Povestea impresionantă a patru fraţi din România care trebuie să aleagă între școală și mâncare! ”Îmi doresc cel mai mult să învăț și să am un purcel în curte”

România care nu se vede de la București este și România rurală, ai cărei copii sunt departe de a se bucura de drepturi fundamentale, firești într-o țară UE. În spate au doar sărăcia iar în față nu văd decât puține speranțe de mai bine. Pentru copiii acestei Românii rurale accesul la sănătate, educație etc. este compromis.

Copilărie confiscată de sărăcie

Sărăcia care domină în satele României îi obligă pe mulți copii să înlocuiască – la propriu – animalele de povară folosite nemilos de bunicii și străbunicii lor. Acești copii, care devin „actori economici” pentru familiile lor. Ei sunt, de asemenea, victime ale discriminării. Prin urmare, au puține speranțe de a  ieși din sărăcie.

Povestea unor copii sărmani din județul Iași este trasă la indigo cu toate poveștile în care minori din zonele rurale sunt prizonierii sărăciei și ai muncii pentru supraviețuire. La fel ca ei, Sorin și cei trei frați ai săi, o familie din județul Iași, nu au de ales: trebuie să se lipsească de multe  ca să poată supraviețui.

Cazul este unul devenit clasic: tatăl copiilor lucrează cu ziua, mama s-a îmbolnăvit (și de unde bani pentru tratament?), deci toată familia trăiește din alocații. Și din munca lui Sorin și a surorii sale, Găbița, scrie Romania TV. Mama copiilor bolește de un an, are nevoie să-și facă un RMN: exclus să-și poată permite.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

„Vine iarna, lemne nu sunt, bani nu sunt”

”E greu cu banii. Nu avem cu ce să ne descurcăm, cu spitalul. Aș vrea să mă duc la spital, dar nu am bani să îmi fac RMN. Medicii mi-au spus că trebuie să dau 1.400 de lei ca să îl fac pentru că eu nu sunt asigurată. Nu avem ajutor social. De un an de zile mă chinui așa și nu mă pot duce nicăieri la treabă. Trăim din alocația copiilor. Ei vor multe, dar de unde dacă nu sunt bani. Nici noaptea nu mă pot odihni când stau și mă gândesc că vine iarna, lemne nu sunt, bani nu sunt cu ce să cumpăr. Înainte când eram cu picioarele sănătoase mă duceam în pădure și aduceam, dar cum nu mai pot”, a declarat femeia, potrivit sursei citate.

„Îmi este milă de mama”

Toate greutățile casei au căzut pe umerii lui Sorin și ai Găbiței, o copilărie confiscată de sărăcie. ”Îmi e milă de mama. Ne lipsește câteodată mâncarea, avem lipsuri la școală, cărțile pe care trebuie să le cumpărăm, echipamentele. Eu încerc să învăț, dar câteodată iau cartea de la domnul învățător ca să pot să scriu”, spune băiatul.

Le lipsesc banii, mâncarea, rechizitele, îmbrăcămintea – de calculator, smartphone și gadgeturi pe care alți copii le au, nici nu se pune problema. Cum ar putea fi altfel câtă vreme unul din marile lipsuri ale acestei familii este chiar apa. Copii sunt nevoiți să o care cu găleți, cu butoaie, o muncă istovitoare pentru vârsta lor.

Cară apa cu găleți și butoaie

”Aseară m-a pus mama să car două butoaie de apă. M-am apucat la 15:00 și am terminat la 17:00. mai cărăm câteodată amândoi, dar nu poate, se roade la mână pentru că e micuță”, spune Sorin.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Drama copiilor a atras atenția unei asociații care le-a vizitat casa în încercarea de a le oferi în ajutor. În timpul vizitei, Găbița a izbucnit în plans: ”Pentru că e rău! Pentru că nu ne ajung banii pentru tot ce ne trebuie”.

Sărăcia înseamnă și excudere socială: Sorin și Găbița au renunțat la o excursie organizată de școală: dacă plateau banii ceruți pentru excursie, familia nu mai avea ce să mănânce.

Își doresc mâncare, înainte de toate

”Ne-au cerut să mergem la Iași, dar noi nu am avut bani, prețul era mult prea mare, 150 de lei. Cu banii ăia, 150 de lei, puteam să cumpărăm ceva de mâncare decât să ne ducem acolo. trebuia să ne ducem amândoi și n total se făceau 300 de lei. pentru ce să ne ducem când puteam să ne luăm ceva de mâncare așa că am renunțat amândoi”, au spus cei doi.

Dorința copiilor este să aibă ce pune pe masă, să aibă zilnic mâncare, să nu se mai culce flămânzi – se întâmplă în România, țară UE  care se pregătește să intre în anul 2024, în „România educată”. ”De Anul Nou, când taie cineva porcul, când cerem să ne dea și nouă, nu vor să ne dea. Îmi doresc cel mai mult și cel mai mult să pot să învăț și să am un purcel în ogradă”, spune Sorin.