eliberării a fost sărbătorită în Piața Libertății, dar majoritatea oamenilor au acum alte preocupări și stau la coadă pentru alimente gratuite, articole de igienă, alimente, haine calde și medicamente. În magazine sunt încă câteva produse rusești, mai ales băuturi sau țigări, dar sunt din ce în ce mai puține. Vânzătorii spun că nu au existat noi livrări de mărfuri din octombrie, se încheie reportajul Deutsche Welle.