Privatizările de după 1989, un faliment subvenționat de stat. Câți bani a câștigat, de fapt, România de pe urma lor

În anul 2016, Curtea de Conturi a declanșat auditarea performanței managementului general al privatizării, iar pentru finalizarea raportului a fost nevoie de nu mai puțin de șapte ani. Mai bine de jumătate din societățile comerciale supuse privatizării în perioada 1992-2020 nu mai există, iar veniturile obținute de statul român au fost relativ mici, ținând seama că, în multe cazuri, guvernele au acordat facilități financiare cumpărătorilor, fără ca acestea să fie o garanție împotriva falimentului.

Neglijență de 90 de milioane de euro la privatizarea BCR

„Valoarea încasată din vânzarea acțiunilor, în perioada 1992 – 2019, a fost de 20.394.031 mii lei (7.429.791 mii EUR), formată din suma de 17.961.850 mii lei (6.825.216 mii EUR), reprezentând venituri din vânzarea acțiunilor prin contracte de vânzare – cumpărare, și suma de 2.432.181 mii lei (604.575 mii EUR), sumă obținută în urma vânzării acțiunilor pe piața de capital. La aceste venituri directe, încasate din vânzarea de acțiuni, s-au adăugat sumele încasate din: contracte reziliate, accesorii reprezentate de dobânzi și penalități, sume câștigate în urma unor litigii, în valoare totală de 5.110.156 mii lei (1.858.659 mii EUR)”, se spune în raportul Curții de Conturi.

Astfel, veniturile încasate din privatizare au fost în sumă totală de 25,504 miliarde lei, echivalent a 9,288 miliarde euro. Suma putea fi mai mare însă veniturile obținute de către stat au fost mai mici cu 1,270 miliarde de euro din cauza neîncasării unor creanțe care reprezintă prețul unor contracte de privatizare, la care s-au adăugat influențe negative generate de inflație, deprecierea leului, neacoperirea riscului valutar. Echivalarea sumelor din lei în euro s-a făcut în funcție de variațiile de curs de la un an la altul.

Modul cel puțin neglijent în care statul a gestionat riscurile valutare este demonstrat de către privatizarea Băncii Comerciale Române (BCR), în care s-au pierdut 93.620.000 de euro ca diferență de curs valutar între momentul încheierii contractului de privatizare cu Erste Bank, în decembrie 2005, și încasarea efectivă a contravalorii băncii privatizate, în octombrie 2006. Suma pierdută prin diferența de curs este aproape dublă față de suma obținută de către stat prin privatizarea BancPost, de 48 milioane de euro.

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

Faliment cu subvenții de la stat

Însă suma reală obținută din privatizări este considerabil mai mică decât cele 25,5 miliarde de lei contabilizate de către Curtea de Conturi, întrucât în multe cazuri statul a venit „cu bani de-acasă” pentru stimularea privatizărilor, adică o serie de facilități acordate îndeosebi în cazul societăților comerciale care aveau un volum mare de datorii: acordarea de fonduri de restructurare, lăsarea cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate a unei părți din sumele cuvenite Fondului Proprietății de Stat (FPS) pentru acțiunile vândute, precum și acordarea de înlesniri la plata creanțelor bugetare societăților comerciale cu capital majoritar de stat aflate în proces de privatizare.

Dintre cele 9.651 de societăți comerciale care au fost incluse în auditul efectuat de Curtea de Conturi, au beneficiat de facilități 4.026, iar 447 dintre acestea din urmă au beneficiat chiar de două sau mai multe tipuri de facilități. Valoarea totală a facilităților este enormă, de 8,907 miliarde de lei. Asta înseamnă că pentru fiecare trei lei încasați din privatizare, statul a mai trebuit să contribuie și el cu un leu, iar în 14,03% din cazuri aceste ajutoare de stat nici măcar nu au dus la finalizarea procesului de privatizare.

Eficiența facilităților a fost una destul de scăzută întrucât în majoritatea cazurilor nu a fost evitat falimentul. De exemplu, fondurile de restructurare au fost acordate, prin 2.203 convenții, unui număr de 1.278 societăți comerciale. „La data auditului, mai erau în funcțiune 436 societăți comerciale (34,12%), care au beneficiat de fonduri de restructurare în sumă de 80.506 mii lei (39,84%), restul de 842 societăți (65,88%), care au beneficiat de fonduri de restructurare în sumă de 121.567 mii lei (60,16%),fiind în insolvență, faliment sau lichidate/radiate”, notează Curtea de Conturi.

Pentru creditele fără dobândă au fost încheiate 367 de convenții, aferente unui număr de 144 de societăți comerciale, iar acum mai funcționează 36,36%, atât privatizate, cât și rămase în portofoliul activelor statului. Lăsarea cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate a unei părți din sumele cuvenite FPS pentru acțiunile vândute nu a avut o eficiență cu mult mai mare, doar 41,02% dintre societățile beneficiare funcționând și astăzi.

Digisport.ro

Are 38 de ani și a iscat multe discuții după ce s-a aflat ce dietă ține. ”N-ar trebui să te lauzi cu asta”

Despăgubiri pentru cumpărătorii societăților de stat

Veniturile obținute din privatizare au fost reduse și din cauza unor despăgubiri care au trebuit plătite celor care au cumpărat societăți comerciale de stat, fie din cauza unor prejudicii aduse cumpărătorului datorită poluării mediului din activități trecute și care a fost pusă în sarcina societății comerciale, fie în urma unor decizii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a decis restituirea în natură către foștii proprietari a unor bunuri imobile preluate de stat.

„Instituția publică implicată poate să negocieze și să convină acordarea unor garanții cumpărătorului pentru daune cauzate acestuia prin faptul că societatea comercială este ținută să îndeplinească vreo obligație, inclusiv față de terți, sau să suporte vreo pierdere ca rezultat al unor acte, fapte și operațiuni care nu au fost dezvăluite și nici nu puteau fi cunoscute de către cumpărător ca urmare a efectuării propriului audit asupra societății comerciale și a căror cauză a existat la data încheierii contractului”, a constatat Curtea de Conturi.

Legislația prevedea că valoarea prejudiciului trebuie stabilită de comun acord cu cumpărătorul sau prin justiție, în cazul în care părțile se află în divergență. Valoarea despăgubirilor nu poate depăși cumulat 50% din prețul plătit de către cumpărător. Suma totală plătită până acum de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) pentru acest tip de situații se ridică la 469.234.000 lei.

Companii care au supraviețuit doar în statistici

La data de 30 martie 2020, mai bine de jumătate dintre cele 9.651 de societăți comerciale incluse în procesul de privatizare în perioada 1991 – 31 decembrie 2019 nu mai existau:
-3.343 societăți comerciale (34,64%) erau în funcțiune;
-314 societăți comerciale (3,25%) se aflau în insolvență/reorganizare;
-65 societăți comerciale (0,67%) se aflau în întrerupere temporară a activității;
-633 societăți comerciale (6,56%) erau în faliment/lichidare;
-5.296 societăți comerciale (54,88%) erau în dizolvate/radiate.

„Din cele 9.651 societăți comerciale, 7.708 societăți comerciale erau privatizate (79,87%), nefiind privatizate 1.943 societăți comerciale (20,13%)”, precizează raportul de audit realizat de Curtea de Conturi. Starea juridică a societăților comerciale privatizate era următoarea:
-3.085 erau în funcțiune (40,02%);
-270 erau în insolvență (3,50%);
-64 erau în întrerupere temporară a activității(0,83%);
– 506 erau în faliment/lichidare (6,56%);
– 3.783 erau dizolvate/radiate(49,09%).

În cazul societăților comerciale care au rămas neprivatizate, rata de supraviețuire a fost și mai redusă, astfel că 77,87% sunt dizolvate/ radiate, iar 6,54% sunt în faliment sau lichidare. Trebuie însă precizat că nu în toate cazurile dizolvarea/ radierea este echivalentă cu o privatizare eșuată. De exemplu, Bancpost ocupă locul 14 ca valoare a contractului de privatizare (111,7 milioane lei), dar oficial figurează ca radiată întrucât a fost ulterior cumpărată de către Banca Transilvania.

Însă statistica are o relevanță limitată și din altă perspectivă. Faptul că o societate comercială este trecută la rubrica „în funcțiune” nu indică automat o privatizare de succes. Chiar dacă societate continuă să funcționeze, ea poate să aibă un alt obiect de activitate decât în momentul privatizării, iar dimensiunile afacerii să fie mult mai mici decât în trecut. De obicei, este cazul privatizărilor care s-au transformat în afaceri imobiliare cu halele și terenurile pe care funcționa cândva o fabrică. Poate fi menționat cazul fabricii de utilaje agricole Semănătoarea din București care cândva producea câteva mii de combine pe an, iar compania care a achiziționat-o a intrat în afaceri imobiliare, fostele clădiri ale fabricii fiind transformate în birouri sau magazine. Însă Semănătoarea este doar una din fostele fabrici din care au mai rămas doar halele și terenurile aferente.

Veniturile din privatizări, măcinate de inflație

Semnificativ este faptul că în primele etape ale procesului de privatizare s-au încheiat de departe cele mai numeroase contracte însă acestea au adus sume cu mult mai mici decât contractele semnate din 2001 încoace, cu toate că acestea au fost mai reduse numeric:
– în perioada 1992 – 1996, au fost încheiate 2.755 contracte, în valoare totală de 417.760.000 lei;
– în perioada 1997 – 2000, au fost încheiate 5.678 contracte, în valoare totală de 2,305 miliarde lei;
– în perioada 2001 – 2019, au fost încheiate 1.362 contracte, în valoare totală de 16,070 miliarde lei.

Nu doar că statul a vândut mult în primul deceniu de după Revoluția din 1989, ci a făcut-o și prost, Curtea de Conturi observând că în perioada 1992-1996 statul român a încasat doar o parte din banii din contracte. Astfel, realizarea veniturilor a fost de numai 40,7%. Motivul este legat de faptul că multe dintre contractele încheiate în acea vreme prevedeau plata în rate, astfel că cea mai mare parte a veniturilor din acestea au fost realizate abia în intervalul 1997-2000. Problema este că în acei ani, România se confrunta cu o inflație accelerată astfel că un contract în rate era dezavantajos pentru stat întrucât suma încasată la final avea o valoare mult mai mică decât la momentul semnării contractului. De asemenea, sunt menționate deficiențe grave în ce privește modul în care erau redactate contractele de privatizare, cu garanții insuficiente din partea cumpărătorului.

„La momentul elaborării și încheierii contractelor de privatizare, mai ales în perioada 1993-2000, nu au fost incluse în contractele de vânzare-cumpărare acțiuni clauze privind:
-obligații de natura investițiilor tehnologice;
-obligații privind investiții de protecția mediului;
-garantarea prețului de achitat în rate cu gaj asupra întregului pachet de acțiuni cumpărat;
-garantarea realizării investițiilor tehnologice asumate de cumpărători prin constituirea de garanții reale mobiliare;
-asigurarea unei protecții sociale;
-consolidarea prețului de cumpărare și a investițiilor de realizat în valută, ținând cont de inflația din acea perioadă, obligativitatea păstrării obiectului de activitate al societății comerciale, interzicerea vânzării activelor societății, clauze privind protecția mediului, păstrarea numărului de salariați, păstrarea arhivei și mărcilor companiei”, se spune în raportul de audit.

Sectorul bancar a adus cei mai mulți bani statului

Raportul arată că statul român a obținut cei mai mulți bani din vânzarea băncilor, anume 9,514 miliarde, însă cea mai mare parte a banilor provine dintr-un singur contract de privatizare, cel al BCR, care a adus 9,003 miliarde lei. De altfel, privatizarea BCR este pe primul loc în clasamentul primelor 20 de mari privatizări, urmată la mare distanță de privatizarea Petrom.

Deși din raport reiese că statul nu a fost foarte grijuliu în ce privește stabilirea unor clauze clare care să-i maximizeze veniturile sau să garanteze că privatizarea va fi un succes, pe lângă cele 9.772 de contracte de privatizare valide, s-au înregistrat 1.794 de contracte (15,48% din total) care au fost reziliate/anulate/rezoluționate din diverse motive care țin de nerespectarea clauzelor contractuale.

Date parțiale prezentate de Curtea de Conturi

Auditarea managementului general al privatizării de către Curtea de Conturi a început în 2016 și a durat șapte ani. La elaborarea raportului a lucrat o echipă alcătuită din 15 persoane. Cu toate acestea, informațiile prezentate au fost culese până la data de 31 decembrie 2019, cu excepția celor legate de situația juridică a societăților comerciale, pentru care data de referință este 30 martie 2020, adică sunt deja vechi de trei ani și jumătate. Pe site-ul Curții a fost postată doar o sinteză, fără să fie afișate și rapoartele detaliate pe fiecare instituție cu responsabilități în privatizare.

Din sinteză, nu reiese faptul că auditorii Curții ar fi intrat în verificarea contractelor, ci au analizat doar rapoartele de activitate ale instituțiilor auditate, precum și datele contabile puse la dispoziție de către acestea. În consecință, unele statistici prezentate pot fi înșelătoare, cum ar fi cele legate de societățile comerciale care ar mai fi în funcțiune. De asemenea, în sinteză nu sunt cuprinse informații legate de privatizările din domeniul turismului.